Cuvintele
cum tricotează ele lumi
şi cum destramă!
poveşti schilodite agonizează
şi pagini ofilesc!
Cum se umplu de otravă…
cum picură în noi desfătare
sau în sevă cu revelaţii mortuare,
coşuri pline adunate le păstrez în mine
ca într un beci cu bucurie şi suspine!
cuvîntul meu secătuit de vocale
stă cu picioarele-n mare,
gol pe nisip se umple de spumă
vuieşte şi sună
în val clipocit chemare moare,
trupul miroase a sare,
în trecute vîrtejuri de silabe
sînt furtună şi dureroasă chemare
sînt mal de apă-
şi-n iubire – uitare?
Pluteam deasupra ta în cuvinte
şi-n poartă atîrnată sărutare
strigare,
cu buze roşii apăsată pe lăcate,
prin pori strecurată descintare
în piele scrijelită tatuare
în ureche desfătare….
cuvintele
tricotează lumi de otravă sau de nectar
în ele sînt cavaler în turnir
şi poet cu pocal!
