Louis Aragon (1897-1982) este poet si prozator francez. Poezia sa evolueaza de la dadaism (Foc de bucurie), la suprarealism (Miscarea perpetua), la lirica angajata, în care se afirma ca poet al Rezistentei (Necaz, Diana franceza, Ochii si memoria etc.).
Tematica liricii lui Aragon nu este întinsa; valoarea ei consta în profunzimea si autencitatea vibratiei.
Poemul Muzeul Grévin impresioneaza prin lirismul cu care sunt evocate suferintele îndurate de francezi, într-un registru de expresie complex. Imaginea atinge culori de apocalips.
MUZEUL GRÉVIN*
A patra noastra vara era, de-apocalipsa,
Si se-ntindeau pe zare decolorari ciudate…
Va fi cumva eclipsa, curând, în ceruri lipsa ?
…în paiele din temniti nadejdea viu se zbate.
Precum o poarta noaptea gemu. Palesc de groaza
Calaii,-n revarsatul de ziua prin zabrele;
Se-ntorc nesiguri printii cu osti, în jur, de paza,
Femeile , vesmântul, de sânge sa li-l spele.
……….
Eu scriu în tara unde a bântuit lung ciuma,
Ce pare-al unui Goya întârziat vis rau,
Si unde câinii-n mana cereasca mai cred numa´
Iar albele schelete au semanat dudau.
O tara bântuita de hraparete fiare
Mânând cirezi, cu plesne de bici, pe largi miristi,
O tara aparata cu unghii, dinti, cu ghiare,
Sub ceruri fara mila din zile de restristi.
………
O, Auschwitz, Auschwitz, Auschwitz, ecoul tau dojeni da.
Traiesti în rate, moartea-n crâmpeie,-aici, se-mparte:
Procesul se numeste exterminare lenta…
…Din inimile noastre pieri, aici, o parte.
Confinii ale foamei si ale fortei limini !
Calvar necunoscut lui Crist ! N-a cunoscut,
Ruptura-aceasta dintr-omenia lumii, nimini,
Si-o lume vaduvita de-al omeniei scut !
Aici, Olimpiada torturii are loc:
Si spaima-nvinge moartea, si palmii i-i disputa.
Si o echipa-a Frantei participa la joc:
O suta de femei din Franta sunt, o suta.
_______________
* Vestit muzeu din Paris, în care sunt expuse statui de ceara, reprezentând personaje istorice.