ştii mamă
de ochiul tău mă ascund
uneori
între genele mele încărcate cu de toate
ochiul tău noros nu mai poate vedea bine
dar încă mă soarbe tăcut
mirîndu-se
cum de-am crescut atît
ştii mamă
încă mai port universul difuz
pe umerii goi
îmi dănţuie părul şi
sunt oarecum mai timidă acum
am atîta nevoie de tine şi
parcă e frig
în jurul meu e multă rugăciune
şi-atunci
pe sub pleoape-mi curg
anii în care nu ne-am văzut