Ehe, nu mai suntem la prima tinereţe….
Într-o dimineaţă nu aveam chef de nimic.
Tu aveai; de taclale.
M-ai întrebat cu ton ăgalnic, ca o ispită:
– Dragule, dar tu cu cine votezi?
Am făcut ochii mari.
La ora aceea mă aşteptam la cu totul altceva de la tine.
– Cu cine ai crede? Cu stânga, vezi bine.
Mi-au rămas în sânge reziduri bolşevice.
Mă zgâlţâie noaptea, parc-aş fi cotropit de gripă.
Mă învârt în pat ca un păstrăv pe jar.
– Păi bine dragule, nu te-ai săturat
De regimul totalitar?
Drăgălăşenia din vocea ta semăna cu tentativa convertirii.
– M-am săturat dragă, cum să nu?
Dar sunt infectat, înţelege şi tu.
De boala asta scapi greu, ca de friguri.
Amazoană de dreapta neclintită ca un baraj,
Îmi arunci o privire uscată, bună să mă trimită-n spital.
– Da, atunci o să-ntorc foaia.
De mâine o să dormi singur;
Părăsesc patul conjugal.
– Ei na, şi tu!
Ce are asta, cu aia?
Fii mai flexibilă, nu te repezi.
Decizia mea e provizorie,
Nu e bătută în cuie.
E şi mâine o zi.
