De aproape un sfert de secol, România nu are un proiect de ţară. Nici un partid sau alianţă de partide post-decembriste ajunsă la putere nu a gândit, nu a propus şi, pe cale de consecinţă, nu a implementat vreun proiect propriu în jurul căruia poporul român să îşi adune energiile. Euforiile electorale, potenţate întotdeauna de promisiuni deşănţate şi proiecte găunoase, s-au diluat de fiecare dată şi au readus rapid populaţia în faţa unei realităţi pe cât de simple, pe atât de triste: politicul autohton şi-a exersat condiţia fie din spatele redutelor intereselor de grup – folosind accederea la putere pentru a împărţi resursele statului în mod discreţionar către clientela politică, fie din postura impotenţei şi a nepăsării, fie din combinaţia celor două.
Integrarea în NATO şi, mai, apoi integrarea europeană – singurele proiecte care s-au bucurat de o susţinere populară cvasi majoritară – nu pot fi considerate sub nici o formă ca fiind proiecte de ţară asupra cărora clasa politică să îşi poată aroga vreun drept de autor. Ele au fost doar rezultatul istoric firesc al identităţii românilor şi al dorinţei lor de a reveni în Europa, „cu arme şi bagaje”. În subsidiar nu mă pot abţine să nu mă întreb: oare în ce postură s-ar afla în acest moment România în cazul în care nu am fi membri ai Uniunii Europene şi ai Pactului Nord Atlantic, în condiţiile în care Rusia îşi umflă muşchii în Ucraina…?
Problema lipsei unui proiect de ţară este mult mai profundă decât pare la prima vedere. Căci absenţa unui atare proiect lasă locul liber pe piaţă pentru pseudo-proiecte precum cele propuse nu demult de către partidul actualului deţinut de drept comun, Gigi Becali. Sau de către partidul omului de televiziune fără televiziune, Dan Diaconescu. În condiţiile unui electorat care caută ceva în care să creadă, vidul de propuneri viabile promovează tot felul de veritabili impostori împreună cu fantasmagoriile lor politice. Faptul că PP-DD a obţinut peste 14% din sufragiile electoratului la ultimele alegeri spune extrem de multe despre pericolul absenţei unui proiect real pentru România.
Dar dacă asemenea derapaje ne fac să zâmbim amar şi să ne punem întrebări serioase doar despre uşurinţa cu care un electorat frustrat şi care nu are ce şi pentru ce vota, poate fi manipulat de farsori charismatici, existenţa altui proiect trebuie privită, însă, cu extrem de multă seriozitate. Şi, asta nu pentru că ar putea, în mod necesar, deveni periculos pentru integritatea teritorială a României (în perspectiva unei Europe Unite, eventual fără graniţe inter-statale, retorica naţionalistă este caducă şi ridicolă), ci în primul rând pentru că el ar trebui să devină subiect de studiu pentru modul în care, pas cu pas, şi-a adjudecat tenace aproape toate bornele de traseu pe care şi le-a propus în ultimul sfert de secol. Mă refer la „proiectul maghiar”.
Înainte de a merge mai departe, trebuie spus, însă, că retorica liderilor UDMR, şi nu numai, nu poate avea sub nici o formă vreo şansă de izbândă, cel puţin în ceea ce priveşte autonomia politică şi administrativ-teritorială. Predictibilitatea unui eşec „pe toată linia” a organizaţiilor civice şi politice maghiare, în speţa amintită mai sus, se datorează unui motiv extrem de simplu. În conformitate atât cu Tratatul de la Maastricht cât şi cu logică unei viitoare Europe a regiunilor, Europa nu acceptă eventuale regionalizări decât exclusiv în limitele politicilor de coeziune socială, având ca resort creşterea economică a regiunilor aşa cum stabileşte Strategia de la Lisabona. Altfel spus, în interiorul Uniunii Europene sunt excluse modificări de frontiere şi exerciţiul unor forme de autonomie politică, administrativă şi teritorială pe baza etnică, naţională, lingvistică sau religioasă. End of story!
Acestea fiind spuse, despre „proiectul maghiar” se poate afirma doar că merită cu prisosinţă menţionat, studiat şi aplaudat din perspectiva profesionalismului, entuziasmului şi perseverenţei cu care a fost susţinut şi promovat, dar şi pentru izbânzile lui. Timp de 24 de ani, liderii maghiari au demonstrat şi demonstrează reale calităţi politice.
În marea lor majoritate, parlamentarii UDMR sunt aleşi „pe sprânceană”: sunt coerenţi, elocvenţi, bine pregătiţi, nu se contrazic unii pe ceilalţi, respectă fără derapaje esenţiale o disciplină de fier şi sunt extrem de activi. De 24 de ani „chestiunea maghiară” (?) a fost tratată întotdeauna de către UDMR şi de către, mai nou, celelalte organizaţii etnice maghiare cu maximă seriozitate. Fie că vocea le-a fost cu pregnantă şi permanent auzită la Bucureşti sau la Bruxelles, fie că au acceptat intrarea la guvernare când cu Stânga, când cu Dreapta (iar când nu au guvernat, au susţinut din opoziţie pe cei care ofereau mai mult sprijin proiectului lor) – transformându-se într-o veritabilă damă de consumaţie a politicii româneşti, fie că au ieşit în stradă sau au protestat în Parlament, lidership-ul politic maghiar îşi onorează de un sfert de secol rolul şi locul în faţa propriului electorat…
„Perseverare diabolicum”, ar spune unii… Totuşi, România este dată drept exemplu de urmat în Europa în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor. Ne place sau nu, consecvenţa, inteligenţa şi profesionalismul politicienilor maghiari din România au avut un rol hotărâtor în această privinţa. Fără doar şi poate!
Unde sunt, însă, profesionalismul, consecvenţa, inteligenţa, perseverenţa, autenticitatea politicienilor români? Unde este proiectul de ţară, promovat cu seriozitate, coerenţă şi viziune de către clasa politică autohtonă la care, de ce nu, să acheseze inclusiv liderii minorităţilor naţionale? Unde este? În absenţa lui, orice devine promovabil şi vandabil pe piaţa propunerilor care să inflameze emoţiile bazale ale unui electorat în căutarea azimutului.
Mă întreb: ce anume ar putea schimba fundamental interesul românilor faţă de actul politic, faţă de viitorul ţării în care cu toţii trăim? Ce proiect ar putea trezi pasivitatea electoratului, l-ar provoca şi ar scoate la iveală energiile latente ale unui popor care parcă aşteaptă, din nou, desfrunzirea? Am să încerc să identific unele răspunsuri la aceste întrebări, în comentariul următor.
Până atunci rămân la constatarea dulce-amară a profesionalismului şi impactului „proiectului maghiar”!
P.S. În timp ce scriam acest material, am aflat că la Prefectura Cluj a fost depusă o petiţie, lansată pe internet şi semnată de peste 10.000 de persoane, care propune un „Guvern regional la Cluj, cu control politic şi economic pe teritoriul Transilvaniei Autonome”.
Textul acesteia este următorul:
„Istoria şi tradiţia din Transilvania sunt complet diferite de fostul Regat. Regiunea noastră a fost întotdeauna partea Europei civilizate. Aici a fost declarată prima oară libertatea confesională în 1568 la Dieta din Turda. Transilvania a participat la tratatele de pace de la Westphalia în 1648. Transilvania a avut domnitori care au pus mare accent pe cultură şi toleranţă. În secolele 17-19, Transilvania a avut o autonomie largă. La Unirea din Albă Iulia în 1918, Transilvania a fost regiunea cea mai dezvoltată din România Mare. Guvernele centrale ne-au degradat la colonie. Biserica Greco-Catolică, având credincioşi numai din Transilvania, era eliminată, bunurile erau confiscate.
După 1989, starea regiunii noastre nu s-a îmbunătăţit. Impozitele acumulate în Transilvania ajung în Moldova şi Oltenia pe nedrept. Transilvania este trezoreria ţării noastre fără autodeterminare. Ei au mai mare nevoie de noi, decât noi avem de ei. Regiunea noastră s-ar putea autosusţine. Avem păduri, ape minerale, un potenţial turistic foarte mare, oraşe medievale unice în România, sute de castele, cetăţi, o universitate care mulţumită multiculturalismului este în fruntea Universităţilor din ţară. Noi nu vrem nimic de la alţii, dar ce e al nostru nu lăsăm”, conchide textul petiţiei.
Iniţiatorul petiţiei este un tânăr de 23 de ani din Cluj, Fancsali Ernö. Acesta a declarat presei că a depus petiţia deoarece „în 1918, când s-a înfăptuit Unirea, ardelenii au aşteptat ceva mai bun după monarhia austro-ungară, dar centralismul de la Budapesta era la fel ca cel de la Bucureşti, iar românii de dincolo de Carpaţi s-au degradat şi au considerat Transilvania ca o colonie”…
Cum spuneam: consecvenţă şi profesionalism.
@Daniel Uncu
După câte o înţeleg eu, propunerea recentă de autonomie a Transilvaniei (Fancsali Ernö) nu are o justificare „etnică, naţională, lingvistică sau religioasă”, ci una economică, despre care scrieţi că ar fi acceptabilă pentru EU.
Într-adevăr, numitul Fancsali Ernö scrie:
deci autorul nu doreşte ca prosperitatea economică creată de ardeleni să fie redistribuită altor regiuni, care sunt mai puţin productive datorită, zice dânsul, unei alte mentalităţi.
Deci, după mine, propunerea menţionată este pe linia „regionalizării … având ca resort creşterea economică a regiunilor” de care spuneţi că ar fi acceptată de UE.
Am înţeles ceva greşit?
În general: redistribuirea forţată de orice fel – în particular între diferitele regiuni – duce la tensiuni pentru că este nedreaptă, şi de aceea este, în opinia mea, singurul argument legitim pentru autonomizare, fiscală în cazul de faţă.
Promovarea conditiilor economice in care se dezvolta minoritatile naționale poate fi ințeleasa doar ca ajutor la reducerea “disparitatilor între gradele de dezvoltare ale regiunilor” sau subdezvoltarii a anumitor regiuni, precum este menționat în Art. 174(2) TFEU (Tratatul de Functionare a Uniunii Europene). Articolul prevede cat se poate de clar ca nu se poate invoca un argument economic decat pentru a creste „coeziunea economica, sociala si teritoriala”. Mai mult, articolul face referire la regiuni subdezvoltate si cu grave probleme economice, ceea ce nu este cazul zonei rspective.
TITLE XVIII
ECONOMIC, SOCIAL AND TERRITORIAL COHESION
Article 174
(ex Article 158 TEC)
In order to promote its overall harmonious development, the Union shall develop and pursue its actions leading to the strengthening of its economic, social and territorial cohesion.
In particular, the Union shall aim at reducing disparities between the levels of development of the various regions and the backwardness of the least favoured regions.
Among the regions concerned, particular attention shall be paid to rural areas, areas affected by industrial transition, and regions which suffer from severe and permanent natural or demographic handicaps such as the northernmost regions with very low population density and island, cross-border and mountain regions
Intreg articolul se refera la chestiuni de dezvoltare economica si reglementare sustenabila a pietei, nicidecum la o posibila autonomie teritoriala, politica si administrativa pe criterii economice.
Am facut necesarele precizari pentru a nu se creaa confuzii.
„De aproape un sfert de secol, România nu are un proiect de ţară. Nici un partid sau alianţă de partide post-decembriste ajunsă la putere nu a gândit, nu a propus şi, pe cale de consecinţă, nu a implementat vreun proiect propriu în jurul căruia poporul român să îşi adune energiile.”
Foarte bun articol, cel mai bun pe care l-am citit vreodata in revista ACUM.
Da, asta e esenta problemei, definitia situatiei Romaniei acum si in ultmii 23 de ani, cauza fudamentala a decaderii politicului romanesc in trivial, in marasm, mascarada, si bufonerie.
@Daniel Uncu
Da, dacă este aşa, atunci, conform legislaţiei EU citate de dv., autonomizarea care are ca obiectiv să pună capăt situaţiei în care o regiune trăieşte pe spinarea altei regiuni, este ilegală.
Deci în asemenea cazuri legislaţia EU nu lasă nicio portiţă deschisă unei sluţionări paşnice a unei situaţii nedrepte (nedrepte din punctul meu de vedere, dar se pare că nu şi al dv.) şi nu lasă la dispoziţia părţilor decât resemnarea, sau soluţiile violente.
Cât priveşte „proiectul de ţară”, acesta ar trebui, în optica mea, să fie unul care să (re)dea oamenilor posibilitatea de a încerca să-şi construiască, fiecare în parte, proiectul lor de viaţă. Cu singura condiţie să nu-i împiedice pe ceilalţi să poată să încerce şi ei.
Faptul că un asemenea proiect nu va atrage o majoritate, va spune multe despre mentalitatea oamenilor.
Alexandru Leibovici: „Da, dacă este aşa, atunci, conform legislaţiei EU citate de dv., autonomizarea care are ca obiectiv să pună capăt situaţiei în care o regiune trăieşte pe spinarea altei regiuni, este ilegală.
Deci în asemenea cazuri legislaţia EU nu lasă nicio portiţă deschisă unei sluţionări paşnice a unei situaţii nedrepte (nedrepte din punctul meu de vedere, dar se pare că nu şi al dv.) şi nu lasă la dispoziţia părţilor decât resemnarea, sau soluţiile violente”
A. Ilegalitatea se stabileste exclusiv prin referire la… incalcarea legii. Iar legea, in speta, o reprezinta Tratatul de Functionare a Uniunii Europene care stabileste cadrul legal (!)in care regiunile Europei isi exerseaza existenta. Deci, doar o incalcare a acestei legi poate fi… ilegala, in timp ce respectarea ei este, evident, legala… La fel, incalcarea legilor Romaniei in speta este ilegala iar respectarea acestora, legala. Asadar, ar fi bine de stiut in legatura cu ce cadru legal afirmati existenta unei… ilegalitati? Poate, nu am inteles eu…
B. Pe de alta parte, eu nu fac o decat sa inscriu cadrului legislativ european activitatea liderilor maghiari din Romania si sa constat o certa coerenta si perseverenta care lipseste cu desavarsire politicienilor nostri…ne-minoritari. Ca Europa intelege altfel autonomia regionala decat o fac liderii maghiari, este un atribut obiectiv al realitatilor europene de astazi si nu o proiectie subiectiva a subsemnatului. In subsidiar, situatia minoritatilor nationale din Romania este una dintre cele mai bune din Europa, in extrem de complicatul si emotionalul context multi-national al batranului continent. Asta nu scuteste, insa, pe nimeni sa opereze imbunatatiri in limitele trasate de tratatele la care Romania este parte din postura de membru al NATO si al UE;
C. Cat despre proiectul de tara, voi explica zilele urmatoare care cred ca ar putea fi trasaturile unui asemenea proiect.
Este extrem de incredibil că Fancsali Ernö doreşte autonomie regională doar din motive economice!!
Dacă propunerea venea din partea unui tânăr de etnie română, da, aşi fi crezut că asta îi doare, că ei muncesc şi adună, iar ceilalţi români ne-ardeleni le consumă plus-valoarea! Dar şi în acest caz,un „Fănel Erno-escu” ar trebui să modifice mai întâi Constituţia, unde în art. 1, al.1 se spune clar, că… România este un stat Unitar…
Coincidenţă sau nu, în aceeaşi perioadā, Kelemen Unor, şeful UDMR, cere o universitate exclusiv în limba maghiară! Asta ar însemna să se formeze cadre care toată viaţă, de la grădiniţă până la diploma de studii superioare, să fie total desprinse de România ca şi cum ar fi pregătiţi să lucreze doar în… Ungaria ?!
Extrem de lucida analiză făcută de Domnul Daniel Uncu, şi aş îndrăzni să-i dau un răspuns la întrebarea Domniei sale privitoare la soarta României dacă nu ar fi „membră”..
România este apreciată de Putin şi tot rusul ca fiind o „ţară fascistă”, şi se ştie cum au procedat tot Putin şi ruşii când au „descoperit” că Ucraina şi Crimeea sunt pe mâna fasciştilor-banderovişti !!
@Daniel Uncu
> A. Ilegalitatea se stabileste exclusiv prin referire la… incalcarea legii. Iar legea, in speta, o
> reprezinta Tratatul de Functionare a Uniunii Europene care stabileste…
Eu credeam că acest punct este încheiat, deoarece am aderat sută la sută la opinia dv. (că legislaţia EU nu permite autonomizare când o regiune se consideră că este vaca de muls a celorlalte) după ce aţi furnizat explicaţii suplimentare despre contextul legislativ – art. 174(2) TFEU.
Privitor la punctul dv. B. nu am mai nimic de spus, decât că nu văd legătura cu citatul din mine pe care l-aţi dat.
Regret că nu aţi reacţionat la partea esenţială din comentariul meu, care era aprecierea că este nedrept (nejust, ne-etic) ca o regiune să fie vacă de muls financiară a altor regiuni. Şi că legislaţia UE nu lasă la dispoziţia unor astfel de regiuni decât alegerea între resemnare şi soluţiile violente. Nu ştiu dacă Transilvania este o astfel de regiune, vorbeam de principiu, deoarece asemenea regiuni există în diferite ţări, deci problema nu este pur teoretică.
Cu privire la „proiectul de ţară” – aştept cu interes, deşi m-ar fi interesat din ce motiv consideraţi neadecvat cel care l-am sugerat eu.
Acum am inteles remarca, dle Leibovici.
In ceea ce priveste legislatia europeana in materie, ea a fost facuta cu extrem de multa prudenta tocmai pentru a nu se lasa loc nici unui derapaj care sa duca la secesiune intr-o Europa ce musteste de asemenea tentatii istorice. De aceea, orice asemenea incercari cu vocatie secesionista sunt imposibile din perspectiva logicii existentei UE. Acesa este si motivul pentru care s-a introdus ideea regionalizarii – pentru a se disipa asemenea tendinte.
Nu retin sa fi considerat ca ceea ce ati propus ar fi adecvat sau nu. Pur si simplu am spus ca voi scrie o analzia pe tema trasaturilor unui proiect de tara. In subsidiar, statul roman a ratat exercitiul principalei sale datorii fata de cetatean: crearea unui cadru legislativ, educational si social care sa ofere sanse egale tuturor celor care doresc sa creeze bunastare (plus valoare!) pentru ei, familiile lor si pentru comunitatea in care traiesc. Un cadru predictibil si coerent. Fac aceasta precizare, deoarece proiectele de viata, individuale depind fundamental de un asemenea cadru.
@Sfartz Pincu
> Este extrem de incredibil că Fancsali Ernö doreşte autonomie regională doar din motive economice!!
Putem specula la nesfârşit ce gânduri murdare avea în cap susnumitul când şi-a scris petiţia; eu recunosc că nu am darul să citesc gândurile, poate dv. 🙂 Putem de asemenea specula la nesfârşit dacă petiţia asta este sau nu rezultatul „consecvenţei şi a profesionalismului” politicienilor maghiari din România.
Problema pe care am pus-o era dacă autonomia regională din motive economice poate fi justificată sau nu pe baze etice pe care le-am specificat deja, nu mai revin. Cu aspectul juridic ne-a lămurit dl. Uncu: legislaţia EU NU prevede vreun mecanism pentru asemenea cazuri.
Rămâne să arătaţi că situaţia de vacă de muls spre beneficiul altora NU este problematică; eu am argumentat că este.
> Dacă propunerea venea din partea unui tânăr de etnie română, da, aşi fi crezut că asta îi doare, că ei
> muncesc şi adună, iar ceilalţi români ne-ardeleni le consumă plus-valoarea!
Vă amintiţi de „M-am săturat de România”??
PS. după ce „lichidaţi” cele două puncte de mai sus, vă rog să-mi indicaţi sursa acestei afirmaţii: „România este apreciată de Putin şi tot rusul ca fiind o ‘ţară fascistă’ „
@Daniel Uncu
Da, bănuiam eu că este doar o neînţelegere!
Din „pudenţa” de care vorbiţi, legislaţia europeană pune în aceeaşi oală secesiunea şi autonomia, pune în aceeaşi oală motivele etnice, lingvistice, religioase, etc. (iraţionale) şi cel de a nu fi vaca de muls a nimănui. Eu nu cred că este o alegere chiar atât de prudentă din partea EU, pentru că nu face o distincţie necesară şi nu prevede o ieşire paşnică dintr-un asemenea conflict legitim.
Este poate incapacitatea intelectuală de a defini clar distincţia, dar mai probabil este faptul că UE nici nu consideră problematic „să-l dezbrace pe Ion ca să-l îmbrace pe Gheorghe”, acţiune justificată prin apelul demagogic la „solidaritate”. Chiar din contră, redistribuirea este unul din principiile esenţiale ale UE. Nu ştiu (încă?) care este poziţia dv. în această importantă problemă.
Corect, nu aţi reacţionat în nici un fel. Pe de altă parte, scriind:
aţi descris, cred eu, un proiect de ţară. Un proiect de ţară care pare să fie pe aceeaşi linie cu al meu – „să (re)dea oamenilor posibilitatea de a încerca să-şi construiască, fiecare în parte, proiectul lor de viaţă” – doar ceva mai detailat.
Deci iată un teren de posibilă convergenţă 🙂
Da, un text foarte bine scris și care surprinde o temă care s-a dezbătut (doar s-a dezbătut, vorbe): lipsa unui proiect de organizare administrativă sau, cum spune autorul, „un proiect de țară”.
Și au am scris pe aici, relativ recent, cînd vorbeam despre neașteptata declarația a lui Traian Băsescu de acum doi ani, despre proiectul de regionalizare. Hopa, scriam, iată că se mișcă ceva. Mă înșelam, tot vorbe. Adevărul este că nici T.B. nici altcineva în ultimul sfert de secol nu a avut vreun proiect cît de cît coerent, că de vorbit despre reformă administrative au vorbit toate guvernele, cred: Văcăroiu, Ciorbea, Radu Vasile, Năstase, Tăriceanu parcă nu a vorbit, Boc-Băsescu.
În fapt, NICI UNUL dintre premierii citați că au vorbit despre reforma administrativă („proiect de țară” cum frumos spune autorul) nu a avut vreun proiect, nici măcar o schiță. S-au perindat pe la diverse posturi TV niște hărți cu regiuni, ca și cum a trasa linii cu carioca ar fi problema. Ați văzut dv. vreun proiect coerent, un studiu, un proiect? Cu certitudine, nu, deoarece nici nu aveți ce vedea, deoarece așa ceva nu există. De fapt, există, dar dosite și neanalizate la modul serios, mă refer la analize de tip simpozion, colocviu, masă rotundă, mă rog, orice discuție serioasă și aplicată.
Există, mai exact, două proiecte de organizare a zonelor metropolitane care, implicit, conduce și la acest „proiect de țară”. Unul al lui Vasile Gherasim (fostul primar PSD al sectorului 1 în timpul mandatului Năstase, între timp migrat la PD, după ce a fost șutuit) și al lui Adrian Bădilă, fost viceprimar PNL al sectorului 6 în mandatul CDR, apoi subprefect de București. Ambele proiecte au fost îngropate.
UDMR, coerent și tenace, insistă pe reformă administrativă, pe autonomie, dă chiar două modele, unul fiind Tirolul de Sud (măi, măi…), al doilea am uitat care este. Proiect coerent nu am văzut nici la UDMR, ceva scris, un text de analiză. Afirmația că zona secuiască e bogată și „hrănește” zonele sărace din sud este o păcăleală: zona secuiască este săracă, iar zonele prospere, care contribuie masiv la PIB sînt, în primul rînd, Bucureștiul și zona Ilfov, apoi – la distanțe destul de mari – alte zone metropolitane majore: Timișoara, Cluj, Oradea, Constanța (legea românească nu definește „zona metropolitană”, folosesc termenul în sens generic, chiar dacă nedefinit legal).
E mult de discutat aici, dar mă opresc. Nu de vorbe duce lipsă România, ci de fapte. Reamintesc că ultimul și, de atunci, singurul proiect de țară a fost cel din 1967–1968, motivat, discutat (pe bune, a fost singurul ansamblu de legi discutat sub comuniști), în ultimul sfert de secol au fost numai vorbe. De ce? Deoarece nimeni nu are niciun proiect ce la A la Z, studii de impact, concluzii, variante, soluții, pași de implementare. Or, fără un plan de bătaie, fără un proiect, fără variante, fără energie creatoare…. ce reformă să faci? ce proiect de țară să propui? Zero, deoarece zero este suma propunerilor creierelor politice din ultimul sfert de secol.
@ Alex. Leibovici
Va răspund la cele 3 „neîncrederi” ale Domniei Voastre:
1. ..>Motivele lui Fancsali Erno<.. le-aţi exprimat bine prin fraza Dvs.:
..<Problema pe care am pus-o era dacă autonomia regională din motive economice poate fi justificată sau nu pe baza etice. Dacă propunerea venea din partea unui tânăr de etnie română.. Putin şi tot rusul consideră că România este o ţară fascistă<..- rezultă şi din textul de mai jos tradus de mine:
"Republica transnistreană este o parte specială a lumii RUSE, o icoană a rezistentei ruseşti în fata razboaielor Ecateriniene ruso-turce, a victoriilor stralucite ale lui Suvorov, a capacităţii de lupta a armatei de cazaci de lângă Marea Neagră, a luptelor din al 2-lea război mondial pe aceste teritorii şi a apararaii eroice a Benderului şi Dubosarilor împotriva FASCIŞTILOR ROMÂNI ÎN ANUL 1992 …. http://osinform.ru/44185-sovremennoe-pridnestrove-osobaya-tochka-rossiyskoy-civilizacii-i-obekt-ee-neobhodimoy-zaschity.html
Din aceiaşi sursă aflăm că Transnistria este avanpostul întregii Ruşii în această zona…
Putin nu s-a exprimat direct că românii sunt fascişti, îmi aparţine mie «improprietaririrea» lui cu această eticheta uzitată de ruşi, pentru că nu cred că el nu este chiar mai rus decât toţi ceilalţi !!
Iar in memoria celor care mai tin minte fazele din al II-lea razboi Mondial, mai traiesc amintirile asupra comportamentului soldatilor romani in marsul lor victorios spre Est…
@Sfartz Pincu
Văd că nu există puncte marcate cu „2.” şi „3.”, şi în general n-am înţeles mare lucru din comentariul dv. Aş fi bucuros dacă aţi fi ceva mai clar!
Numai un punct – cel cu credinţa ruşilor că Romania este o „ţară fascistă” – cred că l-am înţeles.
Dv. justificaţi această afirmaţie cu un citat în care aflăm că în 1992, în Transnistria, au luptat „fascişti români”. (Presupunând că este adevărat,) De aici rezultă numai că autorul crede că printre români există fascişti, iar nu că România este o ţară fascistă. Şi nici nu ştim dacă vorbea de românii din Transnistria, sau de românii din R. Moldova, sau de cei din România. Deci rămâneţi în continuare dator cu justificarea la acest punct…
Ultimele două paragrafe din comentariul dv. — m-au întristat, poate revin asupra lor altă dată 🙁
@ Alex Leibovici
Am scris un post scriptum dupa comentariul de mai sus, in care rugam ca acesta sa fie anulat, pentruca am facut manevre gresite, si am dat in continuare comentariul corec. Constat ca a fost sters comentariul care raspundea la 3 puncte, si a ramas cel eronat!! Se poate recupera acel comentariŭ?
@Sfartz Pincu
Primul comentariu pe care mi l-aţi trimis era datat „15 Mar 2014 la 12:44”. L-am postat (şi chiar am răspuns la el).
Când am primit al doilea comentariu, datat „15 Mar 2014 la 13:19”, l-am sters pe primul (precum şi răspunsul meu) şi l-am postat pe acesta, după ce am şters preambulul („post-script”) în care mă rugaţi să-l sterg pe primul şi să las numai al doilea. (Un comentariu „sters” este de fapt plasat în „coşul de gunoi”, de unde poate fi recuperat).
Deci cel care este acuma vizibil este al doilea. Alte versiuni n-am primit.
A doua versiune (cea care este acuma online) diferă doar puţin de prima. Poate vă ajută să vedeţi prima versiune, cea pe care am şters-o la rugămintea dv. Iat-o, recuperată din „coşul de gunoi”:
==============================================
@ Alex. Leibovici
Chiar cu mare placere, Va raspund la cele 3 “neincrederi” pe care le-ati exprimat:
1. Motivele lui Fancsali Ernö, le-ati exprimat chiar Dvs. prin frazaæ…..
> Problema pe care am pus-o era dacă autonomia regională din motive economice poate fi justificată sau nu pe baze etice pe care le-am specificat deja, nu mai revin.“M-am săturat de România”?? “Romania este apreciata de Putin si tot rusul ca o tara fascista”<.. Putin este exponentul rusului si iata ce spun rusii: “Republica transnistreana este o parte speciala a lumii RUSE, o icoana a rezistzntei rusesti in fata razboaielor Ecateriniene ruso-turce, a victoriilor stralucite ale lui Suvorov, a capacitatii de lupta a armatei de cazaci de langa Marea Neagra, a luptelor din al 2-lea razboi mondial, pe aceste teritorii si a apararaii eroice a Benderului si Dubosarilor impotriva FASCISTILOR ROMANI IN ANUL 1992 ….. http://osinform.ru/44185-sovremennoe-pridnestrove-osobaya-tochka-rossiyskoy-civilizacii-i-obekt-ee-neobhodimoy-zaschity.html
Din aceiasi sursa aflam ca Transnistria este avanpostul intregii Rusii in aceasta zona…
Putin nu s-a exprimat direct ca romanii sunt fascisti, imi apartine mie «improprietaririrea» lui cu aceasta eticheta uzitata de rusi, pentruca nu cred ca el nu este rus ca toti ceilalti !!
Nemaivorbind de memoria batranilor rusi care mai traiesc si tin minte ce au facut unii soldati romani in marsul lor prin Rusią…..
==============================================
Vă stau la dispoziţie dacă aveţi alte întrebări care să vă ajute să înţelegeţi ce s-a întâmplat.
Adăugat: orele sunt GMT, Romania este GMT+2.
Există însă și cel puțin o altă fațetă a problemei, în afara celei despre care am vorbit: cine conduce România? cine a preluat puterea în 22 decembrie 1989? Am încercat să răspund acestei întrebări: grupul decembrie 89. Acest grup încă se află la putere și, cum sînt convins, încă va mai sta.
Fațeta cealaltă este că marile reforme administrative urmau să aibă loc în anii ’90, adică tocmai cînd, în imediata noastră vecinătate, Iugoslavia trecea printr-o criză cumplită, soldată cu sute de mii de morți și de răniți grav, cu traume care nu ai dispărut nici azi. Chiar Cehoslovacia se destrăma la 1 ianuarie 1993, e drept civilizat, dar se destrăma. Or, în asemenea contexte și asemenea conjuncturi nu-ți arde de reforme radicale, pentru care ai nevoie de liniște, de calm, de analize…
Presiunile sistematice ale UDMR-ului privind reforma administrativă mai degrabă au descurajat decît au încurajat tentativele de reformă, inclusiv ultima, declanșată acum circa 2 ani de Traian Băsescu, un copil născut mort deoarece, așa cum am mai spus, nici acea reformă nu se baza pe vreo analiză, pe vreun plan anume, pe o viziune, pe un scenariu etapizat… erau, ca de obicei, vorbe și vorbe au și rămas, și acelea și variantele discutate, la un moment dat, în primul an al guvernului USL.
De ce? Evident, din același motiv: nu a existat și nu există un plan de lucru, un scenariu, o etapizare… Accentul s-a pus pe regiuni, scenariu care, pe români, îi sperie și nu fără motiv: regionalizare înseamnă, pt cei mai mulți, destrămare: cazul Iugoslaviei, cazul Cehoslovaciei și iată, acum, cazul Ucrainei arată, dacă mai era nevoie, că regionalizarea înseamnă, în zona noastră, clivaj, ruptură.
Exemplele UDMR-ului cu Tirolul de Sud arată că fantezia zboară sus. Nu mai analizez comparația lui Tökés dintre secui și tătarii de Crimeea, e tare. O fi știind Tökés ceva despre istoria secuilor și a tătarilor.
@ Alex. Leibovici
Iata raspunsurile pentru primele doua intrebari, puse de domnia Voastra:
1. Ati comentat afirmatia mea:
>Este extrem de incredibil,ca Fancsali Erno doreste autonomie regionala doar din motive economiceVa amintiti de- M-am saturat de Romania- ?<
Povestea cu cel care s-a saturat de Romania, ori este un caz singular si unic in Ardeal, ori este o situatie generalizata, atotcuprinzatoare pentru toata populatia din Romania, inselata deja de 25 de ani, asa ca Va las sa alegeti.
Dar Romanii din Ardeal nu sufera de forte centrifuge, pentruca ei sunt aceia care au dorit cel mai mult o Romanie unita, si ar fi absurd ca ei sa doreasca o despartire. Ei sunt cei care canta frumos : «Noi suntem Romani… » ; Ei sunt aceia care au dat recent, un prim-ministru, la care tin.
O autonomie regionala, da, dar in cadrul statului UNITAR, nu cum este dorinta extremistilor maghiari sa capete mai intai o autonomie economica, ca apoi sa ceara un referendum de alipire la Ungaria, asa cum este acum modelul care poate deveni un precedent consacrat, realizat de Putin, pentru Crimeea !!
La intrebarea a 3-a, ramane valabil textul deja prezentat, la care as adaoga un fapt care confirma ca scenariul din Crimeea al lui Putin si a rusilor din «diaspora» lor generalizata (imi vine in gand ca un asemenea scenariu ar putea fi folosit de Putin contra Romaniei, invocand o eventuala discriminare a rusoaicelor cu care s-au casatorit romanii nostri cand au facut studii in URSS !), are si ceva fascist in el, din moment ce astazi le-a vorbit crimeenilor (am evitat declinarea «crimeinalilor», nu stiu prea bine gramatica romana), cine altul decat un observator al UE la referendumul de maine, care nu este altul decat un parlamentar european, din partea partidului fascist Jobbik !!
Nota/ Din nou nu se transfera corect si integral textul scris in rubrica comentarii. o sa transfer intrebarile separat.
Iata raspunsurile pentru primele doua intrebari, puse de domnia Voastra:
1. Ati comentat afirmatia mea:
>Este extrem de incredibil,ca Fancsali Erno doreste autonomie regionala doar din motive economice<
Raspuns : Raspunsul l-ati dat chiar domnia Voastra prin afirmatia : «Problema pe care am pus-o era daca autonomia regionala din motive economice poate fi justificata sau nu pe BAZE ETICE pe care le-am specificat deja, nu mai revin », la care Va rog sa introduceti doar o litera, un «n», in cuvantul «etic», ca acesta sa devina, «et-n-ic» !
2. Ati comentat afirmatia mea « daca propunerea venea din partea unui tanar de etnie romana »,cu fraza Dvs :.. >Va amintiti de- M-am saturat de Romania- ?<
Povestea cu cel care s-a saturat de Romania, ori este un caz singular,si unic in Ardeal, ori este o situatie generalizata,atotcuprinzatoare pentru toata populatia inselata deja de 25 de ani, asa ca Va las sa alegeti.
Dar Romanii din Ardeal nu sufera de forte centrifuge, pentruca ei sunt aceia care au dorit cel mai mult o Romanie unita, si ar fi absurd ca ei sa doreasca o despartire. Ei sunt cei care canta frumos : «Noi suntem Romani… » ; Ei sunt aceia care au dat recent, un prim-ministru, la care tin .O autonomie regionala, da, dar in cadrul statului UNITAR , nu cum este dorinta extremistilor maghiari sa capete mai intai o autonomie economica, ca apoi sa ceara un referendum de alipire la Ungaria, asa cum este acum modelul care poate deveni un precedent consacrat, realizat de Putin, pentru Crimeea !!
La intrebarea a 3-a, ramane valabil textul deja prezentat, la care as adaoga un fapt care confirma ca scenariul din Crimeea al lui Putin si a rusilor din «diaspora» lor generalizata (imi vine in gand ca un asemenea scenariu ar putea fi folosit de Putin contra Romaniei, invocand o eventuala discriminare a rusoaicelor,cu care s-au casatorit,proto-comunistii nostri, cand au facut studii in URSS !), are si ceva fascist in el, din moment ce astazi le-a vorbit crimeenilor (am evitat declinarea «crimeinalilor») , cine altul decat un observator al UE la referendumul de maine, care nu este altul decat un parlamentar european, din partea partidului fascist Jobbik !!
@Sartz Pincu
Intoarcerea revizionismului in Europa. Metoda referendumului
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16834241-intoarcerea-revizionismului-europa-metoda-referendumului.htm
@ Ion Ionescu
Cam pesimist tonul din articolul lui Valentin Naumescu.
Recucerirea prin forta a „fostei URSS” nu poate merge decat la „mica ciupeala”. Actiunile agresive rusesti vor determina o crestere imediata a miscarilor centrifuge fata de Rusia, chiar in fostele republici Sov.Soc., dar si in Europa, ceva mai lent. Desigur, daca Europa ar avea si un nou Churchill…
UE este atat de „neghioaba” in actiuni, incat, dupa ce a amenintat ca va bloca fondurile rudilor bogati, de pe langa Putin, le-a permis acestora sa-si transfere banii aiurea!! Daca va proceda la fel si cu alte masuri contra Rusiei, nu va face decat sa ridice barierele pentru sosirea tancurilor rusesti pana la Praga si Berlin…
Acum este momentul pentru blocarea militara a granitelor estice ale UE !!
Nu stiu cati dintre cei care citesc aceste randuri au trait in Transilvania.
Eu unul am petrecut cativa ani la Oradea la inceputul anilor ’60.
Nascut la Bucuresti intr-o familie de evrei ardeleni – tatal meu fiind din Oradea – parintii mei au decis sa m-a trimita la rudele lor din Oradea pentru o perioada intre 1960 si 1962.
In acea perioada, Oradea era, inca, o localitate aproape ne schimbata, din punct de vedere etnic.In plus, dialectul romanesc local ‘crishan’ era imposibil de inteles daca vorbitorul nu ar fi stapanit cat de cat si limba maghiara.
In plus, aceasta a fost si perioada cunoscuta ca ‘Paine/Kenyr’ – ‘carne/Hus’, deoarece toate firmele de magazine erau bi-lingue.
Insa odata cu ‘aparitia’ noilor industry locale, printre care uzina de alumina, au aparut si noii muncitori, adusi, in marea lor majoritate, din Moldova.Muncitori tineri, veniti singurei si care, bineinteels, isi cautau cate o tovarasica locala pentru activitati extra-profesionale.
Cam greu, insa, de ‘concurat’ cu flacaii locali, asa ca mintenash s-au puz bazili si unei fabroci textile cu muncitoare aduse tot asa de prin fundul Moldovei.
Asa s-a explicat, la putin timp, prezenta unui covor decoji de ‘bomboane agricole’ mai ales duminicile, pe eleganta stada principal din Oradea.
Dominatia ‘culturi’ maghiare in Oradea acelor vremuri era atat de evidenta, incat fiecare oradean de origine romana era ‘fluent’ in ungureste, mai putin, insa, ungurii lolcali stapanind limba romana.Bunica varului meu oradean, unguroaca locala, habar nu avea un singur cuvant romanesc.Eu, insa m-am intors la Bucuresti dupa 2 ani nunumai vorbind cursive unguereste, insa dobandind si caracteristica esenmtiala a limbi maghiare: imposibilitatea de a mai distinge masculinul de feminin DOAR IN RPIVINTA LIMBAJULUI!!!!
Nu am mai trecut prin Oradea de peste 40 de ani, deci nu stiu cum s-au mai dezvoltat (sau nu) lucrle in frumosul orash de le Crisul Repede, singurul orash din Roamnia cu nenumarate vestige arhitectonice ‘1900’.