Podurile peste care trec
Vor să mă arunce în apă.
Acoperişurile caselor
Mă privesc printre sprâncenele roşii,
Cu ură.
Apărătorii Constantinopolului
Mi-au promis iertare
Dar au pierdut războiul
Şi dreptul la memoria urmaşilor.
Nu au mai avut timp să se gândească la mine.
Palmele, zgâriate de cozile ciocanelor
Cu care am bătut fierul fierbinte al vieţii,
Ştiu cel mai bine cât este de greu
Să fii scuipat după sacrificiul suprem.
Privesc în curtea vecinilor
Şi mă pufneşte râsul
De aurul cu care şi-au poleit laşităţile.
Cine îşi mai aminteşte acum
De anii când păsările ne ciuguleau din creier
Ultimele urme ale răbdării?
Dan David, Los Angeles, feb.-18-2007.