ACUM.TV

De mii de ani, diavolul încearcă să transforme colţul de rai în care ne-a plasat Creatorul într-un colţ de iad. Poate în măsură mai mare, în orice caz mai spectaculos, el a reuşit aceasta în ultimii zeci de ani, grupându-şi slugile sub semnul bolşevismului.
Ura şi torţionările de tot felul au stăpânit ţara noastră în ultimii 60 de ani. Slugile bolşevice ale diavolului au reuşit să învrăjbească frate cu frate, să schimbe dragostea frăţească în ură, să transforme delaţiunea într-o ocupaţie de bază, într-o unealtă a parvenirii sociale, să adâncească societatea în întuneric. Mai mult decât câştigul lor pe planul politic, a fost câştigul realizat prin pervertirea sufletului nostru. Ne-am trezit după prăbuşirea aparentă a imperiului bolşevic într-o lume aproape la fel de rea ca cea dinainte, pentru că pervertirea sufletului nostru s-a dovedit mult mai greu de vindecat decât înlocuirea unor legi pe planul formal, cu altele.
Cu toată această prăbuşire, sau poate tocmai de aceea, dorim cu înverşunare să ne recâştigăm pacea. Pentru asta nu este nevoie să găsim, printre noi, oameni care n-au păcătuit, ceea ce nu este posibil, ci să găsim oameni care sunt dispuşi să-şi plece genunchii, să-şi ceară iertare lui Dumnezeu şi oamenilor şi alături de care să spunem şi noi toţi ceea ce a spus tâlharul crucificat de-a dreapta lui Iisus: „Pomeneşte-ne, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”. Oricât de mari ar fi păcatele făcute, dacă spunem cu pocăinţă aceste cuvinte, vom fi primiţi de-a dreapta Lui. Greu lucru să te lepezi de păcatele tale, de tine însuţi şi să reintri în dragostea cea mare prin dragostea faţă de fraţii tăi. Cred că există sămânţă bună în societatea noastră pentru ca să rodească din nou pacea între noi. Dar pentru asta trebuie să avem ochi de văzut pe cei dintre noi mai capabili de pocăinţă adevărată.
Ne-a dat Dumnezeu binecuvântarea să existe între noi cineva, mai capabil decât alţii, să fie văzut şi urmat ca exemplu în această grea întoarcere spre Dumnezeu. Înalt Preasfinţia sa Corneanu a realizat această întoarcere şi, în acelaşi timp, ne-a făcut să înţelegem cuvintele lui Iisus: „Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se întoarce decât pentru 999 de drepţi care nu au nevoie de iertare”. Pocăinţa, întoarcerea la Dumnezeu, a produs şi în sufletul Înalt Preasfinţiei sale Corneanu efectele binefăcătoare ale aderării la Adevăr. Scăpat de şantaj şi de urmele rele ale urii, el şi-a deschis sufletul spre dragostea tuturor credincioşilor, acţionând cu dreptate faţă de toţi. Libertatea pe care şi-a câştigat-o, prin pocăinţă, i-a permis să păstorească şi să conducă mitropolia sa cu înţelepciune în adevărul lui Hristos.
Nici un ierarh al bisericii, nici un credincios, dacă nu a avut puterea duhovnicească să se pocăiască, nu a mai putut păstori sau trăi în unire şi pentru Hristos.
Dumnezeu să te binecuvânteze, Înalt Preasfinţite, pentru exemplul pe care ni l-ai dat.
Datorită cazanului uriaş de ură şi de murdărie, nu e de mirare că cel care s-a întors spre Hristos este acuzat şi de cele mai grave fapte pe care, chiar dacă le-a făcut(?), le-a spălat cu pocăinţa şi cu adevărul lui Hristos.
Iartă-ne, Înalt Preasfinţite, pentru că nu te-am înţeles. Iartă-ne că, în loc să-ţi fim recunoscători, aruncăm cu pietre, măcar că mâinile noastre sunt pătate cu cele mai grele păcate.
Este semnificativ că cei care îl atacă mai tare sunt cei care au pe suflet păcatele cele mai grele de care nu sunt în stare să scape prin pocăinţă.
Să ne ajute Dumnezeu ca urmând exemplul Înalt Preasfinţiei sale Nicolae Corneanu, să fim cuprinşi într-o veritabilă reconciliere naţională şi să auzim cuvintele lui Iisus: „Astăzi veţi fi cu Mine în rai”.

Pr. Matei Boilă

Acest articol a fost publicat luni, 8 octombrie 2007 la rubrica Polemica.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.