Henri de Toulouse-Lautrec: Na dne, Museum of Fine Arts, BostonProzator si dramaturg rus, Maxim Gorki (pseudonimul lui Aleksei Maksimovici Peskov) (1868-1936) a debutat cu povestiri de factura romantica, scriind apoi romane si drame realiste de perspectiva critica asupra societatii burgheze (romanul Foma Gordeev si dramele Azilul de noapte, Micii burghezi, Dusmanii). Atitudinea revolutionara, vadita o data cu aparitia romanului Mama (1906), impregneaza scrierile ulterioare anului 1917 (romanele Întreprinderile Artamanov, Viata lui Klim Samghin, piesa Egor Bulâciov si altii).
AZILUL DE NOAPTE
Prezentând scene din viata declasatilor, drama scoate în evidenta frânturile de umanitate din straturile cele mai decazute si mai mizere ale societatii. Saracia a adunat în azilul de noapte al lui Costâliov oameni cu destine diferite: un lacatus cu sotia lui, un batrân pribeag – Luca -, un actor alcoolic, un „baron” saracit, iesit din închisoare, un tatar hamal. Stapânii acestei lumi, meschinul Costâliov si apriga lui nevasta, Vasilisa, o asupresc si pe Natasa, sora mai tânara a Vasilisei. Natasa întrezareste o raza de lumina în dragostea lui Vasca Pepel, dar acesta îl omoara pe Costâliov în timpul unei certe, iar Natasa crede ca Vasilisa a fost instigatoarea acestei ucideri. Batrânul Luca îi mângâie pe oameni cu iluzii pe care Satin le risipeste în numele adevarului; pierzând speranta în posibilitatea de a urma un tratament de dezalcoolizare, Actorul se sinucide.
ACTUL IV
……….
SATIN: Lasa-i în pace, Baroane ! La dracu´!…N-au decât sa strige… N-au decât sa-si sparga capetele…treaba lor ! Si asta are un rost !… Sa nu-l împiedici pe om de la nimic, cum spunea batrânul… Da, el e de vina, drojdia asta rasuflata i-a înacrit pe toti de aici…
CLESCI: I-a momit undeva…dar nu le-a aratat încotro s-o apuce…
BARONUL: Batrânul a fost un sarlatan.
NASTIA: Minti ! Tu esti un sarlatan !
BARONUL: Taca-ti gura, lady !
CLESCI: Nu-i prea placea batrânului adevarul…Tare se mai ridica împotriva adevarului…asa si trebuie ! Avea dreptate – la ce-mi foloseste adevarul ? Si fara el te înabusi aici…Iata, cneazul*…si-a strivit mâna la lucru…si acum trebuie sa i-o taie cu fierastraul…poftim, asta-i adevarul !
SATIN: (batând cu pumnul în masa) Tacere ! Sunteti cu totii niste vite ! Prostilor… sa nu mai pomeniti de batrân ! (Mai calm) Tu, Baroane, esti mai rau decât toti ceilalti !… Tu nu pricepi nimic… si îndrugi vrute si nevrute ! Batrânul nu-i sarlatan ! Ce înseamna adevarul ? Omul – iata singurul adevar ! El întelege asta… voi însa nu sunteti în stare ! Sunteti tari de cap, capatâna voastra e tare ca o caramida… Eu îl înteleg pe batrân…da ! El mintea…, dar o facea din mila voastra, dracu sa va ia ! Multi oameni mint pentru ca le e mila de semenii lor… eu stiu asta ! Am citit despre asta ! Unii stiu sa minta frumos, cu însufletire, de învioreaza oamenii !… Sunt minciuni mângâietoare, împaciuitoare… ca minciuna care dezvinovateste pe cei ce mor de foame… Eu stiu ce înseamna minciuna ! Cine nu-i destul de tare… si cine traieste din sângele altuia – acela are nevoie de minciuna… unii îsi cauta un reazim în ea, altii se ascund dupa ea… Dar cine-i stapân pe sine… cine nu depinde de nimeni si nu manânca dintr-al altuia – ce nevoie are acela de minciuna ? Minciuna este religia robilor si a stapânilor… Adevarul e credinta omului liber !
BARONUL: Bravo ! Frumos ai spus-o ! Eu sunt de acord cu tine ! Vorbesti… ca un om cumsecade !
SATIN: De ce uneori sa nu vorbeasca frumos si un pungas, de vreme ce oamenii cumsecade… vorbesc ca niste pungasi ? Da… eu am uitat multe, totusi mai tin minte câte ceva ! Vorbeati de batrân ? E un om foarte destept ! El mi-a limpezit inima asa cum curata otetul un ban vechi… Sa bem… În sanatatea lui ! Toarna…
……….
SATIN: Când sunt beat…totul îmi place…M-da… Ei si ce daca se roaga ! Foarte frumos ! Omul e slobod … doar el plateste pentru toate: pentru credinta, pentru necredinta, pentru dragoste, pentru desteptaciune – omul plateste singur pentru toate si tocmai de aceea e slobod… În om e tot adevarul ! Ce va sa zica: omul ?… Nici tu, nici eu, nici ei…nu ! ci tu, eu, ei, batrânul, Napoleon, Mahomed…toti laolalta ! (Deseneaza cu degetul prin vazduh silueta unui om. ) Pricepeti ? Asta-i ceva maret ! Aici încep si sfârsesc toate… Toate este în om, totul e pentru om ! Pe lume nu exista decât omul, tot restul a fost creat de mâna si de creierul lui ! O-mul ! Ce minunatie ! Ce mândru suna acest cuvânt ! O-mul ! Trebuie sa ai respect fata de om ! Nu trebuie sa-l compatimesti… sa-l înjosesti cu mila ta… trebuie sa-l respecti ! Hai sa bem în cinstea omului, Baroane !
___________
*Porecla data Tatarului de catre ceilalti locuitori ai azilului.