Lipsa de convingere referitoare la posibilitatea viitoare a stabilizarii situatiei din Irak face ca analistii sa considere sumele alocate de Congresul American cauzei Irak ca si aruncate pe fereastra, ca urmare situatia pietelor americane si a dolarului sunt descendente.
In lipsa razboiului, sumele respective ar fi servit un scop de dezvoltare sociala care ar fi intarit companiile americane. Ca urmare a faptului ca nu se pot proba venituri viitoare ale unor companii americane in Irak datorita situatiei precare, banii respectivi se par aruncati intr-o gaura neagra.
Probabil ca americanii sperau intr-o extindere a pietelor, extindere care momentan nu se intampla. Deci optiunile americanilor sunt fie sa intensifice cheltuielile pentru a nu pierde cauza Irak, fie sa se retraga imediat. In cazul al doilea, probabil ca revenirea dolarului se va produce lent pe o perioada de cativa ani. Daca insa intensificarea va produce o stabilizare sociala si o posibila relansare economica, este posibil sa asistam la un reviriment.
Sa nu uitam ca dupa ce au fost siliti sa se retraga din Afganistan, sovieticii au intrat in destramare tocmai datorita destabilizarii situatiei economice.
Deci momentan Iranienii pot sa faca declaratii incendiare (vezi discursul lor la Columbia University saptamana trecuta), deoarece in afara de polemici, nimeni nu le mai poate face momentan aproape nimic.
Riscul politic mare determina companiile americane sa nu poata conta pe nici un venit viitor din Irak. Dincolo de preluarea Congresului American de catre democrati, care a condus la retragerea unor companii americane din Irak, anticipand retragerea armatei, retragerea imediata va aduce prejudicii majore lumii vestice. De ce?
O data cu retragerea este posibil ca OPEC sa lanseze petro-dolarul si efectiv sa dubleze pretul petrolului. Asta inseamna ca daca economistii vedeau recenta scumpire a combustibililor ca un soc trecator de contractare a cererii agregate, acum putem avea de-a face cu agravarea socului si transformarea lui intr-un soc permanent. Asta inseamna inflatie (America deja o simte) si rearanjare socio-politica globala.
Este clar ca putem conduce hibrizi si sa fim inca odata dominati de lumea eticisto-rationalista musulmano-comunista de tip Venezuela/ Federatia Rusa, etc., dar in acest caz aderarea Romaniei la UE s-a facut pe o panta descrescatoare. Apetitul vorace al Indiei si Chinei pentru materii prime, tari care deja cumpara armament rus, ii face pe acestia favoriti clientelari ai Rusiei inaintea altora.
Dezaprobarea initiala a Germaniei si Frantei asupra razboiului din Irak se dovedeste acum clar ca fiind o mutare gresita. Exemplul istoric al Romaniei arata ca diplomatia favorurilor facute lumii musulmane nu iti poate tine nici macar capul pe umeri (vezi Constantin Brancoveanu si altii). Deci se pare ca pe termen lung comunismul poate renaste in Europa.