Precum Li Po dintr o carafă
nostalgic poemul îşi adapă,
umbră prin lume caut straie noi,
cuvintelor nerostite în doi.
Pe buza mea tăcere răcoroasă
adînc sap albie de lavă, vâscoasă,
atingere în gând de chihlimbar topit
în sine să cuprindă trup iubit!…
aşa în soare,strecurată căutare
lucească n a privirii decupare,
nu forma ta – trecută mângâiere!
ci n pîntecoasă boabă, otrăvită miere
filtrată iubire nicicând nu piere!
Ori de câte ori apar poeziile tale, Adriana, e un moment de bucurie pentru mine.
Ai talentul de a spune frumos în cuvinte ceea ce doar sufletul unei femei stie.
Multumesc Cristina, bucurie si de partea mea ca sint citita/inteleasa!
PS: scriu si proza, daca vei avea curiozitate, m-as bucura!
Adriana…am avut curiozitatea. Si mi-a placut.
Dubla bucurie! Ura!!