Nu cred în lacrimile Occidentului vărsate pentru Ukraina! Cele câteva zeci de miliarde de euro promise noii puteri de la Kiev sunt iluzorii şi ineficiente pe termen imediat. Şi, până una-alta, există doar în declaraţii…!
Între timp, unităţi ale Armatei Ruse au intrat pe teritoriul Crimeei, iar unele surse vorbesc despre preluarea de către trupe speciale a unei unităţi de rachete din peninsula Crimeea. Nave de lupta, unităţi de blindate şi puşcaşi marini ale Federaţiei Ruse sunt, de facto, în teren. Rusia nu face altceva decât să simplifice ecuaţia. Reintră în stăpânirea peninsulei care îi conferă un excepţional avantaj strategic la Marea Neagră. Fără alte fineţuri diplomatice. Şi o face, vezi Doamne, la cererea populaţiei din Crimeea şi cu acceptul Parlamentului Federal.
Iar Occidentul priveşte neputincios! Aşa cum a privit mai demult la invazia din Cehia sau la înăbuşirea revoluţiei maghiare. Nu există, practic, nici un fel de pârghii suficient de eficiente care să pună Rusia punct. Şi SUA şi UE înţeleg până unde se poate merge în chestiunea zonelor de influenţă ale Moscovei… Apelurile făcute de ministrul de externe al Ukrainei şi de către ambasadorul aceleiaşi ţări la ONU, către marile puteri occidentale, mă îndoiesc profund că vor bloca intervenţia Rusiei, cu atât mai mult cu cât o convorbire telefonică între Obama şi Putin nu a schimbat cu absolut nimic intenţiile ţarului!
Există două paliere de analiză, în ceea ce mă priveşte. Şi aici mă refer la interesele NATO şi ale UE via Bucureşti (!), în chestiunea ukraineana.
Primul sugerează un real pericol la graniţele Republicii Moldova care, confruntată cu precedentul intervenţiei Kremlinului în Ukraina, riscă recrudescenţa amplificării prevalenţei comuniştilor de la Chişinău şi ieşirea Moldovei de pe traseul pro-european proaspăt asumat. O atare varianta dă peste cap politică integraţionistă a Preşedintelui României care, mizând pe cartea integrării europene a Moldovei, nu se sfieşte să confirme voinţă politică a Cotrocenilor în chestiunea revenirii teritoriilor de dincolo de Prut la patria-mama, sub umbrela UE. Un eventual eşec al acestei strategii încurcă extrem de mult calculele Bucureştiului în afirmarea vocaţiei istorice de reîntregire, dar şi ale Europei în domeniile energiei – petrol, gaze, electricitate.
Aceste calcule par să ia în considerare atât o Moldovă pro-Europeană dar şi un Kiev gata să… „medieze” conductele sale de transport de gaze în interes european! În condiţiile în care Moscova îşi adjudeca peninsula Crimeea (ceea ce este că şi făcut!), întreaga strategie cade în desuetudine, iar România rămâne doar o ţară-tampon, redusă la obişnuita… tăcere (!), la graniţa de sud-est a UE şi NATO.
Al doilea palier de analiză ar putea să ridice, însă, un orizont de aşteptare pozitiv pentru Bucureşti. Mă întreb dacă nu cumva, intervenţia în Ukraina a Moscovei nu este, de fapt, declaraţia acesteia conform căreia concesiile sale faţă de aspiraţiile pro-europene ale fostelor republici sovietice pot fi acceptate – în anumite condiţii, evident – dar… numai până la graniţa cu Ukraina…!? Altfel, spus, ar fi posibil ca Bucureştiul, Chişinăul şi Bruxelles-ul să fie în postura de a juca mai departe cartea lor, în schimbul Ukrainei!? Pe un asemenea format de lucru, Kiev-ul poate fi acceptabil ţarului de la Kremlin într-o paradigmă de tip maghiar, cu o dreapta euro-sceptică şi naţionalistă – care devine din ce în ce mai vocală la Kiev -, instalată la putere după viitoarele alegeri. Iar Chişinăului i se va permite, aşadar, continuarea eforturilor sale de integrare europeană sub atenta monitorizare a lui Putin…
Oricare ar fi deznodământul crizei ukrainene, un lucru este destul de evident: impotenţa Occidentului în această speţă este invers proporţională cu demonstraţia de forţă a Kremlinului.
Cum se vor poziţiona premierul de Stânga al României, PSD şi rămăşiţele USL faţă de noua realitate, vom discuta data viitoare.
Până atunci, ne place sau nu, Moscova face jocurile!
Se pare că cancelariile şi organizaţiile occidentale s-au băgat în priză, probabil înjurând că a trebuit să renunţe la odihna de weekend :-). Acţiunile Rusie constituie, în suficient de multe puncte, încălcări ale diferitelor convenţii, inclusiv a unora specifice Ucrainei şi Rusiei.
Merkel afost destul de fermă în convorbirea telefonică cu Putin. John Kerry va sosi marţi la Kiev.
Da. Finalmente…
Numai ca peninsula Crimeea va ramane, mai mult decat sigur, la rusi – de fapt, exact ceea ce a vrut Putin de la bun inceput, se pare. Problema este ca reactia Occidentului nu este pe masura interventiei Ruse. Vom vedea ce se intampla astazi si maine…
Sper că vă dați seama că cei care decid soarta zonei se află la Kremlin, da?
Sper că vă dați seama, măcar acum, de ce tot scriu aici că UE trebuie să reziste și să se consolideze pentru a putea oferi o voce coerentă.
Poate vă dați seama, măcar acum, că orice rău spre bine, o asemenea criză îi mai trezește pe politicieni la realitate.
În context, cred că situația este sub control, nu cred că Rusia are un interes real de a declanșa un conflict major în zonă. Cît despre ruși ca grup politic agresiv, naționalist și imperialist nu se poate spune mai mult decît ceea ce se știe: așa sînt și așa vor fi. Cine știe însă politică, știe însă și acest lucru, nu poate fi o surpriză.
@Sorin Paliga
> Sper că vă dați seama, măcar acum, de ce tot scriu aici că UE trebuie să reziste și să se consolideze pentru
> a putea oferi o voce coerentă.
Păcat că conducerea EU nu citeşte ACUM 😉
Dar… nu sunt convins că ceea ce aţi scris aici în legătură cu EU este că „trebuie să reziste și să se consolideze etc…” – whatever this means. Eu îmi aduc aminte că aţi scris mereu că existenţa EU este cea care a garantat pacea în Europa după 1945, adică – am înţeles eu – pacea între ţările din EU. Despre intrarea Rusiei în EU nu aţi spus nimic.
Iar dacă credeţi că dacă EU ar fi fost o uniune şi mai strânsă, atunci Rusia s-ar fi speriat, vă înşelaţi : liniile pe care vrea EU să fie mai strânsă NU include linia de disuasiune militară, iar asta este singura care l-ar speria (poate!) pe Putin. În principiu pentru asta există NATO, dar… cine vrea să moară pentru Ucraina sau pentru o Crimee oarecare de care nici nu-şi imaginează prea bine unde se află?
Singurul lucru care ar fi ajutat (poate!) ar fi fost membershipul Ucrainei în NATO, dar toată lumea accepta că Rusia are interese „legitime” ca asta să nu se întâmple. Sau aţi pledat dv. aici pentru întrarea cât mai grabnică a Ucrainei în NATO? Eu nu-mi aduc aminte…
Acuma vedem cât se poate de clar DE CE nu voia Rusia aşa ceva: ca să-şi garanteze un „cordon sanitar” din interiorul căruia să poată face, în relativă siguranţă, tot felul de escapade.
> Poate vă dați seama, măcar acum, că orice rău spre bine, o asemenea criză îi mai trezește pe
> politicieni la realitate.
Şi despre asta tot ne-aţi avertizat aici? Nu-mi aduc aminte…
> În context, cred că situația este sub control, nu cred că Rusia are un interes real de a declanșa un
> conflict major în zonă.
Şi, în virtutea acestei ipoteze, ce credeţi că va face Rusia?
Eu cred că va încerca să-şi atingă ţelurile FĂRĂ un „conflict major”, şi probabil că va reuşi, căci cine i se va opune cu o forţă militară credibilă? Ucraina? EU (care nu este o uniune militară)? NATO?
Mesajul occidentului catre Ucraina in traducere in limbajul sloganelor:
Noi va sprijinim !
Aveti curaj !
Ori invingem impreuna,
Ori va casapesc rusii…
UNIUNEA EUROPEANA a fost conceputa intre altele drept o comunitate economica dar una politica. Avand zeci de tari in EU este forte greu de a lua o decizie. In schimb se fac pronuntari marete si goale. Am fost acum cativa ani la Bruxelles si am vazut o cladire enorma cu zeci sau poate sute de geamuri. Mi-am imaginat mii de contopisti sciind memorande, vorbind la telefon si mai ales band cafelute. Kafka a descris un astfel de castel. Nu ma astept la multe dela Uniune. Totusi au reusit sa mentina pacea intre Franta si Germania care era misiunea ei initiala.
@Al Leibovici
„Dar… nu sunt convins că ceea ce aţi scris aici în legătură cu EU este că “trebuie să reziste și să se consolideze etc…” – whatever this means. Eu îmi aduc aminte că aţi scris mereu că existenţa EU este cea care a garantat pacea în Europa după 1945, adică – am înţeles eu – pacea între ţările din EU. Despre intrarea Rusiei în EU nu aţi spus nimic.”
O, ba da, tocmai despre ASTA am scris, dacă citiți atent: că NUMAI o Europă unită poate opri avansul Rusiei spre vest, că spre est nu mai are unde să ajungă, deocamdată. Am spus, repetat, că șmecheriile ieftine cu revenirea la monede naționale, la suveranitate și alte bla-bla-bla din categoria asta nu fac decît să slăbească Europa. Un caz precum Ucraina este excelent, îi mai trezește pe naivi la realitate.
În rest, frontiera de est a Ucrainei va fi aceea dorită de Moscova, restul e bla-bla. Ucraina este fosta republică sovietică cel mai îngrășată cu teritorii străine: estul Poloniei istorice, estul Slovaciei („Ucraina subcarpatică”), nordul Bucovinei și sudul Basarabiei (care au masacrat efectiv Moldova de nord și de est).
Ieri, ministrul eston de externe a declarat că ultimele informații arată că acei trăgători de elită din Maidan erau ai fostei opoziții, actuala putere! Hopa, decembrie 89 de la București tras la indigo la Kiev.
Orice român rațional dorește, evident, un drum european al Ucrainei, deoarece este singura modalitate ca, treptat, oricît de încet, și românii de acolo să ajungă la o viață normală, în măsura în care nu au fost dislocați în Siberia. Deocamdată, autoritățile ucrainene le-au luat din drepturi, nu le-au dat, motiv pt care sînt extrem de sceptic în privința măsurii europene a noilor lideri de la Kiev. M-aș bucura să mă înșel și să mă citați, peste 5 ani, „uite, Paliga nu a avut dreptate”.
Tocmai am văzut finalul unui interviu din 2002 cu Gorbaciov.
Îl uitasem pe flăcău, la vremea sa mi-a plăcut foarte mult, mi-a plăcut și acest interviu. Observa acolo cîteva lucru despre care am scris și eu pe aici și le spune similar: lumea de azi nu mai este o opoziție capitalism~comunism/socialism, este o lume în schimbare, fără ideologie; căderea comunismului a lăsat Occidentul nepregătit pt o lume fără confruntare ideologică; este simplist să spunem că războiul rece a fost cîștigat de cineva (da, foarte adevărat, doar aparent războiul rece a fost cîștigat de Occident, evoluția din ultimul deceniu nu o confirmă).
Acest interviu pică excelent pe contextul actual, pe situația din Ucraina. Păi cînd atenționam asupra jocului de-a democrația în UE, cînd atenționam asupra șmecheriilor ieftine privind revenirea la dispute mărunte în locul unei viziuni globale, integrate, serioase a UE la ce mă puteam referi? nu la faptul că numai o gîndire matură, integrată poate fi soluția? cum să revii la orgolii mărunte, la dispute locale?
Experiența iugoslavă a arătat clar că prăbușirea unei structuri închegate nu poate conduce decît la tragedii. Iată Bosnia de azi, mai puțin prezentă în mass media, dar un exemplu f. bun, o zonă unde, practic, s-au făcut diviziuni etnice și confesionale cînd acest lucru este imposibil. Demența anilor ’90 se vede acum, într-o lume postcomunistă, post-Milošević și post-Tuđman, unde naționalismele mărunte și agresive s-au exportat și spre vest, apar tot felul de ideologii mărunte și cărunte, care vor să readucă Europa în anii ’20 ai sec. 20, în perioada prenazistă, a confruntărilor locale.
Tocmai asupra acestor lucruri atenționează și Gorbaciov care, în acest interviu, își arată valoarea intelectuală, mult peste media politicienilor actuali, meschini și impotenți. Păcat… să vedem cum vor gestiona criza ucraineană care vine, aș zice, la fix, îi mai trezește pe acești nefericiți, incapabili să priceapă că drumul nu poate fi spre triburile antice care se confruntau cotidian pt existență.
@Sorin Paliga
> am scris… că NUMAI o Europă unită poate opri avansul Rusiei spre vest
Cum ar fi putut opri, şi cât de unită ar fi trebuit să fie pentru asta? Dar vă rog concret: diplomatic? economic? militar? altceva? M-ar bucura să aud de o metodă credibilă, adică una de care Putin să se teamă. Apoi: unită – cum? În ce domenii? Un stat unic? Altceva? (V-am mai întrebat, dar n-aţi dorit să precizaţi…)
> ministrul eston de externe a declarat că ultimele informații arată că acei trăgători de elită din
> Maidan erau ai fostei opoziții, actuala putere!
Dacă vă uitaţi mai atent la calitatea (soliditatea) acestor informaţii, veţi vedea că formularea dv. nu corespunde situaţiei informaţionale actuale
Faptele privitoare la această informaţie sunt următoarele:
– ministrul de externe al Estoniei, Urmas Paet, a spus Catherinei Ashton, (un fel de) min. de externe al UE, că „sursele sale” din Kiev i-au spus (pe 25.02) că „aceiaşi trăgători au ucis oameni de ambele părţi” (poliţie şi manifestanţi).
– S-a aflat mai târziu că acele „surse” sunt de fapt una singură, un medic ucrainean, Olga Bogomoleţ (v. Wiki). Aceasta îi spusese lui Urmas Paet că rănile erau provocate de acelaşi tip de gloanţe, din care a tras concluzia că sunt aceiaşi trăgători.
(Eu cred că rezultă doar că era acelaşi tip de arme, nu neapărat aceiaşi trăgători.)
Mai târziu, dr. Bogomoleţ a declarat:
Că nu avea acces la victimele guvernamentale este clar, dat fiind că lucra ca medic pentru „Maidan”. Deci de fapt nu ştim nici dacă era acelaşi tip de gloanţe, respectiv arme.
Deci afirmaţia dv. că „acei trăgători de elită din Maidan erau ai fostei opoziţii, actuala putere” nu corespunde stadiului actual de cunoştinţe, adică este speculaţie.
Este logic ce spune Domnul Profesor despre politicienii actuali. Dar nu pot fi de acord cu calificativul de „nefericiţi” pentru politicieni pe care-i gratuleazā! Ar vrea ca un şomer cu familie mare de la noi să fie atât de „nefericit”!!
Întotdeauna, în existenţa umană prima prioritate, este-prioritatea !
Ori prioritaea este ca omul să-şi umple mai întâi burta, şi apoi să se apuce de ideologii, şi de lozinci. Invers-nu a mers, până acum.
Revoluţia franceză a lansat lozinci frumoase,dar absolut irealizabile. „LIBERTE,EGALITE,FRATERNITE !!”; cu „liberte” am scos-o la capăt cumva, dar cu celelate două? O Europa Unită, la Paştele cailor !! Să-i vedem pe neamţul şi olandezul sâtul cum îşi împarte bucata de la gură, până la „egalite” cu un român flâmând !! Iar românul flâmând, s-ar face frate şi cu dracul că să ajungă „egalite” cu olandezul cel gras.
O să spună unii „să se apuce de muncă românul cel flâmând”, dar unde? În ţară nu are unde, iar Europa UNITĂ nu vrea să-l plătească la fel, adică nu-l consideră frate, si nu vrea-„egalite”-cu el !!
Asta este Europa Unitā ??
Despre istoria zonei de comflict se scrie in cartea Marea Neagra, autor Neal Ascherson, o revizie a fost transmis in anul 1995 de BBC.
Tatarii sunt prima victima a comflictului din Crimea.
In fapt Tratatul de la Küçük Kaynarca din 1774 recunostea independenta statului tatar sub conducerea spirituala a sultanului Imperiului Otoman.
Rusii fac referinta la presupusul drept de autodeterminare folosit si recunoscut in cazul Kosovo.
In fapt problema nu este strategica si nici militara ci pur politica.
Situatia la care s-a ajuns in Ucraina este consecinta unor schimbari in politica occidentului in ceea ce priveste democratia si drepturile omului in general in lume.
Odata cu acceptarea incalcarii drepturilor omului si a democratiei in multe state si prevalarea economimcului asupra politicului in special dupa revolta si demonstratiile din Piata Tiananmen, politica occidentala a mers intr-o directie neclara si catastrofala pentru intreaga planeta.
Daca Occidentul ar fi exportat democratie azi lumea ar fi fost mai sigura si nu in starea de catastrofa economica si politica.
Occidentul a importat totalitarisim cu fiecare bluza chinezeasca sau izmene cusute de copii sau prizonieri de constiinta si fiecare metru de gaz sau butoi de petrol rusesc.
Actualul comflict va semna dezmembrarea si distrugerea Ucrainei.
Oricum trebuie recunoscut spiritul de sacrificiu al ukrainienilor si dorinta lor pentru democratie, faptul ca isi cinstesc inaintatasii si se sacrifica precum luptatorii impotriva lui Hitler si Stalin.
Ucrainienii dau un exemplu, stiu ca sunt singuri si totusi nu se lasa batuti.