În ziua de Paşti
Mama se trezea mai devreme.
Ne pregătea hăinuţele noi,
Le aşeza în ordine pe marginea patului
În care dormeam de-a valma cu toţii.
Ochii ei mai purtau, ca în stele,
Lumina curată adusă de la slujba de înviere
De la miezul nopţii.
Ne trezea,
Înger fără aripi albe
Dar cu o aură irizând ca o coroană argintie
În jurul frunţii.
Dintr-o carafă din lut zmălţuit
În care strălucea un ban din aur
Şi se rostogolea un ou vopsit,
Ne turna apă în pumnii mici
Să ne spălăm obrazul şi ochii.
Intra apoi în cameră tata
Cu ochi albaştri înfometaţi de Postul Mare,
Cu faţa sobră ca a popii Barbolovici.
Purta în mâna stângă o ceaşcă
În care înecase prescură sfărâmată în vin.
„Cuminecă-se robul lui Dumnezeu…….
Şi iartă-i Doamne păcatele sale
Că e crud şi nu ştie ce face!”
Ne pomenea pe toţi;
De la cel mai mare la cel mai mic
În intonaţii cu respect sacru.
Ochii negri ai mamei
Ardeau ca două fărâme de jăratec.
Noi ne închinam cuvioşi
Privind pe sub sprâncene.
Nu ne plăcea vinul; era cam acru.
Dan David, Los Angeles, aprilie-16-2006.