În ziua de 29 Septembrie 1957, deci exact cu 50 de ani în urma, a fost începutul primei catastrofe nucleare la KYCHTYM (URSS) când aproximativ 2 milioane de unitati de diverse radioelemente, în principal Strontium 90 si Cesium 137, s-au volatilizat în atmosfera, 18 milioane elemente cazând în apropierea orasului Tcheliabinsk ca urmare a unei explozii de deseuri depozitate fara precautie în apropierea unei uzine care producea plutonium militar. O regiune împadurita pe o suprafata de 1000 kmp aproape de orasul Kychtym aproape de muntii Urali, între orasul Chelyabinsk si Serdlovsk. fiind contaminata pe o zona de cel putin 250 kmp transformata într-un adevarat cimitir. 30 de sate au disparut de pe harta si zeci de mii de tarani au fost evacuati la întâmplare, iar sute de locuitori au murit.
Jaurès Medveev, disident rus, biochimist de reputatie mondiala, descria într-un articol aparut în jurnalul englez al timpului „New Scientist” ca accidentul survenit în 1957 a fost ceva asemanator unei eruptii vulcanice, dat fiind ca deseurile radioactive erau depozitate în apropiere de primele reactoare militare instalate în acel loc, astfel ca deseurile proiectate, au fost împrastiate de vânt, care au acoperit mai mult de o mie de kmp de pamânt arabil, paduri, lacuri, sate si orasele.
Exilat în Anglia din anul 1972, Medveev nu stia ca aceasta catastrofa petrecuta la Kychtym în 1957 fusese necunoscuta în Occident, fiind surprins de interesul pe care acesta (Occidentul) a manifestat-o prin destainurile lui. De fapt, catastrofa nu era chiar necunoscuta de toata lumea, dar era considerata „un secret militar”. În acelasi an 1957 un accident radioactiv întâmplat la Windscale (Nordul Angliei), a raspândit un nor radioactiv deasupra Londrei pâna în Danemarca, care a cauzat îngrijorare UKAEA (Commissariat à l’Éenergie Atomique Anglais).
Un alt savant rus Léon TUMERMAN, fost seful unui laborator de biofizica la Institutul de Biologie moleculara din Moscova, care a emigrat în Israel în 1972, si el a povestit aceeasi istorie ca Medvedev. Tumerman a vizitat regiunea Kychtym în anul 1960 vazând zona contaminata care devenise zona interzisa; toate satele erau rase de pe suprafata pamântului, interzicându-se locuitorilor si automobilistilor de a se opri pe drumurile acelui sector. Aceste marturisiri nu au fost suficiente pentru a convinge fabricantii occidentali ai centralelor nucleare, printre care si Sir John Hill, care a declarat pur si simplu ca „constatarile lui Medvedev si Tumerman sunt exagerate”.
A trebuit o marturisire a rusilor însasi despre aceasta prima catastrofa pe pamântul URSS, ceea ce Medveev a si obtinut, cercetând amanuntit literatura stiintifica rusa, descoperind mai mult de o suta de articole privitoare la efectele Strontium-ului 90 si al Cesium-ului 137 asupra mediului înconjurator, al oamenilor, animalelor, plantelor. Diversitatea subiectelor studiate: pamântul, apele, plantele terestre si acuatice, mai mult de 200 specii animale, insecte, pasari, pesti, mamifere, s-a dovedit de catre grupul Dr.A.I.Ilenko faptul ca 21 specii de pasari în 1967-1968, pesti, începând cu luna Iunie 1969. aprox.50 specii de rate, între 1970-1972, astfel ca natura si cresterea contaminarii au permis nu numai sa repereze regiunea cu destula precizie, dar sa determine data accidentului, articolele publicate în 1968 mentionând o observatie pe o perioada de 10 ani, cea din 1969 pe 11 ani, cea din 1971 pe 14 ani, tipul de accident si întinderea pagubelor.
S-a pus întrebarea, cum de o asemenea explozie a putut sa se produca? Dupa Medvedev, ipoteza cea mai probabila la acea epoca a fost ca nu se extragea Plutonium 100% din deseurile radioactive pentru prepararea bombelor A. Rezidurile erau foarte simplu aruncate într-o groapa betonata, fara fund, astfel ca deseurile se scurgeau progresiv în pamânt. Din pacate, se stie ca diferitele metale ramân lipite de pamânt, infiltrându-se în diferite straturi, astfel ca s-a putut foarte bine forma o zona unde densitatea de Plutonium era suficienta pentru ca sa declanseze o reactie în lant, poate accelerata de apele ploilor. Americanii se pare ca si ei au avut o problema asemanatoare, din fericire într-o regiune uscata, putându-se astfel sapa în timp pentru recuperarea plutonium-ului. Oricare a fost cauza, se pare ca CIA americana a fost la curent de cele întâmplate de la început în URSS. Cum din întâmplare, avionul spion U2 Powers, doborât de rusi pe 1 Mai 1960, a cazut la câtive kilometri de Sverdlovsk…
Urmare revelatiilor lui Medvedev, un grup antinuclear US în frunte cu Ralph Nader a obligat CIA – prin legea asupra libertatii informatiilor – sa publice ce stia despre aceasta catastrofa, ceea ce CIA a facut, dar numai în parte, mentionând ca au fost doua accident unul în primavara 1958, si celalalt în 1960 sau 1961.
S-a pus întrebarea daca au fost studii comparabile asupra plantelor si animalelor publicate relative si la fiintele umane? Medvedev a raspuns categoric NU. În URSS radioprotectia – ca si restul – erau sub controlul KGB. Doua persoane din regiunea afectata, emigrate în Israel, au confirmat ca „mii de victime se gasesc în prezent în spitalele din împrejurimi”, iar o alta persoana care a trait în regiune 10 ani dupa catastrofa, devenind însarcinata, a fost sfatuita sa avorteze, ceea ce a si facut.
A mai fost de asemenea probat ca în 1969, cel putin CEA francez era la curent cu aceasta catastrofa.
************
N.B. Cele mentionate mai sus, sunt preluate din