în sufletu-mi fericirea picură auzul
din ploaia cu izvor de glas
pe mâna-mi stângă felinar de inel
mi-am cuibărit privirea
între degete împreunate sunt fir de iarbă
pentru a exista ploaie
iar liber plimbându-mă prin gânduri
ascult vorbirea fără sunet
în liman apusul auriu dă sensul
rostuit de albină şi floare
se aud paşi în cuvinte
rostind secundele
te preţuiesc
clipă
sens
inel
un suflet pereche
cadenţat spre înserare.
