Amintirea lui MI. Într-o seară de iarnă(1986), într-un ianuarie geros ne-am deplasat în condiţii foarte grele la o întâlnire cu elevii unei şcoli dintr-un sat de dincolo de Mediaş. A fost unul dintre momentele frumoase alături de marele poet.
MI era recunoscut ca un personaj modest şi refuza ieşirile în public, interviurile, gloria.
Nu refuză însă apropierea de lumea urgisita, de tinerii aspiranţi la poezie.
Mare păcat că un om de talia lui nu a beneficiat de burse, de ieşiri în străinătate.
Înainte de plecarea mea din Sibiu am sărbătorit ziua lui de naştere, acasă la el. Am avut onoarea să gătesc şi să aduc specialităţile – procurate cu greu în acele timpuri comuniste.
Era acolo şi regretatul medic Al Lelutiu, Titu Popescu s.a.
A fost ultima oară când am văzut-o pe D-na Stela, iubita şi unică soţie a lui MI.
În acea seară „s-a luat” lumina. Am rămas o perioada la lumina lumânării între cărţi, în lumina peoziei.
În acea vreme se lua şi se da cate ceva mereu !
Nimeni nu a putut lua însă măreţia marelui om de cultură !
Să-i fie sufletul într-un loc celest minunat !