Doamne, rău mai înţeapă miriştea
Tălpile goale!
Eu măcar aveam opinci!
Purtate, sparte, dar încă bune.
„Băiete, dacă ai grijă de vaci
Şi nu se pierde nici una până la toamnă,
În septembrie îţi dau bani să-ţi cumperi bocanci
Noi pentru şcoală.”
„Bine, tată!”
Doamne, rău mai înţeapă miriştea
Tălpile goale!
„Bârsane, tu umbli desculţ.
Dacă ai grijă şi de vacile mele
Până la toamnă,
În septembrie îţi dau opincile mele.
Nu sunt ele noi dar sunt încă bune.
„Batem palma, Bârsane?
„Bine, Dane!”
Toamna a venit cu puhoaie de ploi.
N-am mai văzut banii pentru bocanci.
Tata nu-i spusese nimic mamei.
În august s-a dus la război.
În septembrie i-am dat opincile lui Bârsan.
Eu am încălţat bocancii prea largi ai tatei;
Nu mai erau noi.
Erau purtaţi, erau sparţi, dar buni încă.
Cel mai greu era să nu-i pierd
În drum către şcoală.
Se împotmoleau în noroi.
Dan David, Los Angeles, mai-17-2006.