Azi am murit în oglindă!
carnea mea cîmpie sângerândă
vrej învîrtit în inima mă împunge,
tu spui:…
nu plînge!
moartea nu doare
e un nimic în mişcare!
Întind obraz spre mângâiere
( era acolo privire de miere),
sînt doar os uscat
fără piele
din ochi îmi crescuseră liane
şi flori albastre mici,
pe gît mi se plimbă furnici
în picioare am cuib de viespi şi arici
şi limba mi e lemn ars şi uscat,
numele pe tablă ruginită mai sună
în colivie de coaste.
Nu am cunună!
Aşa am murit chircită în plîns
singură,
ca un câine lipit de pămînt.