Michael Bird este jurnalist şi autor britanic care locuieşte la Bucureşti. Scrie despre Europa de est şi este membru al Centrului român pentru jurnalism de Investigaţie
Dacă daţi crezare ziarului britanic fascist The Daily Mail, toţi românii sunt profitori ai sistemului de beneficii sociale, hoţi de buzunare şi milionari nedeclaraţi, aparţinând unei anumite minorităţi etnice, iar România e o ţară de bordeie, cai bolnavi, câini înfometaţi şi palate îngrădite, pe acoperişurile cărora se rotesc giruete placate cu aur şi construite din banii furaţi de la harnicii cetăţeni ai Marii Britanii.
Pe de altă parte, dacă vă luaţi după ziarul comunist The Guardian, toţi românii sunt studenţi străluciţi, destinaţi să ajungă secretari generali la ONU sau CEO la Apple, iar ţara lor este un paradis virgin cu dealuri line, ferme bio şi urşi jucăuşi.
Dar adevărul e că românii sunt oameni ca toţi oamenii. Unii sunt grozavi, alţii sunt naşpa.
Cu riscul să stârnesc dispreţul pe motiv că judec simplist şi în stereotipuri, iată ce îmi place şi ce nu-mi place la români.
Îmi place
Disponibilitatea: Ca jurnalist în România, când suni pe cineva, ţi se răspunde. Chiar dacă persoana te urăşte, iar tu o urăşti la rândul tău. Toată lumea e dispusă să vorbească. Toată lumea are o opinie. În Marea Britanie, oamenii îţi trântesc telefonul. Aici, oamenii răspund la telefon chiar şi în timp ce ţin un discurs pe podiumul unei conferinţe, sau sunt în durerile facerii. Rareori se întâmplă să-ţi spună ceva cu adevărat important, dar cu siguranţă sunt prietenoşi. O problemă e că politicienii vorbesc prea mult. Îşi petrec toată ziulica vorbind cu reporterii, iar toată seara îi vezi prin talkshow-uri. Miniştrii ăştia n-au de lucru? Oamenii ăştia nu fac sex? Ca jurnalist, nu-mi vine să cred că dau sfatul ăsta politicienilor români, dar vă rog, vă rog eu mult, vă rog nu mai vorbiţi cu ziariştii.
Nu-mi place
Misoginismul: de ce, atunci când bărbaţii din România intră într-o încăpere, dau mâna doar cu ceilalţi bărbaţi, dar evită să atingă femeile? Oare observă că sunt şi femei acolo? Sau pentru ei sunt invizibile? Dacă o femeie ajunsă în vizorul publicului are grijă să arate bine, e etichetată drept “curvă”, iar dacă n-o face, e “ţărancă”. Bărbaţii sunt judecaţi după ceea ce spun, femeile după cum arată; e jenant. Majoritatea româncelor cu care discut detestă feminismul. Însă ţara asta are nevoie de feminism, la fel de mult cum are nevoie de semafoare funcţionale şi alegeri libere şi corecte.
Îmi place
Ingeniozitatea: Dacă-i dai o brichetă unui neamţ, ce vede el e o bucată de plastic, o rotiţă, un orificiu şi puţin gaz. Dacă-i dai o brichetă unui rus, o să vadă nişte lucruri care-l pot ajuta să se drogheze. Dă-i o brichetă românului şi o să ţi-o demonteze, iar din piese va construi o centrală ce poate încălzi o mică gospodărie de la ţară.
Nu-mi plac
Termenele limită: De ce nu pot românii să respecte un deadline? Pe vremea când eram redactor-şef la o revistă în România, trebuia să dăm trei termene limită pentru primirea materialelor de la intervievaţi – în ordine cronologică – termenul stabilit, termenul până la care speram să primim materialele şi termenul la care ne aşteptam să le şi primim. Există un motiv pentru care se cheamă termen limită: are o limită.
Îmi place
Spiritul antreprenorial: românii vor să ştie secretul succesului. Toţi au o listă de zece paşi către succes. Şi se ţin de ea. Fac paşii respectivi. Atunci când există proceduri clare de lucru, sunt străluciţi. Dacă te pui cu un român ambiţios, n-ai nicio şansă.
Nu-mi place
Spiritul prea antreprenorial: toată lumea vrea să fie şef, însă nimeni nu vrea să colaboreze. Ce e bine e că România e o naţie de oameni întreprinzători. Toată lumea are un mic business. Dar pentru că românilor nu le place să fie subordonaţi, puţini sunt cei care chiar fac bani, iar când văd că tot nu fac bani nu-şi închid afacerea. O lasă aşa, în comă. Românii se pricep de minune să pornească o afacere, dar nu prea ştiu cum s-o conducă.
Îmi place
Sinceritatea: o prietenă româncă din Southampton m-a întrebat odată: ‘Care-i treaba cu bărbaţii englezi? Îmi spun că mă iubesc şi după două săptămâni mă lasă’. ‘Asta pentru că au vrut doar sex’, i-am spus. ’Nu’, mi-a răspuns ea, ‘îmi spun că mă iubesc abia după sex. Dar tot mă părăsesc. Chiar nu înseamnă nimic dragostea pentru ei?’ Românii sunt sinceri când vine vorba de sentimente. Îşi iau sentimentele în serios. Britanicii îşi arată adevăratele sentimente doar la beţie şi le ascund la loc când se trezesc. Britanicii sunt de obicei corecţi în afaceri, dar fără niciun scrupul în viaţa emoţională. La români e invers.
Nu-mi place
Victimizarea: în România toată lumea suferă şi nimeni nu-i de vină. Prim-ministrul zice că e victima preşedintelui, preşedintele e victima premierului. Toţi ceilalţi români sunt victimele faptului că preşedintele şi prim-ministrul nu pot să cadă de acord care-i victima şi care-i omul rău.
Îmi place
Fără resentimente: am prieteni şi rude în Marea Britanie cu care n-am vorbit de zece ani din cauză că într-o seară ne-am îmbătat şi ne-am certat din motive pe care nici nu mi le mai amintesc. Dar aici în România poţi să ţipi la prietenii tăi, la iubita ta, la iubitul tău şi la colegi, să le spui lucruri jignitoare până la Cristos – nu-i pasă nimănui. Trecutul e o glumă. Nimeni nu poartă pică nimănui.
Nu-mi place
Când sunt bolnav: dacă îi spun unui român că sunt răcit, primul lucru pe care-l întreabă este “De ce?”. Cum adică de ce? De ce sunt bolnav? Sunt bolnav pentru că sunt bolnav. Nu, vor ei să spună, trebuie să existe o cauză pentru boala ta. Trebuie să fi făcut tu ceva greşit. Poate nu te-ai îmbrăcat bine. Te-ai atins de cine nu trebuia. Sau ai mâncat ceva stricat. Tu eşti de vină că eşti bolnav.
Îmi place
Atitudinea pozitivă: Asta poate să sune ciudat unui român, dar de când am venit încoace am constatat că oamenii gândesc mereu pozitiv. Dacă le sugerezi să se bage într-o chestie, o să spună că da, vor să colaboreze (îmi dau seama că asta contrazice ce am scris mai sus). Chestia în care se bagă poate fi inovatoare, demnă de admiraţie, populară, singurul lucru negativ fiind că probabil n-o să facă şi bani. Nu contează, românii au o atitudine total lipsită de cinism când e vorba să construiască o naţiune modernă. România e ţara căreia îi place să spună da.
Traducerea: A. Ulmanu, M. Bird, C. Mica
Originalul în engleză a apărut aici pe 4 februarie 2014. Traducerea a apărut aici.
Preluat pe ACUM cu permisiunea autorului.
Michael Bird nu a remarcat o altă trăsătură definitorie a românului, şi anume: creativitatea personală merge până acolo încât, pentru oricare problemā sau la orice ordin primit de la un superior, au o soluţie „proprie”, care întotdeauna este mai bună decât a şefului!
Interesant articol!
Dar prea generalizeaza. Si orice generalizare duce la concluzii false.
Romanii, ca si englezii, francezii, italienii etc. sunt si ei, OAMENI. Cu bune si cu rele.
O trasatura care ma enerveaza la romani este subestimarea. Cand se refera la englezi, francezi etc., prima remarca este sa comenteze laturile pozitive.
Cand insa se refera la conationalii lor, romani, tonul devine excesiv critic si se refera la partile negative. In familii, situatia este identica.
De remarcat, ajunsi in sisteme sociale coerente, romanii se conformeaza, se supun, stiu de respect, dau solutii bune la probleme, se solidarizeaza. Mai ales, isi respecta pricipala lor patrie, care este LIMBA ROMANA. Chiar departe si chiar dupa generatii, ei transmit limba romana copiilor, care o respecta, chiar daca pentru asta trebuie sa inventeze literele.
Atentie, cei care nu stiu limba romana, nu sunt romani, ci altceva, nedefinit.
Nu vorbesc despre aceia.
O alta trasatura importanta: romanii nu pot trai mult timp departe de Romania. Cu timpul, cele mai marunte semne devin grandioase, cand vorbesc despre tara lor. Doar ca istoria Romaniei este o nebuloasa, inca nu s-a scris Istoria Romaniei corecta, cinstita, limpede si adevarata. De aici, un fel de impresionism, „eu cred ca…”, „se pare ca”… nimic precis.
Romanii sunt educati gresit. Totul porneste din familie si acolo este jale, lipsesc reperele, normele, fiecare se conduce „dupa ureche”… Cand educatia este corecta, familie respectiva este suspecta.
Desigur, sunt multe alte comentarii. Poate le continuam in dialog.
Victor
Autorul observă cîteva carențe, serioase sau nu, ale românilor, în măsura în care putem generaliza. Statistic însă, cred că putem fi de acord că românii sînt:
1. misogini, adică un procent mare de români (și de românce!) nu agreează femei în posturi de conducere (chiar dacă Ana Pauker, Elena Ceaușescu ori Elena Udrea au fost ce-au fost și, în ultimul caz, este);
2. lipsa de punctualitate, neseriozitatea, superficiliatea (nerespectarea unui „deadline” în original);
3. dorința de a fi șef fără să știe să fie șef, cu alte cuvinte psihologia parvenitului ajuns sus, cît mai sus;
4. victimizarea sau, altfel spus, bocetul național, lamentul generalizat (vai, ce rău este, jos guvernul, jos ăla, jos aia etc..).
Sigur, putem analiza. La #1, nici nu poți fi altfel; la #2: de la cine să înveți seriozitatea? de la turci? de la bulgari? de la ruși?; la #3, cine să te învețe să fii șef? fanariotul? Carol II? Ceaușescu? Băsescu?; la #4: ce istorie am avut? ce perioadă optimă care să dureze mai mult de 2-3 ani am avut?
La vîrf, sus, românii au văzut și văd jegoși, jigodii, căcănari și parveniți, cum să creezi o națiune cu asemenea șefi și șefe? Nu ai cum. Cum apare unul cît de cît, șo pe el, că e prea fin, că e elegant, că vorbește bine, dar nu știe să fie șef, că e prea blînd etc. etc.
Românilor le plac circarii, fanfaronii, mincinoșii, este o realitate care nu știu cum s-ar putea rezolva.
Domnule Paliga, ecoul dumneavoastra m-a binedispus. Râd de una singura în fata laptopului.
Am citit cu interes articolul în traducere al d-lui Bird.
Am avut însă curiozitatea să folosesc link-ul indicat în articol pentru a-l citi în original. Or, care nu mi-a fost surpriza să constat că cei 2 traducători, recte A. Ulmanu şi C. Mica, sunt de asemenea colaboratori ai autorului! Aş ruga în consecinţă pe moderatorul publicaţiei să încerce să afle de la d-lor unde au văzut în textul original calificativele “fascist” şi respectiv “comunist” aplicate ziarelor londoneze The Daily Mail şi The Guardian. Iată spre edificare textul original: “If you believe The Daily Mail…” şi “But if you believe the The Guardian…”
Cum am citit un comentariu similar pe site-ul contributors.ro, şi dacă cumva adăugarea calificativelor a fost chiar opera autorului doar în versiunea românească a articolului, trebuie oare înţeles că ‘mnealui s-a temut de de comentariile acerbe pe care le-ar fi stârnit publicarea în presa britanică a calificativelor dumisale?
Iar dacă ultima ipoteză este cea reală, asta spune multe despre caracterul (sau mai bine zis lipsa de …) a d-lui Bird!
@Adrian Şoimu
> … unde au văzut [traducătorii] în textul original calificativele “fascist” şi respectiv “comunist”
> aplicate ziarelor londoneze The Daily Mail şi The Guardian
Da, o întrebare perfect legitimă, mi-am pus-o şi eu când am pregătit articolul.
N-am întrebat, dar cred că logica este următoarea: cititorii englezi (autorul este englez) cunosc bine tendinţele politice ale acestor două ziare de mare tiraj, nu neapărat şi cei români, deci în traducere trebuia introdus un indiciu. Desigur că “fascist” şi “comunist” este o exagerare, şi încă una vizibilă, deoarece ziarele cu adevărat comuniste şi fasciste nu sunt, în zilele noastre, de mare tiraj.
“Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiţie şi se risipeşte într-o autoironie facilă şi sterilă.”
― Emil Cioran, Schimbarea la față a României
@IonIonescu
Salutari, Dle Ionescu, pină să ajung la interventia Dvs, mă pregătisem pt alt comentariu, dar pt ca pe Dvs va cunosc deja, din forum si va tratez ca la o discutie intre oameni de bun simt, va raspund intii Dvs la fraza filozofica a lui E Cioran:
„Schimbarea la fata”.., da, a mult incercatei Românii, asa este…, iar a c e a s t a(!) faţa , este o mască de IMPRUMUT occidental , si nu adevarata(!!) ei faţa… (in vest se vede numai acesta masca… fetele adevarate s-au identificat cu acesta)
ACEASTA MASCA -hidoasa pentru adevaratul Român-, este cea vazuta de domnii englezi…, care se pare ca dovedesc in anii de DUPA ’90 un INTERES in extrem…, pentru România…; oare pentru ca aceasta are… femei frumoase cu MASCA… de femei usoare…., litoral.., carpatii.., delta…?!.. si in loc sa vada bîrna putrezita din ochii lor….. au gasit să spurce -scuzati, sa caracterizeze-, inca .., peste spurcatura care a dat peste biata populatie a acestei tari f r u m o a s e !! …au terminat de „frunzarit” tot ce era pe la ei si si-au gasit teren nou…
Mi-am permis, Domnule Ionescu, să spun aici tot ce mi-a provocat acest „articol” de tip catavenesc..; nu m-am putut opri.
Dar ce se petrece cu România este o tragi-comedie, ce sa ma mai repet cu un comentariul si catre un autor, căruia de fapt putin îi pasa de o natiune -care nu este a dlui- , ce sa-i mai pese si de comentarii ca cele ale noastre. Nici macar acesta nu cred ca se ia in serios , cu un asemenea nivelllll…..
Dupa parerea mea, este bine -ca Români-, să luam la cunostinta, asemenea păreri… de cheflii afoni.., dar sa le luam in rîs -asa cum mai recunostea si autorul, aici, ca românii iau totul in glumă , in vino veritas- , si nu sa le „disecam”…, că zău ca nu merita…. osteneala românului!
Textul acestui „domn”, este ca si multe altele care apar ca nisipul aruncat in ochi , si de care trebuie să … ne spălăm!!!
Acestea sint cele simtite de mine.
Salutări prieteneşti tuturor din forum 🙂
a Dumneavoastra,
Gabriela Munteanu
In fine, revin la Dvs, Domnule Ionescu.., eu una nici pe Domnul Cioran nu l-as cita…. Avem destul pesimism in tara…, ca sa-l mai putem inghiti si pe-al domniei sale….
Dar, pentru ca aici am fost „agăţată”.., de cuvintul „facilă” in fraza dumnealui, doresc sa afirm clar si cu hotarire , că :
>> a u t o i r o n i a românului , nu este nici pe departe facila… ci este una… d e j a l e , de durere si de neputinta, in fata v i c i s i t u d i n i l o r , cărora trebuie , să se supuna.
Iar, prin definitie, jalea nu este facila, ci d u r a de-ti sfisie inima , ca cea mai inalta nota a unei soprane, ce strabate cerurile…..
Vedeti , aceasta este diferenta.., pe care străinii nu au cum a o vedea prin baruri de noapte si mese-nbelsugate, unde sarmani români , obtimisti si increzatori in „fratii” lor care au trăit in…. libertate de pareri , spera ca vor fi respectati si intelesi…. Iar acestia…???!… ce vor de fapt…. sa le scoatem noi lor bîrna din ochi….. ca sa vada mai CLAR….??????….. Românii au destule pe cap, cu care se lupta, si asta efectiv… din greu.
Cine poate spune ca românului ii merge bine…, ca dispar cu sutele, oameni in puterea vietii, cultivati si invatati.., mor pe drumuri sfirsiti de stressul amplificat la maxim -impus de directiile firmelor-, ducindu-i pe acesti straini pe la chefuri… in speranta ca cineva… ne aude jalea…. Cazuri cunoscute de mine personal! Româmia nu are nevoie de stapîni, ci de parteneri cinstiti si civilizati.
@ Christina Vlad
Draga doamna Vlad.., sinteti o dulce… Se pare că nu este nevoie de prea mult…. pentru a … vă face să rideti…
Dreptate aveti !! Acestea… sint de rîs ! :))
Gabriela Munteanu
@ Dlui Sfartz Pincu
>> „…mîma cu mîna.., creşte inima Romîna!” 🙂 ,
ca la participarea la acest comentariu 😉
@Gabriela Munteanu
Depinde…doamna Munteanu. Sunt momente când cei din jurul meu râd în hohote la câte o comedie iar eu nu schitez nici o grimasa.
@ doamnei Vlad…
aveti dreptate, draga Doamna…. exista intotdeauna o explicatie…
Cu drag!
Numai o ‘cunoastere’ superficiala a romanului poate provoca asemenea impresi ca cele exprimate in acest articol.
Imi este greu sa identific ‘tot romanul’ din generalitatile exprimate de autorul articolului.
Neseriozitatea nu este o caracteristica generala a nici unui popor,iar in ceace privesc Romanii,pot si eu sa dau cateva exemple de atitudini de neseriozitate atat la romani cat si la engleji si poate o sa v-a mirati,chiar si la poporu preten maghiar.
Si aprpopo de poporu preten maghiar,hai sa recunoastem ca imensa majoriyate a romanilor ii considera pe unguri(in cel mai bun caz) neseriosi.
(uite asa se schimba ‘vina’ de la romani la nationalitatile mau mult sau mai putin conlocuitoare).
Evident că nu poate fi vorba de a generaliza, dar autorul observă cîteva comportamente statistic frecvente, tipice: misoginismul, nepunctualitatea (boală națională: a întîrzia chiar și o oră este uzual), dorința de a fi șef fără să știi să fii șef (parvenitismul ca mod de trai)… Sigur, au și alte nații asemenea probleme, dar – statistic – mult mai puțin relevante. Acestea sînt mai ușor observabile de străini decît de autohtoni care, în ani, se obișnuiesc și consideră toate acestea firești.
Cele scrise în articol nu fac plăcere, o altă caracteristică a românilor fiind îmbătatul cu apă rece, ei se consideră un popor inteligent și bine crescut, blînd… clișee cultivate în anii comunismului și continuate și după. Ca atare, cine îi critică este fie antiromân, dacă e străin, fie nepatriot, dacă e român. Patriotismul este, cel mai adesea văzut, ca o serie de falsificări comportamentale, istorice, în care românii sînt creionați în culori vii, sufletul lor în valori mărețe. Cînd vine cineva și-i readuce pe pămînt se supără rău de tot. Dacă vrei să-ți faci un dușman în România, nu trebuie să-i spui că e prost sau fără suflet sau egoist… spune-i că e mitocan, că e prost crescut, că e bădăran. Asta supără cel mai tare tocmai fiindcă este, majoritar, cît se poate de adevărat.
Articolul a fost considerat „nepatriotic” deoarece observă cît se poate de corect cîteva trăsături negative ale românilor, trăsături statistic foarte relevante.
@ Domnului Sorin Paliga
Draga Domnule Paliga…… , va asezasem pe un Loc rezervat oamenilor de cultura si daca mai sint si Români si cu sufletul sau oameni cultivati si de aceea cu SUFLET pentru Adevar si Omul Român, cu atit MAI MULT, cu tot respectul…… DAR…..
…..am fost de aceasta data -citind comentariul de mai sus, foarte SURPRINSA…. Uimita de….. „capul plecat” in fata….. taisului dujman” Un cap inteligent, de Român EDUCAT, CULTIVAT si STUDIAT, pe care atit de USOR il OFERITI…. spre taiere, unor straini care habar nu au de NIVELUL pe care Domnia Voastra cu TRUDA si DARUIRE l-ati cucerit si de ADEVARATUL MORAL si NIVEL INTELECTUAL AL CETATEANULUI ROMÂN.
Eu exclud aici Sufletele amarite si „luate de apele virtejului”… Oamenii cind sint vlaguiti de puteri, cedeaza in fata uniu blid de linte.., indiferent de ce natie ar fi acestia…
Ginditi-va la soarta de secole a Poporului acestei Tari bogate, dar neincetat PRADAT si SURGHIUNIT DE TOTI strabunii acestora ce acum ne denigreaza din toti rărunchii… Poporul acesta din care faceti parte, n-a avut ragaz nici macar sa-si „traga” sufletul, sa-si vindece ranile razboaielor in care a fost TRAS si santajat… si sa-si ingroape mortii… Iar Dumneavoastra va plecati capul atit de usor….. Sint mihnita!
Mihnita in special, pentru dovada de superficialitate sau… cred ca aici dati dovada de lasitate, Domnule Paliga; in cel mai potrivit sens al cuvintului, in acest comentariu. Comentariu la un Articol, care -in cel mai bun caz-, poate atita un foc bun in soba.
// imi permit sa numesc acest articol -ca si mult prea multe altele de acelasi gen si cu acelasi acop-, DUSMANOS, dat fiind ca ACESTI.., „ce se vor numiti domni” straini si STRAINi de cauza si in cauza fată de adevarata FATĂ a paşnicului ROMÂN, NU AU CURAJUL sa paraseasca barul si birfa din huzureala… si sa se duca acolo unde GASESC adevarul despre POPOR SI CARACTERUL LUI, si nu lichele sau oameni slabi supusi TRADARII.
Dar, fie vorba intre noi, Domnule Paliga, eu va asigur, acestia STIU de vitejia POPORULUI ROMÂN de la BUNICII LOR.., care au luptat cot la cot cu ai NOSTRII… Strabunicul meu a luptat pe front din 1916… lasind mama, tata, sotie iubita si copil de 8 ani… APARIND INTERESELE POPORULUI.., Domnule Paliga… caci am PRIMIT in cshimbul SINGELUI VARSAT…, TERITORIILE FRATILOR NOSTRII !!!!
Nu a mai trecut mult timp.., ca a venit vremea.., si copilul de 8 ani, mai sus amintit -BUNICUL MEU IUBIT-, s-a nimerit NUMAI BINE… apt de a fi inrolat pe FRONT, la la 31 de ani -in floarea virstei si a celei mai mari puteri de munca cu o gospodarie cu trei masini de treierat si Darac de Lina, cu angajati de care raspundea, lasind -pentru a lupta pe front, ca ofiter-… mamă, tatăl-veteran-, sotie mult iubita si respectata ce era insarcinata si un copil de 10 Ani… -Tatal Meu-…. iar EU asist aici, la denigrarea celor mai DEMNI de CINSTE si respect -Tatii si mamele ACESTUI POPOR , pe care EU IL CUNOSC , Domnule Paliga…. si nu comunismul are aici un Rol.
Verdammt nochmal…. Conunismul a fost un SISTEM….., DAR POPORUL A FAURIT TOT CEEA ce s-a realizat in 40 de ani; nu o bucata de cirpa rosie. Acum SE DISTRUGE TOTUL… DE CE??!!
Eu am invatat in aceasta tara, si am fost ferita de droguri si de drogati. Nu am fost aruncati pe drumuri , ci ni s-au deschis scoli curate, ingrijite cu cabinete medicale ca si stomatologice, cu laboratoare inzestrate la cel mai inalt nivel de stiinta, cu sali de sport FIECARE scoala, inzestrate cu toate aparatele de gimnastica, ce exista. NICAIERI in vestul Europei NU GASITI ASA CEVA!
La adapostul intelepciunii acestui popor am crescut, Domnule Paliga si daca EU stiu ca bunicul mei, dupa 4 ani de razboi, abia ajuns acasa, la copilasul cel mic, pe care il vazuse de 2-3 ori in permisii.., la sotie la copii…, a fost ridicat si dus -fara drept de apel-, in lagarul de la „Bicaz” (poate ati auzit ce a fost la „Bicaz”), CONFISCINDU-i-se TOATA averea MUNCITA CU MIINILE PROPRII… Aceasta.., pentru ca un „amarit”, incapabil sa munceasca, a crezut ca isi va face un „carnet rosu”, „difuzind” ca bunicul ar fi „element foarte inteligent, periculos noului sistem” -fraza de denunt din „dosarul” deschis dupa ’90.
Eu datorez ONOAREA MEA , celor mai cinstiti oameni -parintii, bunici, strabunici- cultivati si de cel mai mare BUN SIMT -NEINTILNIT IN VESTUL IN CARE TRAIESC de 28 de ani, si de care apartinem atit… de neinchipuit…. numai pentru ca ne plecam capul prea usor..!!!
Eu am trait cu acesti oameni. Eu am avut bunicul, care a facut al II-lea Razboi Mondial, cu tatal sau care a facut Primul Razboi Mondial, care printr-o demnitate deosebita, aproape ca nu ar fi ne potrivit sa i se ridice Statuie si lui si Sotiei sale, care a dus TOATA gospodaria cu copii mici si treieratul griului pe o arie de 50-60 de Kilometrii… Griu care HRANEA nu pe Români, ci ARMATA Germana… in acest timp tatal meu, in liceu fiind, minca mamaliga sfoiegita; toate grinele erau „CONTRACTATE”… Iar intors NEVATAMAT din razboi ESTE inchis in lagar DE MUNCA… INJOSIT si defaimat… dupa care INIMA SA, de OM CU BUN SIMT SI DEMNITATE… nu a mai fost cum ar fi putut ramine, fara aceste incercari. Vreau sa spun ca acesti oameni deni si DEMNI de toata lauda(!!!).. au ramas cu inimile FRINTE! …Iar acum vin altii sa ne fringa si noua, tot ce-a mai ramas????…
Iar Dumneavoastra.., Domnule Paliga, AFIRMATI aici ca vorbele bune ce DEFINESC caracterul NEAMULUI NOSTRU DE MII DE ANI, de mine INSAMI CUNOSCUT…, ar fi fost insuflat deeeee….. cine spuneati?!?….comunism… O ASEMENEA AFIRMATIE NU ISI ARE SENSUL!
TOATA LUMEA in care eu am crescut, am fost educata, am invatat, am trait.., deci toti OAMENII -familie , prieteni, vecini, profesori, etc, etc,- intilniti si cei cu care am avut de-aface INTRUNESC caracterul demn al POPORULUI NOSTRU si Dumneavoastra…. va lasati orbit de niste fraze de „circiuma”…. a unora care vor sa-si faca faima si sa manince o sarma din strachina „scuipata”…
Trebuie sa ma opresc aici, caci subiectul care se deschide, de la un asemenea comentariu este infinit…..
Nimic nu este usor in lume si mai ales cind o lume intreaga este contra ta, pentru a te stoarce cit mai mult…, dar sa ne aparam totusi…. nevoile si neamul… Daca noi nu o facem.., cu siguranta altul va veni, doar sa se introneze in locul nostru, folosindu-se…. de noi.
Imi planuisem sa va intilnesc cind voi avea norocul sa ajung in Bucuresti; AM VALORI NESTEMATE, de vizitat, iar Domnia Voastra va aflati pe aceasta lista. Inca doresc sa va cunosc, si deloc mai putin, decit inainte de acest comentariu „nefericit” 😉
Acesta a fost un comentariu la cumentariul Dvs, la acest Articol, pus in discutie mai sus, articol mai mult decit subiectiv si ostentativ si cel mai mult, superficial…..
[Cele scrise în articol nu fac plăcere, o altă caracteristică a românilor fiind îmbătatul cu apă rece, ei se consideră un popor inteligent și bine crescut, blînd… clișee cultivate în anii comunismului și continuate și după.
Iar Românul, Domnule Paliga, daca s-ao imbata -eu n-am avut de jur imprejurul meu nici unul(!!!), cu toate ca bunicii mei au avut vii-, acesta se imbata dom-le cu vin bun.., ca-i da pamintul si tuica lui parfumata din prune…, ca n-o dai nici o grappa din lume… Vorba lui Damaschin:
„Damaschin cind vede via..,
Isi ridica palaria
Si saluta cu candoare…
Vinurile viitoare… 🙂 ” 🙂
Sa-mi iertati „infocarea”, Domnule Paliga, dar pe mine NU m-au crescut comunisti.., CI FAMILIA foarte inteleapta si invatata SI OAMENII POPORULUI.., INVATATI SI CULTIVATI, MANIERATI SI DE CEL MAI NEASEMUIT BUN SIMT!! Iar ca mine….. SINT MUUUUUULTI! Unul dintre acestia, sinteti CHIAR DUMNEAVOASTRA 😉
Cu tot respectul,
G. Munteanu
p.s. la comentariul de mai sus
Inserez aici, numai un citat* din „istoria unui popor!”… din nenumarate izvoare ce vorbesc despre BUNE de-ale românilor, iar noi de acestea sa fim constienti! …si sa le transmitem mai departe este o datorie de ONOARE!
„<<In secolul a XVI-lea cavaleria Ţerilor române era cunoscuta in Germania în Ungaria, în Polonia şi Turcia, ca o instituţiune militară puternică.
«Chemaţi delà plug la lagăr pe câmpul de răsboiu şi de aici la fron-
tiere, Roşiorii şi Călăraşii români au adus jertfe enorme pe altarul pa-
triei. Ei au excelat prin o bravură extraordinară, prin o artă admirabilă
de răsboiu; ei au avut un rol activ foarte important în soarta răsboaielor
;e le-au purtat Terile române, şi au lăsat după sine drept moştenire cele
nai glorioase tradiţiuni». "
………….
Domnule Paliga, vorbind despre români, ati cam uitat de limba româna si acest lucru nu va prea face cinste, mai ales pentru ca e in totala discordanta cu tema dezbatuta aici. Da, as zice eu, la români nu-mi place faptul ca nu-si cunosc limba materna dar nici nu vor sa primeasca lectii de la altii mai instruiti!
Stimate domnule Gîgă, de mult așteptam să-mi scrieți, sînt onorat de atenția acordată.
Eu „sunt” onorat!
Autorului nu-i place „Misoginismul: de ce, atunci când bărbaţii din România intră într-o încăpere, dau mâna doar cu ceilalţi bărbaţi, dar evită să atingă femeile?”
E un mod de gandire total gresit pentru ca un barbat care intra intr-o incapere e dator in primul rand sa salute pe toata lumea si apoi sa dea mana. Ar fi insa un mojic sa intinda mana femeilor. Ele dau tonul. Chiar si barbatii mai in varsta trebuie sa intinda ei primii mana, daca vor. Oricum, se da mana in momentul cand se fac prezentarile si ar fi chiar ridicol sa se dea mana cu toti inca de la inceput.
„Femeia care are grijă să arate bine e etichetată drept curvă” – zice autorul. E un mod de gandire marginit, deoarece in mod sigur si sotia sau prietena lui se respecta si are grija sa arate bine. Cred ca articolul i-a fost inspirat de un misogin roman.
Ce e insa cel mai trist dar adevarat e ca romanului in general ii place sa fie sef si sa comande pe altii dar nu-i place munca de jos, o detesta pur si simplu. Este, se pare, o reminiscenta ancestrala de la popoarele migratoare, in special de la cele care au venit din India. In Occident (Germania, Olanda, Austria) am vazut sefi de firma care munceau pe santiere cot la cot cu angajatii, in Romania sefii vin in control la santier cu Mercedesul si sofer privat, imbracati la costum si cravata. Asta zic si eu diferenta de mentalitate!