Piae memoriae magistri Georgii Muşu
Crăciun a fost şi este unul dintre „enigmaticele” cuvinte ale limbii române, deşi nu ar trebui să fie aşa, face parte din lexicul creştin fundamental. De fapt, „enigmatic” pare în multe lucrări de referinţă, chiar între cele mai citite şi mai citate, mai ales – acum – dexonline.ro, inclusiv în varianta sa offline, care se poate descărca pentru toate platformele azi uzuale. Dar aşa a fost de la început, în ediţia tipărită.
Dacă veţi deschide aşadar un DEX mai vechi, tipărit, veţi găsi formula, într-adevăr ambiguă şi enigmatică, „probabil din lat. creatio”. Alteori, mai rar, să fie din lat. calatio „strigare”, deoarece s-ar colinda, iar colindătorii ar striga. Şi una, şi alta sînt ipoteze complet eronate, în ciuda faptului că, la timpul lor, au fost susţinute de lingvişti cu renume şi cu pretenţii. Nu doresc însă să polemizez cu memoria lor, încerc să explic sensul vechi al Crăciunului.
Întîi de toate, se vede clar că ipoteza cea mai citată, că ar veni din lat. creatio, creationis, acuzativ creationem se loveşte de primul impediment, cultic: Crăciunul e tot una cu… creaţia? Evident, nu, niciun teolog nu ar putea susţine aşa ceva şi, din cîte ştiu, teologii şi-au exprimat constant reticenţa în a accepta o asemenea ipoteză. În al doilea rînd, chiar admiţînd că am putea accepta ipoteza din punct de vedere teologic, există al doilea mare impediment: evoluţia fonetică, din lat. creatio, ac. creationem nu ar rezulta nicidecum *crăciun ci, eventual, *crăciune. Şi al treilea impediment: este de gen neutru, iar cu sensul de Moş Crăciun de gen masculin. Aşadar, explicaţia prin creatio nu respectă nici tradiţia cultică, nici evoluţia fonetică, nu păstrează nici genul feminin (e drept, apar mutaţii de gen, dar nu la feminin, oscilaţia românei şi a limbilor romanice fiind la masculinul şi la neutrul din latină).
Şi totuşi, explicaţiile oferite de unii cercetători au fost cele corecte, din păcate ignorate, deoarece complicau sarcina elaborării DEX în anii comunismului victorios şi ipotezele incomode trebuie ignorate. Voi încerca să rezum aici cele scrise de profesorul meu de latină, Gheorghe Muşu, de notele prof. dr. Grigore Brâncuş şi de cele scrise de mine în anii din urmă. Lucrurile au luat-o alandala, încă din sec. 19, din două motive principale, dintre care primul, ignorarea sensurilor vechi şi dialectale, a fost crucial. Al doilea motiv a fost ignorarea formelor înrudite din limbile vecine şi, poate şi al treilea, ignorarea tipologiei Crăciunului ca sărbătoare a solstiţiului de iarnă. Să le luăm pe rând.
Crăciun are un sens azi rar, dialectal, „bucată de lemn, buturugă”. Ciudat, nu? Deloc ciudat, cum vom vedea imediat, deoarece şi alte limbi atestă forme similare. Acest sens lipseşte din dicţionarele uzuale ale limbii române (lipseşte, grav, în DEX precum şi în submediocrul dicţionar etimologic al limbii române al lui Alexandru Ciorănescu), dar îl înregistrează, de exemplu, Dicţionarul Universal al lui Lazăr Şăineanu (Eliezer Schein) care, în ciuda faptului că autorul său a fost o victimă a antisemitismului epocii, a avut mare ecou în epocă, asemeni altor lucrări ale sale dedicate folclorului românesc, mai ales. Dacă ar fi ştiut să citească, aşa cum se cuvine, sensul acesta, „bucată de lemn”, lingviştii nu ar mai fi rătăcit în zadar prin tot felul de explicaţii de-a dreptul aiuristice, din punct de vedere teologic grave, cu analize de-a dreptul penibile.
Crăciunul, mai exact noaptea de Crăciun, este numit(ă) în bulgară bădni večer „noaptea buturugii”. Nu-i aşa că lucrurile parcă încep să le lege? Iar în albaneză se cheamă nata e buzmit „sărbătoarea butucului” (să nu uităm că albanezii au fost toţi creştini pînă în sec. 17). În italiană, pe lîngă termenul consacrat, Natale, există şi varianta colocvială Ceppo „Crăciun” şi, cu literă mică, „bucată de lemn, cep” (de aici provine şi rom. cep). Ar fi bine dacă lingviştii ar analiza mai bine formele acestea, deoarece ele dau şi soluţia problemei.
Există, aşadar, la multe popoare europene, inclusiv la vecini, asocierea dintre ziua de Crăciun şi bucăţile de lemn, buturugile care se ardeau în perioada solstiţiului de iarnă, între 20 şi 23 decembrie când, fără doar şi poate, ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă îi făceau pe oameni să implore zeii să le aducă înapoi lumina, căldura, focul. Drept care ardeau butuci de lemn, buturugi. De aceea, noaptea Crăciunului de numeşte „noaptea buturugii”, la bulgari, la albanezi şi, evident, şi la români, chiar dacă în română sensul de „butuc, buturugă” e azi rar şi învechit. Iniţial, nu era însă aşa, era chiar sensul de bază.
Misionarii creştini, ştim bine acest lucru, s-au străduit să încadreze sărbătorile creştine în perioadele cînd cultele păgîne erau încă vii. Din acest motiv, englez Easter păstrează numele unei zeiţe păgîne, precreştine, Ēastre. Şi tot precreştină este, în aceeaşi limbă engleză, forma veche a Crăciunului, Yule, din forma veche Gēol(a), ziua de Crăciun, sărbătoare precreştină care dura 12 zile în perioada solstiţiului de iarnă. Am dat aceste exemple pentru a arăta că a păstra forme vechi, precreştine, nu este deloc nefiresc. Rom. Crăciun, it. Ceppo şi eng. Easter şi Yule (azi înlocuit general cu neologismul Christmas) fac parte din aceeaşi categorie. Şi, ca să fie şi mai clar, rom. crăciun „bucată de lemn” este ruda formei albaneze kërcú (c = ţ), cu acelaşi sens, „bucată de lemn”. Ca şi forma albaneză, rom. crăciun reflectă o formă de substrat preroman, domeniu care i-a speriat şi îi sperie încă pe mulţi lingvişti români. Ignoranţa nu este însă un argument.
În perioada Crăciunului oamenii din vechime ardeau bucăţi mari de lemn pentru a invoca soarele să nu plece mai departe, să revină şi să încălzească din nou. Iar soarele, generos, se întorcea, evident, căci după aceste mari focuri, ziua începe să se lungească, iar tenebrele nopţii să fie alungate întru reînvierea naturii circa două luni mai tîrziu. Crăciun nu are, aşadar, nimic de-a face nici cu creatio, nici cu calatio, este un străvechi termen preroman al sărbătorii butucilor în perioada solstiţiului de iarnă, este un bădni večer ori o nata e buzmit. Acest vechi obicei este reflectat şi în multe felicitări de Crăciun, cu brazi în jurul cărora ard focurile, cum se vede şi în multe felicitări de Crăciun care circulă pretutindeni în lume. De Crăciun, adică în perioada solstiţiului de iarnă, oamenii sărbătoreau căldura focului cînd noaptea era cea mai lungă, invocînd soarele să se întoarcă.
Tema articolului Vā califică, în mod cert, ca gazdă, şi eu, cel puţin, va cer îngăduinţa, ca pentru un musafir!
La ruşi, cuvântul corespunzatoer are un singur sens, exclusiv religios, şi poartă denumirea de: „Рождество”= Naşterea, nu la general, ci cu subînţelegerea că este vorba de naşterea lui Isus. În comunism se folosea doar expresia:”Дед Мороз”=Moş Gerilă, o expresie potrivită ca nuca-n perete, pentru gerurile crunte siberiene, care se manifestă năpraznic, la multe alte date, diferite de solstiţiul de iarnā.
Dacă tot aţi ajuns la Crăciun şi ca la o sărbătoare a luminii, a căldurii, este frapantă asemănarea cu iudaica Hanuka,consideratā şi ca o sărbătoare a luminii (de fapt este celebrarea victoriei răsculaţilor Macabei, asupra lui Antiohus al IV-lea). Coincidenţa face ca în anul 2014, Hanuka să se termine în ziua când începe Crăciunul.
Dar vorbind de originea cuvântului Crăciun, mie mi se pare ca admisibilă provenienţa şi de la cuvântul: „cracā”- Crăciun!
Ceeace contează în primul rând este spiritul acestei sărbători, de manifestare a toleranţei, respectului şi dragostei dintre oameni, indiferent de ce religie aparţin, sau chiar dacă nu ţin de o religie anume!
Este o sârbâtoare binevenitā, de împâcare între oameni, aşa cum faceau grecii antici la Olimpiade!!
Stimate Dl. Prof Paliga, articolul dv este super informativ si va multumesc.
Personal, va urez Sarbatori Fericite de Craciun sau MERRY CHRISTMAS!
Interesanta si plauzibila teoria d-lui Paliga.
Teoria nu-mi aparține, a susținut-o, la vremea, Gh. Mușu și, oarecum discret, Gr. Brâncuș, eu doar o… colportez, în speranța că, odată și odată, va fi adoptată de majoritate. Sînt puțin naiv, deoarece rezistența vine de la faptul că face apel la fondul autohton, care este, evident, mult mai important decît reiese din lucrările uzuale.
De Paști voi scrie, sănătos să fiu, despre Mântuitor și mântuire, despre sensul adevărat al cuvântului și despre altele.
Sărbători fericite.
P.S. Hanukkah este, de asemenea, o sărbătoare străveche a perioadei nov-dec.
Asocierea dintre ziua de Crăciun şi arderea buturugilor există şi în Franţa. Interesant este faptul că această tradiţie este completată de una culinară: o ruladă sub formă de buturugă (bûche) numită şi ea bûche de Noël. Este o prăjitură tradiţională de Crăciun şi în Elveţia franceză. Imagini – aici.
În engleză: yule log.
Asocierea Crăciun – solstițiul de iarnă – sărbătorile focului există la TOATE popoarele europene, cu o climă rece și foarte rece iarna. Prăjiturile în formă de buturugă sînt încă o dovadă, nu știam de ele, dar cred că sînt delicioase, le savurez mental. 🙂
Soția tocmai îmi arată o broșurică în franceză, unde citesc: Le 25 décembre en France, on mange la dinde aux marrons, LA BÛCHE de Noël et des chocolats, Adică de Crăciun francezii mănîncă curcan cu castane, BUTURUGA DE CRĂCIUN [e o poză cu ea] și ciocolată.
E clar, nu?
> există şi în Franţa
Germania : Christ-Klotz – „butucul lui Christos” (Christklotz, Christbrand or Weihnachtsscheit)
Perfect, tabloul e acum, să spun așa, complet: Crăciunul este „sărbătoarea butucilor”, „bădni večer”, care se ard la solstițiul de iarnă. Este, în esența sa, o sărbătoare precreștină, peste care s-a altoit, cum e frecvent, sensul creștin.
Se vorbeste despre sarbatorile crestine. Poate cineva sa comenteze urmatorul film documentar?
http://libercugetatorul.info/2013/07/03/mesia-cezarului-conspiratia-romana-care-l-a-inventat-pe-isus/
@Christina Vlad
Cred că aveți foarte mult timp dacă citiți asemenea tîmpenii. Vă asigur că internetul este plin de ele, cred că peste 90 % dintre cele scrise pe net sînt maculatură.
@Sorin Paliga
> cred că peste 90% dintre cele scrise pe net sînt maculatură
Întrebarea este: cum poate un nespecialist să separe grâul de neghină?
Nu prea poate și asta și este marele necaz al epocii noastre: avalanșa de informații, într-un ritm insuportabil și, pe de altă parte, nevoie de a selecta și de a evalua aceste informații. Este și motivul pentru care sunt extrem de reticent în a folosi informațiile de pe net fără o analiză a valorii lor. Problema e complexă.
@Sorin Paliga
Sit-ul recomandat de Doamna Christina Vlad nu este o „tâmpenie”! Toată istoria omenirii este scrisă de asemenea oameni şi de asemenea metode de analiză istorică şi logică ca cele folosite în acest film.
Dacă aveţi la dispoziţie un singur cuvânt „scris” de mâna lui Isus care, fiind printre altele şi un rabin erudit, nu poate fi acuzat că a fost analfabet, abia atunci puteţi beneficia de un răspuns de genul: „Da, aveţi dreptate!!”
@ Christina Vlad
Departe de mine ideia că aş putea spune ceva în plus faţă de cele prezentate în acest film.
Mai mult, acest film bine documentat situează râdâcina adevărată a antisemitismului, nu pe seama practicanţilor creştini, ci chiar pe „trădarea” unui evreu, istoricul Jozephus, care s-a „flavizat” şi l-a ajutat din plin pe flavieni, în special pe Titus Flavius, să aplice în practică, împotriva iudeilor, dictonul român: „divide et impera!” .
Un coleg din Timișoara îmi atrage atenția că și în sârbă avem ceva similar limbii bulgare, badnje veče. Da, așa este.
Sigur, cine dorește o analiză amplă a sărbătorilor solstițiului de iarnă o găsește în lucrarea încă neegalată a lui James George Frazer, Creanga de aur (The Golden Bough), cărora le dedică multe pagini, un capitol întreg (nu am la îndemână cartea, capitolul se cheamă chiar așa, sărbătorile solstițiului de iarnă sau cam așa ceva).
Încadrarea Crăciunului, ca termen și ca ansamblu de credințe, în rîndul sărbătorilor solstițiului este așa de clară, așa de evidentă, încît este de mirare cum Academia Română a rămas cu explicația aceea absolut inacceptabilă.
@Sfartz Pincu
> „Toată istoria omenirii este scrisă de asemenea oameni şi de asemenea metode de analiză istorică şi logică ca cele folosite în acest film”.
Nu cred că de ei e scrisă, e scrisă fie de oameni ca Flavius Josephus (nu m-aș aventura să-l socotesc trădător, deși știu că mulți evrei îl percep astfel) sau ca românul Xenopol sau ca mai știu eu cine din elita intelectuală a unei epoci.
> „Dacă aveţi la dispoziţie un singur cuvânt “scris” de mâna lui Isus care, fiind printre altele şi un rabin erudit, nu poate fi acuzat că a fost analfabet,”
Păi tocmai în asta constă specificul creștinismului, că, arheologic vorbind, este zero absolut: nu există nicio dovadă materială a existenței lui Isus, niciun text contemporan (se pare că documentele iudaice au fost distruse intenționat, eu așa știu). Totul este transmisie orală, tradiție din om în om. Asta nu-l face mai puțin credibil, îl face uluitor și, tocmai prin aceasta, religia cu cea mai mare răspândire. Este doctrina monoteistă cel mai simplu de asimilat, cel mai simplu de menținut, cel mai simplu de propovăduit, dar și cel mai simplu de modificat, tocmai din motivele expuse mai sus. Este o religie europenizată de-a lungul secolelor, azi minoritară cam peste tot în Europa (în sensul practicării ei: 83 % din danezi se declară atei, 80 % dintre cehi etc…)
Situl menționat de doamna este unul dintre milioane de situri inculturale și subculturale care au invadat lumea. Este o realitate căreia trebuie să-i facem față prin rațiune, prin analiză, prin bucuria de a trăi.
Și alte și alte dovezi:
Cele mai ciudate obiceiuri de Crăciun par să se găsească în Catalania. În fiecare an se alege un Buştean de Crăciun (Tió de Nadal), cunoscut popular drept „Caga tió” – „buşteanul care defechează”. (http://www.infomileanca.ro/2008/12/5-obiceiuri-ciudate-de-crciun.html)
etc… etc..
@ Sorin Paliga
Deci, sunteţi de fapt de acord,cu cele dovedite (spuse) în acel film documentar: Isus nu a existat, a fost o invenţie, şi deci nu avem o contradicţie pe această tema. Dar are cineva curajul să meargă la o biserica, în ziua de Crăciun, şi să spună acolo că: „Isus nu a existat, deci nu există??”
Ar rezulta că religia creştină este o ficţiune, în timp ce islamismul şi iudaismul au la baza lor întemeietori reali, respectiv Mohamed şi Moise! Este din cauza această, creştinismul mai slab, decât celelalte două religii? Categoric NU, dimpotrivă, este mai puternic, pentru că oamenii simt o mai mare atracţie pentru ficţiuni decât pentru realităţi. Iată că am ajuns şi la concluzia lui Lenin că: „Religiile sunt opiumul popoarelor!!”.
Ipoteza Dvs. că documentele ar fi fost distruse intenţionat este exclusă, dacă ţinem seama de faptul că oricare dintre cei 12 apostoli ar fi păstrat, cu preţul vieţii lor, orice înscris de al lui Isus, cu atât mai mult cu cât, în majoritatea lor, erau oameni simpli şi evrei pe deasupra, oameni pentru care ce e scris e lucru sfânt !
@Sfartz Pincu
> islamismul şi iudaismul au la baza lor întemeietori reali, respectiv Mohamed şi Moise
Dintre cei doi, numai Mohamed este indiscutabil real.
> concluzia lui Lenin că: “Religiile sunt opiumul popoarelor!!”.
Karl Marx.
> Ipoteza Dvs. că documentele ar fi fost distruse intenţionat este exclusă
Lipsa de documente despre Iisus nu dovedeşte nimic, pentru că ar putea avea multe cauze: vremuri tulburi, sectă minusculă şi doar una din mai multe, istorie de scurtă durată, etc.
Filmul d-nei Vlad este o tipică teorie a complotului (care vorbeşte la rândul ei despre un complot!) şi este cel mai probabil … maculatură.
Cer scuze că l-am înlocuit pe Marx cu Lenin. Trebuie să recunosc că singura mea notă de „suficient”, obţinută cu îngăduinţă prin interventia prorectorului la un profesor, a fost la Marxism-Leninism. Si nu regret ca am dat prioritate stiintelor exacte!
Dar dacă toate cele 3 religii îl recunosc pe Moise (nu s-a depus nicio contestatie!), acesta are şanse foarte bune să fi existat! Oricum, confirmarea realităţii unui personaj marcant poate întârzia din diverse motive, aşa cum s-a intamplat şi cu alte personaje, considerate mai întâi mituri şi confirmate ulterior ! (este cazul regilor Belşaţar-din Babilon, şi a regelui asirian- Sargon).
@Sfartz Pincu
Aveți o interpretare cu totul fantezistă.
Nu, nu am susținut nicio clipă că nu ar fi existat Isus, am arătat care este originea cuvîntului Crăciun și care sînt formele înrudite, exact așa cum sînt Easter și Yule în engleză, precreștine. Asta nu înseamnă că englezii îl neagă pe Isus, arată că formele și sărbătoarea creștină s-a grefat peste cea păgînă. E simplu și cu multe paralele.
Ca să nu fiu ambiguu: nu am niciun dubiu, dar absolut nici unul, că Isus a fost un personaj real, un om, un rabin care a creat o revoluție religioasă. Faptul că nu avem dovezi arheologice este altceva. De altfel, întreaga construcție creștină „primitivă”, adică din timpul vieții lui Isus și imediat după, se bazează pe spirit și pe cuvînt, nu pe fapte materiale și este firesc să fie așa. Monoteismul este o religie subtilă, nu are nevoie de obiecte pentru a fi înțeleasă și însușită.
@Sorin Paliga–
„Monoteismul este o religie subtilă”
Eu cred ca asta (monoteismul) e chiar cauza fanatismului si intolerantei acestor trei religii inrudite: Iudaism, Crestinsim si Islam.
Monoteismul lor simbolizeaza exact exclusivismul, refuzul diversitatii de viziuni si optiuni, si legitimeaza violenta extrema impotriva celor care au alte optiuni.
E chiar cauza raului.
@Ion Ionescu
Nu-s chiar așa de sigur, intoleranța și cruzimea în istorie au fost dirijate politic, deși – evident – în timpurile vechi politicul și religiosul mergeau mână în mână. În varii perioade istorice, „barbarii”, tătarii, orientalii de multe nații au fost cruzi fără a fi monteiști.
Deci nu sînt de acord cu ecuația monoteism = cruzime, intoleranță. Este adevărat, Inchiziția și marea perioadă de crime în numele creștinismului v-ar da dreptate, dar mă întreb cît de creștini erau cei care făceau asemenea cruzimi.
@Sorin Paliga
Hmmm… Nici un dubiu? Daca nu exista nici o dovada si totul se bazeaza pe spirit de ce insistati ca a existat? N-ar fi mai normal sa deduceti ca el a existat doar in spirit si ca, chiar daca nu a existat in realitate, cuvintul lui are rezonanta in mintea oamenilor de acum fara a influenta viata materiala de zi cu zi? Ati fi avut votul meu, asa sinteti numai inca unul ce promoveaza iluzii desarte.
Dar nu e adevarat ce spuneti, fara „minuni” crestinismul se duce de ripa. Tocmai pe asta se bazeaza: pe credinta ca poti schimba lumea materiala cu puterea mintii. Neexistind vreo dovada… poti crede orice. Ramane la fel de adevarat ca Mos Craciun. In definitiv nu e rau sa crezi in el si te alegi si cu cadouri.
@Al. Sătmăreanu.
Da, EU, Paliga, nu am niciun dubiu. Dar, evident, mă pot înșela. Nu are rost să discutăm tema asta, nu ajungem la niciun rezultat, efectiv pierdem vremea.
Nu știu unde am citit asta, dar se potrivește de minune apropo de existența ~ non-existența omului Isus: you can destroy the evidence, but you can’t destroy the memories.
O temă proaspătă si frumos explicată!
As avea si eu o intrebare in privinţa ipotezei exprimate de d-l Sfartz. Nu are si „craca” aceeaşi etimologie?
In sfârsit, urarea de Craciun in suedeza: God Jul!
@Sorin Paliga
> Nu-s chiar așa de sigur, intoleranța și cruzimea în istorie au fost dirijate politic
Nu-i vorba de cruzime ci de intoleranta (ce poate implica si cruzime dar nu necesar), ati deviat treptat-treptat de la ce am scris.
Faptul ca si politicul duce la intoleranta extrema nu e un argument. Eu ziceam ca focul incalzeste iar dvs. imi atrageti atentie ca si Soarele. Bine, si Soarele, dar eu vrobeam despre foc.
Iar in ce priveste ideologiile politice ale modernitatii am scris candva un comentariu lung despre cum Nationalismul a inlocuit Religia Crestina (Vaticanul) ca fundament pentru legitimizare politicului European (a statelor europene) odata cu sfarsitul Evului Mediu, odata cu Revolutia Franceza (deci-compensator/substitut pentru pierderea puterii religei dupa ce Renasterea/Reforma/Iluminism-adica secularizarea a afectat constiinta maselor si elitelor).
Religia seculara, religia substitut, care e Nationalismul, are si ea propria forma de „Monoteism” – si aunme : „Ein Volk, Ein Reich, Ein Fuhrer” – cu fanatismul exclusivist de rigoare si cu tragediile cunoscute ce rezulta dintr-o astfel de viziune „Mono”.
Deci politicul confirma ce spuneam eu, dar si fara asta nu schimba ce am spus initial.
Crac, cracă ar trebuie să fie înrudite, se întâlnesc, sub diverse forme, și în limbile slave (krok krak), dar acest lucru nu ar fi o mare problemă, există cuvinte de substrat care interferează cu cele slave, iar altele sînt chiar elemente nord-trace (dace) în limbile slave. Totul depinde de felul cum reconstruim protoslava sec. VI–VII. Despre asta am scris un cărțoi cu un arheolog, apoi un alt cărțoi despre limbile slave, nu pot rezuma sute de pagini aici.
În orice caz, Crăciun este preluat de slavi din română, nu invers. Maghiar Karácsony este tot din română, evident.
@Ion Ionescu
Eu am scris acest textuleț cu alt scop, nepolemic, despre originea și sensul străvechi al Crăciunului.
Despre temă am mai scris, dar nu era cazul să dezvolt aici. Componenta creștină (nașterea lui Isus etc…) nu intră în acest mic cadru, deci devierea de la tema de bază, simplă și clară, vă aparține. De fapt, propuneți o altă temă, am răspuns scurt, e mult de povestit aici și mult de analizat înainte să povesteşti. Propun să lăsăm tema asta pt altă dată.
Dacă nu amestecăm borcanele, adică originea şi evoluţia sărbătoririi naşterii lui Isus (reală, imaginată, sau preluată de la cultele păgâne), cu (exclusiv) originea cuvântului „Crăciun”, atunci trebuie să spunem „pas” faţă de erudiţia lingvistică a Domnului Profesor Sorin Paliga!
Deşi am îndoieli în privinţa preluării din limba română în limbile slave, cel puţin, nu şi în limba rusă, a multor cuvinte. Mai degrabă invers, în limba română aproape o treime din cuvinte au origine slavă.
Mă gâdilă pe limba cuvântul rusesc „crest”=cruce, care pare că a generat în română cuvântul „creştin”, şi nu ar fi exclus ca şi cuvântul „crăciun” să aibe aceiaşi origine.
Dacă nu mă înşel, sărbătoarea Crăciunului este mult mai veche decât apariţia limbii române moderne, ea având rădăcini încă din secolul 3 d.Chr.- în vest, şi cam de pe timpul Bizanţului, sec.5, în Est.
Este proprietatea exclusivă şi unică a limbii române, asupra cuvântului „Crăciun”, cu explicarea lui, de către Domnul Profesor, în aceiaşi māsurā cum în limba rusă crăciunul a fost, de 1500 de ani, doar “Рождество”= Naşterea.
@Leibovici
Dupa cate am invatat eu, si fara sa intru in discutie daca e adevar istoric sau legenda, fondatorul religii iudaice a fost ABRAHAM (Avram, Avraham) care a distrus icoanele, pietre, statuetele etc. in casa parintilor sai si a fost circumcis pentru a deveni evreu. Cred ca termenul evreu a aprut mai tarziu. In religia mahomedana il cheama IBRAHIM. Moses, cand a coborit de pe munte, a codificat principile religii iudaice. Cateva din porunci din decalog seamana cu unele din codul Hamurabi. Oare sunt gresit?
Frohe Weihnachten si din partea mea…
http://youtu.be/FlW73I_zWJA
Craciunul este o traditie pagâna care simbolizeaza biruinta luminii asupra întunericului sau renasterea luminii soarelui.
Originea lui îsi trage radacinile înca din Babilon, iar 25 decembrie era o data importanta pentru multe culturi.
Fostii lideri ai bisericii au profitat de aceasta sarbatoare si au transformat-o în nasterea lui Iisus pentru ca era raspândita dar mai era si o piedica în tentativa de creştinare a popoarelor europene păgâne.
Este vorba de Papa Liberius care instituie, pentru prima oara in crestinism, la 354, in Biserica apuseana o sarbatoare a nasterii lui Iisus.
Digest Reader scrie ca în Imperiu Roman, Saturnalia era o sarbatoare pagâna, o orgie care tinea o saptamâna, cu festivitati exuberante si salbatice.
Enciclopedia Americana explică ca Roman Saturnalia, o sarbatoare închinata lui Saturn, a avut loc tot la 25 dec. si sunt înradacinate unele traditii de Craciun. În triburile germanice și celtice , scrie tot în Enciclopedie,solstitiul de iarna a fost considerat un moment important al anului . Prin urmare , în cinstea întoarcerii soarelui s-a sarbatorit festivalul Iule.
Enciclopedia britanica afirma ca, Crăciunul este versiunea creștină a zilei de sărbătoare romană a solstițiului de iarnă.
The New Encyclopædia Britannica informeaza ca 25 dec. este ziua de nastere a lui Mithra,zeul Luminii http://ro.wikipedia.org/wiki/Mithra iar pentru a contracara efectele ambelor parti, petrecerea pagâna are loc, dar numele Mithra a fost schimbat cu cel al lui Hristos.
Iar în Enciclopedia Hispanic se spune ca 25 decembrie este mai degraba ziua în care crestinii au celebrat la Roma solstitiul de iarna.
Daca ar fi sa facem istoricul etimologiilor propuse pentru Craciun ar fi o lista lunga, toate fiind foarte departe de adevar.
În timp ce în limbile slave cuvântul Crăciun este asemanator cu cel din româna (în bulgară (kracon), în ruteană (kracun, keracun şi krecun), în sârbo-croată (kracun şi kracunec), în slovacă (kracun), în ucraineană (kerecun), în rusă (karacun sau korocjun – sau în maghiara (karacson şi karacsony ), la primele popoare crestinate el aminteste mai repede de Nastere:( In latina Natalis = nastere) Noel, Natale, Navidad…
Simbolul busteanului care arde sau colacul numit Craciun este evident aluzia la soarele furnizor de energie pentru viata de pe pamânt.
”Teoria nu-mi aparține, a susținut-o, la vremea, Gh. Mușu și, oarecum discret, Gr. Brâncuș, eu doar o… colportez, în speranța că, odată și odată, va fi adoptată de majoritate”
Tot Gh, Misu a fost si sursa dumneavoastra de inspiratie în cartea “Mitologia tracilor”?
“Sigur, cine dorește o analiză amplă a sărbătorilor solstițiului de iarnă o găsește în lucrarea încă neegalată a lui James George Frazer, Creanga de aur (The Golden Bough), cărora le dedică multe pagini, un capitol întreg…”
Vasile Lovinescu spunea despre Frazer ca nu este decât un simplu compilator : „ Si ca sa nu lipseasca profanarea nici aici, Creanga de aur serveste de emblema celei mai importante parti a operei lui J.G. Frazer (The Golden Bough) in marginita interpretare pe care o da miturilor, redusa exclusiv la fenomenul de primenire a naturii” (41, p.15-16)
Opera sa pare o improvizatie de bazar fara a face trimiteri la sursele inspiratiei sale.
Pentru ca tot puteti face traduceri din limbile slave, ar fi fost poate interesat sa scrieti care este etimologia cuvântului Crăciun în tarile vecine.
Despre „buturugile sacre” vazute prin prisma cercetatorului român, Gheorghe Musa, s-a mai scris.
http://www.tion.ro/etimologia-cuvantului-craciun/news-20071225-02593401
Va rog sa ma scuzati, domnule Palinga, pentru ca va raspund întârziat dar, ca orice crestin care se pregateste de Sarbatori, nu am avut prea mult timp pentru polemizare pe internet…
Asa cum dumneavoastra veniti cu o noua teorie despre Craciun, tot asa cercetătorul american, Joseph Atwill, specializat în studii biblice, prezinta o noua descoperire (Caesar’s Messiah: The Roman Conspiracy to Invent Jesus) despre care el spune că demonstrează că povestea lui Iisus a fost inventată ca o formă de „controlare a minţilor” cu scopul de a-i subjuga pe cei săraci.
Este constient de reactia multor credinciosi si de aceea spune:„Îmi prezint lucrarea cu o oarecare ambivalenţă, deoarece nu vreau să fac vreun rău direct creştinismului. Dar această informaţie este importantă pentru cultura noastră. Cetăţenii alerţi au nevoie să cunoască adevărul despre trecutul nostru pentru ca noi să înţelegem cum şi de ce guvernele crează istorii false şi zei falşi. Adesea, ei fac asta pentru a obţine o ordine socială care este împotriva celor mai bune interese ale oamenilor de rând.”
„Secte evreieşti din Palestina, care îl aşteptau pe profeţitul războinic Mesia, reprezentau o sursă continuă de insurecţii în primul secol. Când romanii nu au mai găsit mijloace convenţionale de a înăbuşii rebeliunile, au schimbat tactica. Ei au presupus că modul în care ar fi putut să oprească activitatea misionarilor evrei era acela de a crea un sistem de credinţe concurent. Atunci a fost inventată «paşnica» poveste a lui Mesia. În loc să inspire războaie, Mesia a ales să întoarcă celălalt obraz, încurajându-i pe evrei «să-i dea Cezarului ce-i al Cezarului» şi să plătească taxele către Roma”, a mai explicat Joseph Atwill.
Este posibil sa fie un personaj fictiv din literatura pentru ca datele despre el se suprapun foarte bine cu cele ale lui Mithra. Romanii credeau în Mithra, a carui legenda are multe asemanari cu povestea lui Iisus: s-a nascut pe 25 dec. dintr-o fecioara, a împartit o ultima masa înainte de a merge spre ceruri, a înviat si s-a întors pe Pamânt. Mai mult, ritualul pâinii şi vinului era identic cu cel al creştinilor
Cine pe cine a copiat ? Probabil ambele mituri îşi au originea din mitul lui Horus, zeitatea egipteană. Cert este că numărul adepţilor lui Mithra era la un moment dat mult mai mare decât cel al lui Iisus.
Despre „Razboaiele evreilor” de Titus Flavius Iosephus şi Noul Testament cercetatorul spune: „Am început să observ o serie de paralele între cele două texte. Chiar dacă, cărturarii au recunoscut până acum că profeţiile lui Iisus par a fi confirmate de ce a scris Iosephus în Primul Război Roman, eu vedeam mult mai multe. Ceea ce pare să fi omis mulţi cercetători este faptul că o serie de evenimente şi de locuri în care Iisus joacă un rol principal sunt mai mult sau mai puţin similare cu cele din timpul campaniei militare ale împăratului Titus Flavius, descrie de Iosephus. Aceste observaţii sunt dovezi clare ale unui model construit cu bună ştire. Biografia lui Iisus este, de fapt,construită pas cu pas pe baza unor poveşti anterioare, dar mai ales pe baza poveştii cezarului.”
Este adevarat ca biografia lui Iisus s-a facut pe baza unor alte povesti anterioare ?
Iisus a mai avut si alti rivali care au fost adorati de lume: Simon Magul si Apoloniu din Tiana care sunt practic necunoscuti astazi, dar si Simon Bar Kochba –despre care multi evrei credeau ca el si nu Iisus merita a fi Mesia. Ca si Iisus este un lider carismatic, cu un grup mic si loial de adepti.La fel ca si Iisus se pronunta împotriva Romei.Dar spre deosebire de Iisus el va lupta împotriva romanilor.Campania lui a reusit sa distruga o întreaga legiune romana si elibereaze Ierusalimul învingându-i pe romani în Iudeea.
Biserica crestina se simtea amenintata de noul Mesia.Chiar Kochba le cere evreilor sa-l renege pe Iisus si sa-l accepte doar pe el. – date din internet –
Nu afirm ca acesta este adevarul dar poate fi o varianta.Mi s-a parut interesant cum vede cercetătorul american, Joseph Atwill, aceasta situatie si de aceea vi l-am recomandat. Sunt doar cercetari ca si….buturuga lui Gheorghe Musu.
@Charlie
Vă referiţi la ce a spus dl. Sfartz Pincu „islamismul şi iudaismul au la baza lor întemeietori reali, respectiv Mohamed şi Moise”?
Adică că nu Moise ci Abraham este întemeietor al iudaismului? Nu ştiu, întrebaţi-l pe dl. Sfartz.
Cât priveşte existenţa reală (istorică) a lui Abraham — unii zic că este şi mai problematică decât a lui Moise…
@ Charlie
În baza recomandării D-lui Alex. Leibovici, nu pot decât să-mi exprim propriul punct de vedere, pentru că, după pledoaria D-nei Christina Vlad, mă simt doar un biet ascultător atent. Eu consider că Abraham are rolul de credincios loial al lui Dumnezeu-Iahve, iar Moise, prin tablele lui – principii etice fundamentale, este adevăratul întemeietor al iudaismului ca religie.
@ Christina Vlad
Se fac confuzii cu datele la care se serbează Crăciunul din cauza apropierii de data solstiţiului de iarnă. La ruşi, Crăciunul-ca dată de naştere a lui Isus se serba la data de 6 Ianuarie (stil vechi), dată care coincide la creştinii români, cu Boboteaza!
Oricum ar sta lucrurile cu interferenţa dintre păgânism şi monoteism, dintre imaginaţie şi realitate, orice ar spune unii şi ceilalţi, mie personal îmi face o plăcere deosebită să mă ocup în fiecare an, de bradul pentru sărbătorile de iarnă, care aduce puţină primăvară în starea de spirit deprimantă ale zilelor reci şi sumbre dintr-un Decembrie în plină iarnă !
Indiferent ce, cine, şi în ce crede, „La mulţi Ani, cu sănătate şi voie bună”, pentru toatā lumea !!
@Pincu
Dupa cum vezi mai sus intrebarea este care a fost primul evreu.
Dupa cat stiu eu ABRAHAM a fost cel care a spart idolii din casa parinteasca unde TERAH tatal lui era „rege”. Dupa aia intins-o din Aram Naharaym. Da sau nu. Moise zis Moshe a venit mai tarziu.
–Indiferent ce, cine, şi în ce crede, “La mulţi Ani, cu sănătate şi voie bună”, pentru toatā lumea !!–
Aferim, domnule Sfartz, si din partea mea la toti citioriu revistei ACUM
Ferice-acel ce-n lume străin şi liber trece,
Fără să creadă-n secte şi în porunci divine.
Ca vulturul se-nalţă spre cer, şi nu petrece
Ca bufniţele printre tenebre şi ruine.
Când laşi ca a ta frunte la idoli să se-nchine,
Tu ieşi din tine însuţi ca să te-ntorci în tine.
Când sorbi o-nghiţitură din vinul roz în spume,
Tu te desparţi de tine şi te desparţi de lume.
Nu caut nici minciună nici adevăr viclean.
Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini – poate-i prea târziu.
PS: versurile sunt din Khayyam – trad. Sorin Popa – sa nu se inteleaga ca le-am compus eu 🙂
@ Charlie
Dacă vrei o certitudine, îţi fac hatârul! Da.
Dar prin ce caracteristică? Sau mai tehnic, prin ce parametru se poate defini cā un om-(Avraam) este evreu ? Că a spart nişte totem-uri păgâne ? Şi alţii au făcut-o, înaintea lui Avraam. Că s-a circumcis, şi i-a circumcis cu forţa şi pe servitorii lui, inclusiv din alte etnii? Putem să definim că prin chestia „aia” retezată, cineva este evreu? Dar dacă cineva a avut un accident, sau l-a muşcat un câine – „acolo” – este evreu? Ramane, pentru mine, marele Eliberator si Moralist-Moise!
Reciteşte versurile citate de onorabilul Ion Ionescu şi vei găsi în ele o bună parte din răspunsuri!
Sā ne ferim de exclusivitate.
@AG
Fārā sa vreţi, aţi întrodus o altā variantā pentru originea cuvāntului „Crāciun”, de astā datā cu un sens mai aproape de adevār, presupun.
Plecānd de la cuvāntul „scurt”=”коротко”, şi dacā vrem sa calificăm, pe cineva sau ceva, foarte scurt (ca substantiv!) vom spune „un – корочун”, de la care, dacā un român ar auzi acest cuvānt, nu mai e nici mācar un pas mic pentru a pronunţa – „craciun” !!
Si semantic, „корочун”= cel mai scurt, foarte scurt, corespunde perfect cu ziua cea mai scurtā a anului – solstiţiuul de iarnā. Plauzibil??
P.S.
In sprijinul variantei slave a cuvāntului „crāciun” se poate invoca regula generalā de formare a substantivelor din verbele respective (substantive terminate,toate, cu „-un”):
молчать-молчун
кричать-крикун
плевать-плевун
бегать-бегун
корчевать-корчун (corciun)
коротать-корочун (corociun)
.. şi iatā o posibilā provenienţā a acestui cuvānt !!
Crăciun nu este rusism, este exact pe dos, корочун este din română.
Știu că multora nu le vine să creadă, s-au obișnuit cu clișee precum „masiva influență slavă asupra limbii române” etc., dar vă asigur că așa este. Rus коротко, în alte limbi slave rădăcina este fără epenteză vocalică, krat-k- „scurt”, nu are nicio legătură cu корочун, este „rudă” cu latin scurtus < indo-european (s) ker-t- „scurt”. Toate limbile vecine românei care au forme derivate din Crăciun le-au preluat din română, maghiara, ucraineana și rusa; ultima din listă, probabil, prin ucraineană, nu direct din română.
Contactele directe ruso-române sînt relativ noi, dar putem presupune un împrumut vechi, de dinainte de sec. X.
Nu, nu orice cuvînt care se termină în -un este împrumut și nu din rusă. Româna nu are cuvinte vechi împrumutate din rusă, aproape toate au fost împrumutate în perioada comunistă, foarte puține prin sec. 19, le numeri pe degete.
Bun, să zicem că ar veni din slavă, la slavi de unde vine? Asta e o iluzie, cuvîntul nu e slav, nimeni nu a susținut la modul serios o asemenea ipoteză, doar cîțiva lingviști români în perioada ocupației sovietice. În fond, și etimologia e politică, nu rareori.
Acest scurt text nu este o analiză exhaustivă a problemei, am vrut doar să arăt contextul sărbătorii, cuvintele înrudite și fenomenele cultive similare (arderea butucilor în perioada solstițiului de iarnă).
Sărbătoarea are 2 planuri: cel profan, vechi, precreștin; cel creștin, cu toată discuția aferentă privind istoricitatea ~ non-istoricitatea lui Isus și toată discuția teologică aferentă. Eu am discutat aici doar primul punct și pe scurt, în speranța că, mai devreme sau mai tîrziu, se va pune capăt explicației prin creatio, care este o eroare evidentă.
Că unii/mulți nu acceptă explicația Crăciunului ca o sărbătoare profană, precreștină a solstițiului de iarnă este o altă poveste, o pot face, fiecare este liber să creadă ceea ce consideră că e potrivit și corect.
Apropo „корочун”, să arunc şi eu o pietricică în lac (în absolută necunoştinţă de cauză!):
Din Dict. etimologic al lb. ruse de Max Vasmer (Макс Фасмер)- v. aici: „Exemplul de pe monumentul din Novgorod, care provine dintr-o perioadă anterioară, exclude o provenienţă românească…”
Tot acolo – referinşe la alte dicţionare, inclusiv pre-1917.
@Al. Leibovici
Despre vechile elemente est-romanice (= protoromânești) în limbile slave am scris în Influențe romane și preromane în limbile slave de sud (de fapt, nu numai în cele de sud, acelea sunt preponderent analizate), versiunea mai veche e accesibilă on-line ca PDF : http://www.unibuc.ro/prof/paliga_v_s/volu-in-form-pdf/
Ediția nouă e asta: http://editura.unibuc.ro/influente-romane-si-preromane-in-limbile-slave-de-sud/
Vasmer, de altfel un foarte bun etimologist, preia aici ipotezele altora. Cronologic vorbind, rom. Crăciun nu poate proveni din română, poate însă proveni în slava pre-expansiune un vechi element de substrat tracic sau un element proto-românesc. Despre asta am scris, de asemenea, aici (în o-autorat cu un arheolog): http://www.librarie.net/carte/140232/Lingvistica-Arheologia-Slavilor-Timpurii-alta-vedere-Dunarea-Jos-Sorin-Paliga și aici: http://editura.unibuc.ro/introducere-in-studiul-comparativ-al-limbilor-slave/
@ Alex. Leibovici
Nu este o pietricicā, este o contribuţie neaşteptatā, pentru mine cel putin, care a fācut deducţia pentru cuvāntul “корочун” din cunoştiinţele mele generale de limbā rusa, fârā sa fi ştiut de existenţa dicţionarului lui Max Fesner.
Mai mult, Max Vasmer (http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9A%D0%BE%D1%80%D0%BE%D1%87%D1%83%D0%BD#cite_note-vasmer-1) respinge categoric provenienţa din limba română a cuvântului “корочун”, şi spune că mai curând românescul „crăciun” provine dintr-o rădăcina slavă. (O dovadă in plus ar fi că şi în cehă, cuvântul krć =buturugă, rădăcina, etc. are o asemănare cu cuvântul crăciun.
@ Sorin Paliga
Influenţa slavă asupra limbii române nu este o creaţie a epocii comuniste, ea operează încă din evul mediu, le găsiţi în toate textele şi înscrisurile bisericeşti, dar mai pregnant, această influenţă s-a manifestat în perioada războaielor ruso-turce, când trupele ruseşti erau cantonate în România.
> “Exemplul de pe monumentul din Novgorod, care provine dintr-o perioadă anterioară, exclude o provenienţă românească”
„monumentul” ? nu ma pricep la limba rusa dar (banuiesc/presupun) ca e vorba aici de „Cronica de la Novgorod” si nu de vreo inscriptie pe un monument (?)
Daca de asta e vorba, Cronica -Novogoraod- atunci trebuie spus ca nu avem orginalul acestei cronici (prima data compilata la 1113 – deci chiar foarte veche) ci avem tot felul de copii ale ei (cea mai veche din sec.14), iar aceste copii nu sunt identice – lipsesc din unele copii capitole ce apar insa altle altele, apar adaugiri referitoare la sec. 13-15 etc.
Cuvanatul „craciun” apare prima data (prima data un acest context cand vorbim de cronicile Novgoraod) intr-o copie tarzie ce dateaza din sec.17.
Mi se pare, deci, foarte dubios argumentul lui Max Vasmer.
Vezi link-ul in limba germana http://www.archive.org/stream/archivfrslavisc01unkngoog#page/n537/mode/2up
Vezi si o alta explicatia etimologica la cum s-a ajuns in limba romana si in limba albaneza la cuvantul Craciun, la amandoua apara prin contractie (la fel cum si Christ-mas e o contractie a lui „Christ Mass”).
Numele Latine ale sarbatorii erau „Christi Natalis” precum si „Christi Jejunium” (ajunul Craciunului) –
Christi Natalis a devenit in albaneza Krsndet, Kesendel, si Kesnel (Krs, Kese, Kes/Ndet.Ndel, Nel), iar de la „Christi (je)Junium” a ajuns prin contractie Craciun in limba romana (Ajunul Craciunului este deci un pleonasm, „ajun” find „junium”).
http://archive.org/stream/archivfrslavis33berluoft#page/620/mode/2up
http://archive.org/stream/archivfrslavis33berluoft#page/620/mode/2up
@Ion Ionescu
> “monumentul” ? nu ma pricep la limba rusa dar (banuiesc/presupun) ca e vorba aici de “Cronica de la Novgorod”
> si nu de vreo inscriptie pe un monument (?)
Cuvântul era „памятник”… poate se referea la Новгородская летопись sau Хроника… în absolută necunoştinţă de cauză.
http://dic.academic.ru/dic.nsf/vasmer/41619/%D0%BA%D0%BE%D1%80%D0%BE%D1%87%D1%83%D0%BD
Eu mă bucur că micul meu text a condus la discuții așa de interesante, citesc cu atenție toate argumentele.
Max Vasmer este un bun etimolog, asta nu înseamnă că absolut tot ce spune trebuie luat drept literă de lege. Reticența în a accepta drept influență fie traco-dacă, fie proto-românească asupra proto-slavilor e veche, din sec. 19, în epoca naționalismelor. Lucrurile sînt mai complexe decât se credea atunci. Nu e vorba de naționalism aici ori de alte asemenea „argumente”, este vorba de a înțelege semnificația Crăciunului 1. ca termen, 2. ca obiceiuri profane. Sigur că problema e complexă.
@Sorin Paliga
> Max Vasmer este un bun etimolog, asta nu înseamnă că absolut tot ce spune trebuie luat drept literă de lege
Lucru adevărat pentru orice specialist, din orice domeniu!
Pe de altă parte, suspiciunea că specialistul ar fi influenţat de considerente politico-ideologice nu justifică ignorarea lor şi nu înlocuieşte necesitatea ca concluziile şi argumentele acestuia să fie evaluate cu (contra)argumente pur ştiinţifice.
Aici suntem, desigur, intrutotul de acord, voiam doar să subliniez.
Ca notă adiacentă: în problema influenței romanice și protoromânești asupra limbilor slave, mult mai de încredere sînt lingviștii etimologi din Bulgaria și din fosta Iugoslavie (Dečev/Detschew, Duridanov, Petar Skok etc…) decât cei ruși, totdeauna „naționaliști” și politizanți. Era inacceptabil, de ex., ca un rus să afirme că ar fi fost o influență est-romanică/protoromânească asupra rusei (de fapt, asupra vechilor slavi de răsărit), ar fi fost privită ca o blasfemie, ca o jignire la adresa Marii Rusii.
O blasfemie la fel de mare era atunci cînd spuneai că varegii, germanicii scandinavi, ar fi influențat pe slavii de răsărit. Toți știm că a fost așa, dar în perioada stalinistă era interzisă o asemenea afirmație. Lucrurile sînt mai calme acum, tînăra generație de istorici și de lingviști ruși sînt mai senini un pic.
„Cuvântul era “памятник”… poate se referea la Новгородская летопись sau Хроника-”
Poate, nu pot sa-mi dau seama la ce monument si la ce inscriptie s-ar putea referi Vasmer.De fapt nici nu cred ca exista asta ceva, dar sa vedem ce zic altii.
Iar daca se refera (in mod confuz) la „Cronica Novgorod” atunci argumentul e unul irelevant fiindca cuvantul apare prima data intr-o copie transcrisa in sec.17 (dar nu si in cele din sec.14 si 16).
Pare sa fie o manevra „radicala” din partea lui Vasmer, un mod a evita discutia despre (posibila) etimologie romaneasca pentru cuvantul rusesc/slav. Aceasta explicatie etimologica a fost propusa in sec. 19 de mai multi lingvisti: Hugo Schuchardt, Vatroslav Jagić and Luka Pintar.
@Ion Ionescu
Este vorba despre un monument in memoria a 1000 de ani de existenţā a statului rus, ridicat din iniţiativa ţarului Alexandru II, intre 1859 si 1861, la Novgorod ,si care astazi functioneaza ca un muzeu si arhiva, istorica.
Şi da, când e vorba de „velikorusism”, te poţi aştepta la deformarea adevărului, fie el istoric, fie din actualitate, şi probabil, încă mult timp, şi a evenimentelor din viitor !
@Sfartz Pincu
>când e vorba de “velikorusism”, te poţi aştepta la deformarea adevărului-
Cu atat mai mult cand adevarul e tulbure si invita la interpretari preferentiale.
Se pare ca etimologia cuvantului „Craciun” este una dintre cele mai discutate si disputate etimologii din lingvistica si nici pana astazi nu exista un acord general. Un adevarat „teren minat” lingvistic (si cultural-istoric) cu multe ipoteze inteligente si bine argumentate (si care se bat cap in cap).
Dictionarul Academiei afirma despre Craciun ca „dintre toate etimologiile propuse, nici una nu este sigura”.
„Dictionarul Academiei afirma despre Craciun ca “dintre toate etimologiile propuse, nici una nu este sigura”.
Așa e, mai exact: dintre toate etimologiile ERONATE propuse. Sigur că nici una nu e convingătoare, deoarece toate sînt greșite. Cum să explici ceva așa de clar prin monstruozități construite ca să convină ignoranților. Nu ai cum. DEX și multe alte dicționare, „ca să iasă la socoteală”, ignoră sensul „bucată de lemn”, ignoră paralela albaneză kërcú, ignoră întreg capitolul despre sărbătorile solstițiului de iarnă din The Golden Bough, ignoră formele bulgărești și sârbești (bădni večer, badje veče), ignoră italian Ceppo și ignoră tot ce e relevant pt a cita absurdități și lingvistice și cultice precum creatio, calatio și alte monstruozități intelectuale. Sigur că în acest fel nu iese nimic, cum să iasă? Dai la o parte tot ce e relavant și alegi tot ce poate fi mai neclar.
În clipa în care pui cap la cap lucrurile clare și firești, totul e clar, limpid clear, cum zic englezii. Lucrurile se învîrt în cerc, deoarece Academia încă respinge un demers serios asupra substratului. Ultima lucrare girată de Academie care analizează substratul e vol. II al Istoriei limbii române din 1967 sau 1968, am uitat. Păi trecu de atunci o jumate de secol aproape. Și noroc că atunci a fost Cicerone Poghirc care, nu știu de ce, era în grațiile Academiei, după aia nu a mai fost, s-a stabilit în Belgia, apoi în Germania de Vest în anii ’80. Și a murit și contribuția lui.
Asocierea butuc ~ Crăciun „arderea butucilor” e așa de clară! Iată alte exemple, culese la întîmplare:
http://www.realitatea.net/sarbatori-fericite-sarbatori-fericite-sarbatori-fericite_1346943.html?utm_source=Cub-Actualitate/Social&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb
Puteți descărca de pe Scribd și asta: http://fr.scribd.com/doc/3990327/Nicolau-Irina-Ghidul-Sarbatorilor-Romanesti-1998
Despre Crăciun la pag. 69 ș.u.
Și cred că ajunge.
Eu am facut o greseala si am publicat, sub numele „AG”, un comentariu al lui Alexandru Grosu, desi noi nu mai publicam de multa vreme comentariile acestei persoane.
Mi-am dat seama de greseala si l-am sters.
Alexandru Grosu a fost avertizat de redactie ca atita timp cit nu-si cere scuze la domnul Stefan Maier pe care l-a jignit personal, comentarile lui nu vor fi publicate. Pana acuma scuzele n-au venit.
Trebuie sa-si ceara scuze, iar daca mesajele vor deveni decente si reglementare, fara insultele cu care abunda de obicei, redactia va reconsidera problema.
@ Alexandru Grosu
In numele redactiei, va rugam sa luati contact cu noi prin pagina de corespondenta http://acum.tv/redactia cu adresa dv. de mail reala
Vrem sa discutam pe privat despre relatia intre ACUM si dv.
Speram sa primim de la dv un e mail cit de curind posibil.
Boboteaza și, la ortodocși, Sf. Ioan, încheie perioada îndelungată a sărbătorilor solstițiului de iarnă, care încep de Sf. Ignat, solstițiul astronomic și se termină după mai bine de 2 săptămîni, după calendarul actual, care însă – nu e dubiu – păstrează obiceiuri vechi. Mulțumesc tuturor celor care au comentat aici și celor care mi-au trimis și mesaje private.
Repet: explicarea Crăciunului de „noapte a buturugilor” și, în general, explicarea perioadei care ține de la Sf. Ignat la Bobotează prin sărbători impresionante, marcate de cultul focului (artificiile de azi sînt, de fapt, același cult al focului din vechime) nu îmi aparține, a făcut-o cel mai bine James George Frazer acum mai bine de un secol, au făcut-o și alții, care au analizat, pe diverse areale, realizarea acestor sărbători impresionante, marcate, așadar de arderea buturugilor într-un amplu cult al focului etern.
Este timpul ca și Academia Română să corecteze, în sfîrșit, un secol de explicații complet eronate ale termenului Crăciun, care nu are absolut nicio legătură cu creatio și nici cu alte cuvinte inventate fără niciun fundament.
Draga Domnule Paliga, UIMITOR este ceea ce ati DECLANSAT cu acest Articol de CRÄCIUN.., pe care eu, DIN ASA ZISA PURA INTIMPLARE, l-am DESCOPERIT -si la propriu si la figurat-, astazi, 24 Ianuarie 2014, ora 15… Un ECOU DEOSEBIT si de REMARCAT, ceea ce NE DOVEDESTE CIT SINTEM TOTUSI, DE UNITI, NOI ROMÄNII, DE ORI UNDE NE-AM AFLA …TOT LA GLIE ESTE INIMA. ACEASTA NE ESTE NATURA -GLIA ESTE MUMA_CEA BUNA-, si A NOASTRA, E CEA MAI BUNA…
Curiositatea mea de NEINTRECUT, in ceea ce priveste CUNOASTEREA -atit de sine cit si de mediu, pe toate planurile, deci si de Istorie, Linguistica, Etimologie, etc, m-a facut sa deschid si acest Articol al Dvs, din lista „Mänunchiului” Articoleleor publicate. Am definit Suma articolelor publicate de Dvs prin cuvintul nostru POPULAR „Manunchi”, NU INTIMPLATOR!!! :)…
Eu, precum Duiliu Zamfirescu -si multi alti FERICITI ca noi, cei din TARA NOASTRA-, cu „LOCUINTA MEA DE VARA, E LA TARA”… -in cazul meu la Bunicii mult iubiti si intelepti, am avut, cum spuneam, FERICIREA sa POSED „VERIGA” de legatura a vietii mele CU CEA A …PAMINTULUI(!!!)… din care ne tragem si pe care PAMINT, se pare ca strabunii nostrii SINT MULTIMILENARI(!!); cei de azi.., urmasii lor sint o buna parte multimilionari… Milioanele vor disparea.., dar OMUL PAMINTULUI NOSTRU, SPER SA DEVINA LA RINDUL-I -PE INTREG AL SAU PAMINT-, tot MULTIMILENAR… pentru SRANEPOTII sai, in vecii vecilor, si MULTI, MULTI, SA FIE, precum ACELE DIN VERZI DE BRAD, CU MIROS PROASPAT DE RÄSINA, ADUNATE intr-un „MÄNUNCHI” IN ZILELE .., … zilelor noastre DE IARNA, ALBE PRECUM SUFLETUL CELOR CARE CULEG si INMÄNUNCHIAZA „CRÄCI”-LE” VERZI ALE „TRUNCHIULUI” DE BRAD, INTR-UN „CRÄCIUN” cu miros de CETINA SI FOC IN SOBA, PUNTE, ce ne petrece pe ACEST PÄMINT, spre INTIMPINAREA SOARELUI IN NOUL AN…
MINGIIATI DE LUMINA SI CALDURA FOCULUI DIN SOBA.., IN ASTEPTAREA CALDURII SI LUMINII SOARELUI… 🙂
>>Aceasta „VIZIUNE”=INTERPRETARE pur personala, are RADACINI DIN COPILARIE.., de la fraze ramase in memorie, ca „pusäi niste CRÄCI pe foc, sa coc piine…” sau „täiai CRÄCILE… etc, etc Un CUVINT folosit LA TOT LOCUL, adica cotidian in lumea Satului, iarna si vara…
***Cuvintul „CRACA”.., este folosit in Limba Literara, in proza, in lirica, DA, dar PLURALUL L I T E R A R ESTE „CRECI”, respectiv CRENGI. PE CIND PLURALUL FOLOSIT N U M A I IN MEDIUL RURAL, IN SATE, ESTE „CRÄCI”(!!) (precum CASÄ la sat CÄSI, si nu CASE).., ceea ce ma urmareste necontenit si IMI DÄ DE GINDIT, DE MULTI, MULTI ANI, respectiv, ETIMOLOGIA CUVINTULUI NOSTRU(!!), PRIN CARE DEFINIM ZILELE SARBATORILOR DE IARNA… ZILELE „CRÄCIUN”-LUI.
Ba mai mult decit atit, nu am avut pina acum FERICIREA SÄ POT IMPARTASI ACESTE ASPECTE ALE LIMBII NOASTRE, in afara sferei Familiei…
De aceea, DEJA DE LA UNUL DIN PRIMELE COMENTARE, si anume cel in care Domnul Sfartz Pincu DEZVALUIE cuvintul „cheie” -la singular, dar aceasta nu mai conteaza, mi s-a umplut sufletul de BUCURIE.., si aceasta nu pentru FAPTUL ca a amintit CUVINTUL „cheie” CRACA, CI PENTRU CA ACEST DOMN MI-A DOVEDIT CA CEI CE CUNOSC PÄMINTUL SI POPORUL DIN CARE NE TRAGEM <<< GINDIM LA FEL _PE ACEEASI LUNGIME DE UNDA-, ORIUNDE NE AFLAM, PE ACEASTA MINUNATA PLANETA, DARUITA CU O DRAGOSTE DEOSEBITA, DE MUMA NOASTRA, NATURA!!!
V-am citit CU MULT INTERES ARTICOLELE, ASTAZI, 24 Ianuarie 2014, ziua in care, "navigind" in Internet in pagini istorice, dintr-un complet alt "UNGHI" de interes, la ora 14:10 mi-a aparut in fata ochilor "Link"ul cu PUBLICAREA LUCRARII Domniei Voastre, in Editia a-II-a a Lucrarii "Influente romane si preromane asupra limbilor slave de sud", si al cärei "Cuvint inainte" scris de Dvs, pe care l-am cuprins dint-o privire, cu cel mai mare interes, l-ati DATAT CU DATA DE… 24 Ianuarie 2003 …!!! …"-UIMITOR!", am exclamat, PRECUM Arhimede… Astazi sintem in 24 Ianuarie 2014, iar eu, azi ora 14:10, citesc rindurilr Dvs si DATA consemnarii ACESTORA la 24 Ianuarie, dar cu exact 11 Ani in urma… UIMITOR! si mai ales ca la rindul meu, ma preocup intens cu Valorile Neamului nostru. Citind atit cele scrise de Dvs, cit si comentariile intr-un Numar atit de mare, mi s-a umplut SUFLETUL de BUCURIE , si ridicindu-mi ochii PLINI DE „LAMURIRE”=BUCURIE -asemenea „coincidente” mi se intimpla la tot pasul, in ultimii ani, am deschis „Condica” personala si am inregistrat EVENIMENTUL, pentru aducere aminte /, si de aceasta DATA….
II SINT „PROVIDENTEI” ABSOLUT RECUNOSCATOARE, ca si de aceasta data, mi-a scos in cale DATE ale PROBLEMEI cu care si de care ma preocup FOARTE INTENS, MAI ALES in ultimii 7 ani!
Va sint Dumneavoastra, Domnule Sorin Paliga, RECUNOSCATOARE, ca am descoperit Lucrarile Dvs. , Dorinta ce va conduce sa DARUITI si sa IMPÄRTASITI DIN CEEA CE AFLATI PRIN STUDIU, din ceea ce GINDITI SI ANALIZATI”, in acest Domeniu.
Este CEL MAI VALOROS LUCRU DIN „TESTAMENTUL” PE CARE IL LASAM URMASILOR NOSTRII !!! ACESTORA NU LE VOR FOLOSI NICI CASE, NICI BANI SI NICI PÄMINT.., DACA NU STIU DE UNDE SE TRAG… DECI ESTE SINGURUL LUCRU CE POATE DAINUI IN VESNICIE: , SI DE AU FOST CONSTIENTI SI STRA-STRA-STRA-B U N I I NOSTRII.., care ne-au lasat cele mai frumoase si SUBLIME VESTIGII SI AMINTIRI.., CINSTITE SI CURATE CA LACRIMA DE IZVOR… de care Tara NOastra este PLINA.
SE CUVINE SÄ LE CINSTIM SI SA LE TRANSMITEM CU ACEEASI PURITATE SI CINSTIRE, COPIILOR NOSTRII SI COPIILOR COPIILOR NOSTRII…. Precum LÄSA Barbu Vacarescu… in „TESTAMENT”-UL SAU DE DUH: „URMASILOR mei Väcäresti, las voua Mostenire, CRESTEREA LIMBEI ROMÄNESTI SI-A NEAMULUI CINSTIRE”!!!
Acestea au fost TESTAMENTELE primite de DOMNITORII NOSTRII DE LA PÄRINTII LOR SI A C E L A S I TESTAMENT L-AU LASAT URMASILOR LOR(!!!)… PINA IN ZILELE NOASTRE(!!!), CIND SI NOUA NI SE APROPIE TIMPUL, SA L Ä S A M COPIILOR NOSTRII.., ACEST TESTAMENT, PENTRU VESNICIE..!!!!…
Vä urez Domniei Voastre, cit si tuturor celor ce vor citi aceste Rinduri scrise aici, de mine, SA AVETI ACEEASI FERICIRE SI BUCURIE, LA TOT PASUL, PE CARE AM SIMTIT-O EU, CITIND RINDURILE DE MAI SUS, ALE DOMNIILOR VOASTRE, cu privire la Etimologia Cuvintului ROMA(I)NESC „CRÄCIUN”, OFERINDU-MI SI MIE PRIN ACEASTA, SA FAC CONFESIUNEA PE CARE ATIT DE MULT O DOREAM. MULTUMESC, DOMNULE SFARTZ PINCU, PENTRU MINA CARE MI-ATI INTINS-O, CA O „INVITATIE” DE A INTRA „PE SCENA” 🙂
***UN AN NOU 2014, FERICIT, PLIN DE IMPLINIRI RODITOARE, SI CU SÄNÄTATE DEPLINA!***
„La Multi Ani!”
Cu tot respectul
Gabriela Munteanu
Koblenz
P.S. va rog a scuza NEPUTIINTA de a SCRIE „CORECT” CUVINTELE in LIMBA NOASTRA, lipsindu-mi caracterele specifice. Ma voi stradui sa-mi atasez la comp o tastatura cu caractere Ro.
În calitate de moderator:
Stimată doamnă Gabriela Munteanu,
Bine aţi venit pe acest sit. Mulţumesc pentru comentariu; redacţia încurajează comentariile cititorilor. Vă rog să citiţi şi Regulamentul : http://www.acum.tv/reguli-privind-comentariile/ , în special punctul 4 şi scrierea cu majuscule.
@Gabriela Munteanu
Vă mulțumesc pt aprecieri. Și eu sînt uimit de valul de comentarii, unele foarte departe de intenția mea, modestă, de a schița, de a reaminti, de fapt, semnificația Crăciunului ca sărbătoare a solstițiului de iarnă. De fapt, este perioada care începe de Sf. Ignat și ține pînă la Bobotează (Epifania în calendarul catolic). Tot acest ansamblu de sărbători este subsumat focului, focurile de artificii și bubuiturile, din spectacolele de azi, mai ales de Revelion, nu fac decît să repete, de mii de ani, aceeași obsesie a oamenilor pt lumină, pt soare, invocîndu-l să nu părăsească lumea.
Foarte interesant comentariul D-nei Munteanu din Koblenz.
Banuesc ca atashamentul Dansi fata de minunatiile limbi Romane este motivat,probabil si de realitatea ca generatiile viitoare a l-e vorbitorilor limbi romane din diaspora, de muilte ori par sa fie indiferenti fata de acest tezaur si ca effect, noi suntem ultimi purtatori de drapel,fie la Koblenz,fie la paris,fie la Pfeffekon sau dece nu la Sydney.
Fiul meu,in varsta de 26 de ani, cresuct intr-o casa unde se vorbeste limba romana in mod continuu de catre parinti sai,cunoaste doar cateva cuvinte in limba romana – majoritatea fie ne traductibile,fie trecute demult la categoria de ‘ne-publicabile’.
Sper,insa, ca stituatie se prezinta ceva mai bine in sanul familiei D-nei Munteanu von Koblentz.
Bună ziua, la toata lumea! … si m-am bucurat nespus că mesajul meu a fost transmis, receptionat si mai ales că am primit deja ecou la acesta.
Mii de multumiri către „acum.tv”!!! pentru posibilitătile puse la dispoziţie celor cinstiţi si dornici de a face schimb de păreri şi de a comenta pe diverse teme si aspecte ce ne privesc.
D-lui Alexandru Leibovici, cu mulţumiri pentru atenţionare, marturisind că emoţia sufleteasca pricinuită de aticolul D-lui Paliga si de comentariile la acesta, la care s-a adăugat si lipsa mea de experienţă in ceea ce priveşte comentariul pe aceasta cale, m-au făcut să nu observ indicaţia din dreapta adresei, cu privire la procedura de a scrie caracterele diacritice ale limbii noastre; text pe care eu l-am luat la cunostinta tocmai cînd apăsasem „butonul” de trimitere a textului…
Iar in ceea ce priveste scrisul cu majuscule, am invăţat lectia :); tot „erupţia” sufletului mi-a copleşit „latura” obiectiva – la care de altfel eu insămi sînt destul de consecventă.
Inca o data, mii de multumiri pentru aportul Dvs la bunul mers al acestei „platforme” de comunicare! Ne prinde bine la toţi cei care se bucură cu adevărat de aceasta.
P.S. Rog cititorii acestui prim mesaj al meu să imi acorde scuzele de rigoare pt cele citeva greşeli strecurate in text fara a observa, in timpul unor modificări.
D-lui Sorin Paliga îi multumesc de asemeni foarte mult pentru răspunsul promt şi, vă asigur domnule profesor, că mă alătur complet celor spuse de dvs, dar o scînteie poate provoca, atunci cînd i se dă prilejul, un foc ce poate lumina chiar si o lume intreaga… Iar aici, în acest caz, scînteia produsă de domnia voastra, a produs un „foc” cu adevărat, precum un foc de tabară, care se înalţă si luminează feţele şi incalzeşte inimile participantilor la acesta.
Eu una îmi doresc din tot sufletul cît mai multe feţe luminate – şi la propriu şi la figurat -, să întîlnim şi să ne înconjoare… Lumina ne ajuta să vedem, si pe cele bune, si pe cele rele; ajungînd prin acest ultim aspect, din nou, la „scînteia” de unde am pornit: Crăciunul, si Semnificatia Lui pentru o viaţa luminată, curată, dreaptă si demnă. Numai aceste atribute dau Calitate unei Vieţi Veşnice, atît cît ne va fi îngăduit, de „leagănul” ce ne ţine bine – încă -, in galaxia ce ne-a născut.
Mă bucur foarte mult că v-am cunoscut, prin aceste rînduri -si la propriu şi la figurat- 🙂
Să auzim numai de bine!
Iar Domnului Nicolae Waldmann, care îmi confirmă prin comentariul domniei sale ceea ce spuneam in comentariul meu, si anume că oriunde ne-am afla noi, suflete de români, sîntem multi cei care avem patria noastră, cea cu pămîntul drag şi roditor şi cu limba dulce şi frumoasă, in suflet şi in inimă. Ceea ce de altfel nici nu este de mirare.
În ceea ce priveste aspectul privind pe cei ce trăiesc in afara graniţelor României, interesul pentru Cultura românească, păstrarea si cunoaşterea rădăcinilor şi „leacurilor” bunilor şi străbunilor lor, nu face decît să îi intăreasca, acestea însumînd captarea energiilor transmise de Pămîntul din care s-au născut si de care au nevoie pentru a „străbate” meleagurile străine. Iar copii acestora vor putea fi „compleţi”, respectiv apţi pentru a străbate drumul vieţii – oriunde s-ar desfăşura aceasta -, numai cu ajutorul acestei „sume” de energii; si aceasta mai ales in cazul lor.
V-am înţeles foarte bine, domnule Waldmann, se pare că împărţim aceeaşi soartă si aceleaşi aspecte de viaţă. Băieţii mei vorbesc cu mult drag limba natală, dar au foarte multe lacune; specific mediului străin. Dorinţa, insă, de a-i ajunge din urma pe cei de acasă este mare, iar ei au inca viaţa inainte si o mamă vigilentă :), care le stă alături. Să auzim numai de bine!
Am folosit aici prilejul de a comenta si acest aspect, ce ne priveste pe toti românii – indiferent de cetăţenia abordată, pentru că este, după părerea mea, cel mai important lucru ce ne priveşte pe toţi, >>de aici pornim în viaţă – toţi, si cu toţii -!!
…Iar profesia Domnului Profesor Sorin Paliga, este *tocmaį* aceasta: <<Inmănunchiarea acestor "Energii" ale Limbii Poporului nostru intr-un "Buchet", precum "Crăciun"-ul din Cetina de Brad, inmînînd-ul şi dăruind-ul *acelora* ce il doresc, precum şi generaţiilor tinere, cărora le este necesar precum hrana zilnică.
Toate cele scrise aici au un singur numitor *comun*, Identitatea noastră, cea care ne şi uneşte sufletele de oriunde. Să auzim numai de bine!
Salutări din Koblenz,
cu stimă si respect, pentru toti participantii acestei platforme de comunicare, precum şi Redactiei "acum.tv",
Gabriela Munteanu Gionea
din Koblenz pe Rin si Mosela
P.S. Eu nu recunosc scrierea in Limba Noastră cu î din a; *Aceasta* îi este *rezervată* numai României, si familiei ei de cuvinte!! De aceea nu folosesc acest gen de scris care produce confuzii şi deviatii de sens incomensurabile.
Cu mulţumiri pentru inţelegere, aceeasi, cu stimă.
Și iată cum, de la Crăciun am ajuns la situația limbii române în emigrația românească! Asta poate fi o altă temă de discuție, cert nu o pot scrie eu, deoarece nu am emigrat (încă?!).
Doamna Munteanu, va invidiez, practic, si imaginar, stati in Lorelei !!! Complimente lui Heine…..
🙂
Bună seara, dragi Domni! Iata că incep şi eu să incropez rădacini pe platforma „acum.tv” şi, trebuie să recunosc, sînt impresionata şi mă bucur nespus de sinceritatea cuviincioasă a comentariilor dumneavoastră, pe care o descopăr, pe măsură ce parcurg comentariile de mai sus; nu am apucat incă să le cuprind pe toate, de la inceput, căci domnul Sfartz, cu „cuvîntul” cheie, a deschis pe loc „sertăraşul” meu cu comori de suflet… şi atît le-a trebuit acestora… au şi inceput să se imbulzească să iasă la lumină şi să se facă cunoscute, alăturîndu-se părerilor domniilor voastre 🙂
Deci, cum spuneam, vă „descoper” cu fiecare comentariu in parte şi… imi mai trece de dorul de acasă… fiindu-vă prin aceasta, foarte recunoscătoare.
Am ajuns, cu cîteva min mai înainte, la polemica in privinta religiilor.., respectiv aspectul „minoteism”. Am zîmbit, şi m-am bucurat să aflu păreri privitoare la aceasta -nu citisem incă raspunsurile dvs de azi-… Aşa că m-am oprit la acesta tema, fiind din nou îmboldită de „sertăraşul” pomenit mai sus, cu de-ale sufletului; şi dacă acest subiect nu ar fi tocmai… cel mai de suflet..!.. De aici Încep toate, cele spiriotuale, ce îl insoţesc pe Om in viaţa sa , pe aceasta Lume; indiferent în ce loc s-ar afla pe planeta noastră.
Mă voi alătura şi eu deci, cu un mic comentariu. Sărind peste temele ce urmau acesteia, pentru a ajunge la rubrica răspuns, am luat la cunoştinţă inevitabil si cu bucurie, răspunsurile dvs dre astăzi, pentru care va sînt îndatorată şi pentru care vă multumesc foarte mult.
Da, dar nu locuiesc chiar unde se află Loreley, ci un picuţ mai la vale -Rinul, curge de la sud la Nord, in directia Köln-. Frumoasa Loreley intîmpină la St Goarshausen vasele ce coboară spre Olanda, iar la Koblenz -Confluentia-, cum i se spune, Rinul intîmpină Mosela. Eu chiar de aceasta priveliste minunata am parte 🙂 Este o regiune foarte frumoasă, dar ca fiecare lucru, nobody is perfect, există şi aici.., „părti” umbroase… Heine, le-a trăit prin propria sa experienţa, fiind nevoit să căute soarele.., pe alte meleaguri Europene… El a scris Loreley-Lied, aşa este, D. Tsvi Saita.
Se pare că ne avîntăm spre de-ale literaturii, ce cuprinde, de altfel, si situatia Limbii. Cuum spune D. Paliga, ajungînd, de la Zilele de Crăciun, la însemnătatea acestora si pîna la problema de Etimologie a cuvîntului de definiţie a acestuia, pe care şi-o pune fiecare ginditor şi doritor, de a pătrunde cît mai mult in secretele comorilor omenirii şi a limbilor prin care se exprimă. In cazul nostru, desigur, in cea Română, şi, inevitabil Subiectului, „sărind” peste „Butuc”, încheind cu datinile şi obiceiurile culinare, care prin interpretările multiple ale natiunilor Creştine, ne oferă Bogăţia ce ne incălzeşte sufletele si ne răsfaţă apetitul…
Eu oricum, găsesc că Limba noastră, cea frumoasă şi melodioasă, suferă tot atît de greu, in zilele noastre, precum şi Ţara noastră frumoasă, pe care o exprimă. Amîndouă sînt, în întrgul lor, de o frumuseţe rară, şi ca tot ceea ce este frumos astăzi, fiecare suferă de maladia ei. Boli cauzate de un mnumitor comun şi pe care nu mai este nevoie să îl amintim, căci îl cunoastem cu totii, şi in special dvs. Domnule Paliga, care cunoaşteţi adîncimile Limbii noastre, pînă in străvechi timpuri.
Acesta este cu adevărat un subiect, nu numai foarte amplu, dar mai ales capital, pentru poporul nostru. De altfel, de aceeaşi maladie suferă azi si limba germană, si desigur că şi celelalte limbi de care eu nu am cunostinţe de detaliu, dar cea mai gravă problemă o are acum Limba Româna, care pe mine mă priveste in modul cel mai deosebit.
Aveti foarte mare dreptate, cînd faceţi referire şi la faptul că eu şi cei ca mine, care funcţionăm in mijlocul unei limbi străine, „vedem” şi simţim mult mai profund, aceste schimbări, decît cei de acasă; comparînd cu un naufragiu pe o insula, legaţi fiind de limba noastră, cu atît mai mult. Acum, la această comparaţie, aş putea aminti aici şi fenomenul „Insulelor” de populaţie Română straveche, rămasă la ea, dar acoperită de noi veniti si aşezati peste ei, formîndu-se spatii mai mici sau mai mari intre acestea si Miezul teritoriului „mama”, precum pămîturile de margini ale continentului european -şi nu numai al acestuia-, au fost despărţite de apele sfîrşitului ultimii glaciaţiuni, in Insule si insuliţe de toate mărimile, rămînînd partea centrala intreagă, dat fiind că aceasta avînd, din pct de vedere geologic, terenul din ce in ce mai ridicat şi lanţuri muntoase, apa pătrunzînd acolo unde terenul a fost mai jos, aceasta săvîrşindu-se in mod diferit şi inegal.
Aşa cum Munţii şi dealurile, izvoarele şi rîurile, pădurile şi animalele ce au . izolate pe aceste insule şi insuliţe, despărţite de continentul „mumă” prin intinderi de ape mai mari sau mai mici, şi n u au dispărut datorită acestui fenomen natural.., a ş a şi cu Românii strămoşi ai noştrii, rămaşi cum spuneam mai sus, a c a s ă la ei, despărţiţi fiind in insuliţe, de jur imprejurul poporului „mumă” de „apele” celor veniti de pe meleaguri indepărtate, găsind aici loc destul -pe atunci-, de a „aşeza” vatră şi temelie, precum popoarele slavone, şi alţii.
Că şi din acest popor, al nostru, precum aminteam mai sus despre Caracterul de Bază al omului, de a fii ş i călător, purtînd valorile pe care le deţine, ca pe o solie, si impărţind ş impărtăşind din acestea şi celor pe care îi întîlnesc in cale sau celor găsiti acolo unde se vor aşeza, sigur că aşa trebuie şă se fi intîmplat.
C e r t este că, aceşti călători prin lume, porniţi din străbunii noştrii(!), ori că s-au aşezat(!) -fiind un popor de fel sedentar, unit prin „sînge” cu pămîntul, fie că au pornit-o înapoi spre ţara de baştină, indiferent dacă au mai ajuns-o sau nu, a c e ş t i a nu au subjugat băştinaşi, nici nu au asuprit, nici nu au practicat omorul. Ei aveau c r e d i n ţ a lor , in bine, „aliaţi” fiind cu forţele naturii ce „convieţuiau” cu ei, avînd pe teritoriul locuit de ei o varietate covîrşitoare de b o g ă t i e de mediu incponjurător, atît in subsolurile muntilor lor cît şi in natura inconjurătoare. Ne cunoaştem, doar ţara… Această varietate de floră, Fauna, munţii cu pădurile si izvoarele ce dau bogăţia de ape dătătoare de viaţă , de curăţenie şi voie bună.., solul roditor, animalele din abundenţă, oferindu-le hrană variată, îmbrăcăminte călduroasă, subsolurile cu alte bogătii pe care cu spiritul lor frumos şi voios, dăruit de natura inconjurătoare printr-un spirit de imaginaţie fabulos şi incomensurabil, le-au modelat in ceel mai desăvîrşit ornament… Varietatea Anotimpurilor combinată cu varietatea de mediu, a avut un rol de desăvîrşire a unei imaginaţii de factură unică! Este o mare bucurie să stim căprin imaginatia noastră deosebită, am influenţat o multime de popoare, si pî in zilele noastre, este o bucurie cînd ştim cîţi străini ne vizitează ţara ducînd la ei acasă cîte o ie, pe care o poartă cu mîndrie, cîte un castron de lut, minunat ornat, o farfurie din lut, o lingură de lemn -de neînlocuit, intr-o bucătărie de adevărată gospodină-, pe care nu o găseşti in lumea intreaga, aşa cu este cea de la noi de acasa… Metalele preţioase, lemnul, le-au ornat in cele mai frumoase forme inspirate din natură; pămîntul l-a modelat in acelaşi fel -varietatea de ceramica casnică ce se găseşte la noi şi in ziua de azi, nu există nicăieri in lume, aşa cum nici varietatea cusăturilor de pe cămăşi şi ii, pe stofe ţesute in casă, maramele de borangic, de o fineţe şi frumuseţe unică, care prin varietatea modelului brodat in ţesătură, devenea fiecare un unicat in felul său… T o a t e aceste preocupări, indeletniciri şi meşteşuguri, nealterate fiind, din cele mai străvechi timpuri dăinuiesc şi astăzi şi eu imi doresc din tot sufletul să se perpetueze in acelaşi fel ca şi pînă acum, nealterate, in veşnicie. Puterea de imaginatie este cizelată de mediul in care trăim.
Această Populatie şi-a păstrat Identitatea, Limba şi obiceiurile şi nealterate, precum un Copac cu Rădacini de milenii, ancorate mai adînc decit oricare alt nou venit!!!… Noi cei de acum, răspînditi prin lume, sîntem ca nişte liane, cu rădăcinile adînci infipte in glia Tării de unde venim, şi cu trupurile, pe unde ne găsim; Limba, obiceiul şi „soiu”, păstrîndu-le şi cultivîndu-le cu atît mai multă sîrguinţă, cu cît ne sint mai dragi Rădăcinile. Este cel mai firesc aspect şi totodată, cel mai simplu!!!
Exemple avem printre noi, la tot pasul. Şi pe pămîntul nostru strămoşesc au venit şi s-au aşezat p a ş n i c , alte naţii şi seminţii, pe care i-am primit ca fraţii, cu adăpost, cu grijă şi dragoste de „aproape”, împărţind cu ei pămîntul, grînele, livezile.., bogăţii materiale, precum şi spirituale, neconditionat.
Fiecare s-a folosit de cît a avut necesar, atit din avutia materială, cît si din cea spirituală. In aşa fel, noi am asimilat pe cei veniti, aceştia adaptîndu-se mediului nou şi populatiei de baştină şi n u -in mod aberant-, invers. Şi aşa a fost. Argumentele trăiesc şi le avem la tot pasul.
Logica este instrumentul de cea mai mare valoare şi fineţe, al Gîndirii umane, definit prin ; logică, ce nouă ne stă la indemînă şi prin capacitatea intelectuala, sşi prin cea a faptelor.
Omul nu poate schimba Natura de bază a lucrurilor, ci doar să se adapteze şi să o păstrze.
**Atentie, aici mă refer la naţii pribege ce s-au aşezat pe pămîntul altor băştinaşi. Aspect foarte normal pe micul nostru Pămînt, ce a dăinuit de la inceputurile omenirii şi dăinuie şi azi; ceea ce ne face să credem, că aşa va fi, cît omul va trăi; şi oriunde ar fi. , fiecare dupa dorinţă şi caracter. Dar tocmai aceasta Bază de caracter al fiinţei umane, o face atrăgatoare şi dăinuitoare. -Exemplele le avem printre noi-
Pămîntul nostru in acele vremuri, nu era nici vîndut şi nici nu ne-a fost cumpărat, căci pribegii cu „angaralele” lor in spate nu au venit cu avuţii, ci li s-a oferit de către strămoşii nostrii, să se „adape” şi să se hrăneasca din aceasta avutie; iar de loc, au avut voie să se aşeze unde era loc bun de trai… Acesta este sufletul de român. Caracter ce se intîlneşte din cele mai străvechi timpuri ale omenirii şi pînă in ziua de azi, Românul. Românul care ca îşi ia numele indeosebi din domeniul naturii inconjurătoare, precum nemţii din meşteşuguri, pentru a se identifica.
De aceea, eu nu pot înţelege, sub nici o formă, cum de a fost posibil să ajungem intr-un mod atît de aberant(!), să permitem unor adevaraţi „rătăciti” de , adevăr sustinut complet atît de Izvoare reale de Cultură şi civilizatie, precum şi de dovezile caracteristicilor fiecărei naţii in parte, să „ajvîrle” seminţia poporului nostru.., pe căi atît de „nebuloase, ambigui şi fară de noimă”… Naţia unui popor care străluceşte de dincolo de negura vremilor şi pînă azi prin caracteristica frumuseţii chipului şi a sufletului si prin eminenţa „materiei cenuşii”, a cinstei omenesti nemaiîntîlnite şi a unei puteri de imaginatie fără margini, naţia poporului nostru Român, să ajunga să fie detronată din scaunul său de mii de ani, pîngărită, umilită, hărţuită, cu tendinţă de nimicire…
Scuzati-mi, vă rog, aceasta mica incursiune in „tema zilei”, a ceea ce se intîmplă „acum”.
Am rămas stupefiata de avalanşa care se rostogoleşte uimitor -de la un cuvînt, la altul-, pe paginile internetului -mai ales in Wikipedia, cu informatii total denaturate, aberante, deşănţate, defăimătoare, pline de falsuri şi neadevăr istoric, la adresa României, pe pagini despre România şi, deghizări in „România” -subiecte ce nu ne fac cinste, puse pe seama, a fi inserata de cetăţean român. Orice cetăţean cinstit, fie el român sau de altă naţie, care intelege ce se petrece si are cultură, nu poate privi decît cu stupoare şi să judece astfel de „practici”.
De, poate o să auzim curînd că vom fi venit, poate, dinspre Marte sau poate de pe „Io”.., a lui Jupiter.., că pe pămînt, se pare că unii vor să dovedească că parcă nici nu am fi trecut pe aici… Doamneee.., se tot vorbeşte in disperare de extratereştrii, de o vreme in coace, „i-auz’ Sucă..”, vine vorba lui nea Mărin al nostru… „i-auz’ mă… i-auz’… om fi noi mă, ăia.., ăia de cică cad din ceri şi luminează lumea pe unde cad… îi orbiesc mă, îi orbiesc pe toţ’ cu lumină maaare… mă! da ce, noi, noi nu avem şi noi far di-ala di-al mare… ca la mare; ca la mare măăă…. de-i luminează pe toţ’ să nu care cumva să nu nimierască portu’… că di-aia-i far, să luminieze măă, aşa ca noi… şi dacă tot i-om lumina… s-o măi stîmpărà şi turbata asta de furtună ce ne-au dezlănţuito si nu să măi astîmpără.. 🙂
Aşa sper şi eu, cum ar face-o si „nea Mărin, din Băileşti”, dacă ar mai fi printre noi, că in curînd bunul simt şi spiritul de bună vecinătate, din partea vecinilor noştrii, susţinuti şi de istorici loiali ai umanitătii, care trebuie să dea dovadă de cunoştinţe bine fundate pe devezi istorice şi aprofundate -Adevărul este numai unul!- ce, reuşind in fine a face lumină in minţile tuturor, să ajungem iar la liman, spulberînd valurile de isterie şi panică de identitate, generate de fapt.., făra nici un temei, de cei care vor tot timpul sa aibă ceva ce nu este al lor şi care nu le va putea aparţine niciodată.
Dar in primul rînd, românii trebuie acum, să fie aceeia care să-şi dea „mînă cu mîna, cei cu inima română” să se asculte şi să îşi acorde respectul cuvenit şi reciproc, şi redevenind pe pămînt, aruncînd masca de extraterestru, punînd ei inşişi umă la umăr, refăcînd tot ce s-a distrus in cei 23 de ani de… invinuiri reciproce, vociferări aiurea şi fără noimă, goană nebună dupa ceva ce nu am avut inainte.., iar acum au dat toate buzna, şi bune şi rele, fiecare dintre acestea cu proprietatea de a intuneca vederea sau mintea, pînă la a „orbi”, şi aruncînd de pe umeri jugul ignoranţei, indiferenţei si a neputinţei, uitînd lozinci ca „da ăla de ce nu face…”, „da ăla de ce face”.., să intoarcă macazul pe linia solida a civilizaţiei cu adevărat -căci nimeni altul, nu dorim să ni se amestece „in bucătărie”, si de lucru…. „alle hände voll zu tun!!”, citînd o zicala germană, care mai potrivită, nici ca există”. Trebuie OMENIA restaurată, sufletele scuturate de „praful” uitării a onestitătii şi a bunului simţ, pentru care poporul nostru era proverbial in in toată lumea.
Aşa vom putea arata lumii intregi, prin Fapte şi Adevăr, cine sînt cu adevărat aceşti Români care trăiesc in România, in centrul Euiropei, jucînd apoi cu totii, „hora”, pe pămîntul României. Numai aşa vom destrăma campania şi propaganda uimitor de dujmănoasă şi instigatoare de ură şi vrajbă. Apucături care nu folosesc nimănui; nouă şi copiilor noştrii, cu atît mai putin.
(Am făcut o deviatie de la subiectul pe care il adoptasem, dar imi pare că tare s-a făcut necesar, a fi aduse in discutie şi aceste aspecte. Imi inchipui că acestea sînt şi in asentimentul domniilor voastre, impărtăşindu-mi părerea.
In privinţa Limbii Române, nu ştiu în ce măsura se ocupă astăzi specialiştii noştrii in domeniu, de aspecte maladiei amintite mai sus, dar mi-o doresc mai mult decit mă gindesc la mine personal, căci ce viitor mai putem avea şi la ce ne va mai folosi sănatatea corporala, dacă sănătatea sufletească/mentală a fiecăruia dintre noi -la care Limba ce-o vorbim are aport !!, ne este amputată, oferindu-ni-se o limba „jumulită”, hărţuita şi schilodită, care nu va mai fi -in acest mod-, nicidecum capabilă să ne mai redea tradiţionalele ei atribute: Frumuseţea, Cîntecul şi Melodicitatea slovei, cu care se definea si care era cea mai mare Mîndrie a Românului de orice nivel social.
Dat fiind că in curînd se va „crăpa” de ziuă, las loc subiectului „religie”, pe mîine.
Dorindu-vă o zi bună,
închei, cu promisiunea că voi Reveni
G.M.G
scurtă revenire cu scop de Post Scriptum:
cu mare parere de rău, am observat, la citirea textului pe care tocmai l-am trimis, ca pe alocuri au „dispărut litere in text, sau apar litere dublate. va rog pe dvs ca in timpul lecturii, să completaţi, acestea prin subinţelegere. Multumesc!
La inceput nu am putut să-mi explic fenomenul nedorit. dar observînd că se repetă consecvent, am găsit explicatia, si prin aceasta si cauza. Voi avea grijă de acest impediment, să nu se mai repete. Fereastra de redactare a textului are alt format decit textul care apare difuzat; -logic-, iar eu in graba scrisului am mişcat din neatentie cursoarele laterale, ale ferestrei.
Imi cer scuze
GMG
Bună dimineaţa, tuturor sau, la toată lumea 🙂
iată ca nu am putut incepe ziua de azi, in care sîntem dezmierdaţi cu un soare de primăvară, strălucitor, făra a vă transmite o dovadă de u n i t a t e de gîndire, ce caracterizează omul bun al planetei noastre, de suftet şi cu inimă, de orice naţie ar fi acesta; pt că tot s-a amintit aici, de Heinrich Heine, care -al cărui spirit, probabi, m-a făcut să-mi cadă ochii, acum cîteva momente, fără a avea cîtuşi de puţin intentţa de a mă ocupa in această dimineaţă, de… poezie. Dar mintea este slobodă precum insăşi spiritul sau… spiritele..:
„Wir wollen auf Erden glücklich sein,
Und wollwn nicht mehr darben,
Verschlemmen soll nicht der faule Bauch,
Was fleißigen Händen erwerben”
(H. Heine)
-vă traduc acum adhoc, pentru ca versurile să fie inţelese şi de cei care nu cunosc limba germană, Aestea sună cam aşa:
„Noi vrem să fim fericiti pe Lume,
Si nu dorim să mai pierim,
Să nu se-nfrupte burta putrezită,
Din rodul harnicilor mîini”
„Ich kenne die Wiese, ich kenne den Text,
Ich kenne auch die Herren Verfasser,
Ich weiß, sie tranken heimlich Wein
Und predikten öffentlich, Wasser.”
Heine, ca şi multi alti gînditori ai mileniului trecut, ai Westului Europei, au fost „infierati” cu atotputernica diferenţă dintre ce se propovăduia -la propriu- şi ceea ce se petrecea in realitate. Discrepanţa necruţătoare, care a dezlănţuit apariţia „moraliştilor” -de la Michel de Montaigne, in Franta sec XVI-XVII, prin „deşteptarea” pleiadei de filozofi, in sec XVIII, pînă la revoluţia franceză… şi mişcarea Marxistă… Toate s-au petrecut atît de intens pe aceasta scena a vestului Europei, din toate timpurile şi s-au „vărsat” către noi… in centrul Europei, numit d e e i -cei din vest, estul lor! Aceasta neinsemnînd că, noi in România, am fi cei din estul Euripei., din pct de vedere geografic..; pîna acolo mai e cale lungă… Dar punctul de ” v e d e r i ” al vestului Europei, formîndu-se „ad literam”, numai dupa cele două „ramuri”, „de vest” şi „de est” ale aceluiaşi trunchi de credinţă -creştinismul-; din care una s-a desprins dintr-un nimic, cu o ardoare de „unicitate”, fără precedent, ce nu mai avea nimic leal cu „piatra de temelie”, pusă de Mîntuitor, trăgînd p u t e r e a , cu toate forţele -şi armate-, de partea sa, devenind din ce in ce mai viguroasă, pînă la a se vedea atotputernică, iar cealaltă păstrînd onestitatea si propovăduirea dreptei şi bunei credinţe in c i n s t e şi c i n s t i r e a celor c u a d e v ă r a t gravate in „piatra de temelie” pusă prin cele mai grele suferinţe indurate, de către Isus Cristos, devenit „trunchiul” din care s-au despărţit cele două „ramuri”. Sigur că cea devenită din ce in ce mai viguroasă, cea „de vest”, cea care de de la inceputuri a „inlocuit” seva pură a „trunchiului” de bază cu una al unui „altoi” , tot mai p r e t i n d e că , „aceassta ar fi calea”, in timp ce „trunchiul”, care sinte tot si vede că ramura cu seva sa pură, se frînge.., devenind tot mai slabă şi obidită, lovită de toate „intemperiile” vremilor.., dar apărîndu-şi puritatea… pină la cea mai mică „lacrima” de „sevă”…. Acesta „simte ş vede” totul… Este doar Lumina..!!
Aşa stau lucrurile cu cele două poluri „opuse” ale căii Soarelui(!) in jurul nostru: estul -răsaritul-(!), şi vestul -apusul-(!), pe csre Soarele le vede şi.n sculare şi.n culcare, pe toate Meridianele pămîntului, şi pe care eu acum şi aici, prin cele văzute, trăite, cercetate şi analizate de mine, vi le-am destăinuit şi dumneavoastră, ca o experienţa, in plus 🙂
Salutări insorite, de pe meleagurile vestului,
Gabriel Munteanu Gionea
P.S. la textul de adineauri:
…se pare ca lunina şi căldura Soarelui din aceasta minunată dimineaţa, de sfîrşit de Ianuarie, m-a indemnat să vă inmînez şi eu o “chieie” ce o deţin, şi cu care se deschide “Lada Adevărului”, precum şi eu am primit din spiritul Dumneavoastră “cheia”, care mi-a permis şi mie să “deschid” calea spre dumneavoastră, prin “acum.tv”…
Insorite salutări,
aceeaşi -oooh..-,
GabrielA Munteanu Gionea
🙂 …să fie şi aceasta “scăpare” de literă in semnătura mea, de mai sus.., o intîmplare..?!
Moderator: Vă rog să încercaţi să urmăriţi, în comentariile dv., tema articolului respectiv („Crăciunul” în acest caz). De asemenea: din experienţa mea, cu cât comentariul este mai concis, cu atât sunt mai mari şansele să fie citit.
Va Multumesc, simcer! Şi eu am avut acelaş gînd după ce am trimis comentariul; din aceleaşi considerente… Mi-am dat seama că, in cazul meu, acumulîdu-se o mulţime de impresii, gîndurile mele au „uitat” de limitele subiectului, intrînd – cum spuneu străbunii nostrii – „ca boii-n porumb”… 🙂 Amintirea lui „Heinrich Heine” m-a imboldit…
Aveti dreptate, d-le Leibovici, îmi cer scuze incă o dată. Subiectul de bază este deja depăşit, iar cititorii interesaţi ai „acum.tv” se îndreaptă către alte subiecte… doar vine în curînd „Paştele”…
Dar, in speranţa că dumneavoastră aţi reuşit să citiţi rîndurile mele, m-ar bucura să ştiu ce părere aveţi dvs, de cele scrise de mine? Nu ştiu ce genetaţie sînteţi, de aceea este pentru mine cu atît mai important. Comentariile domniilor voastre – la toţi -, mi-au atins coartda sensibilă a sufletului… incluzînd şi alte „derivate” ale subiectului de bază.
Vă doresc o zi buna şi succese!
Cu stimă
Gabriela Munteanu Gionea
@Gabriela Munteanu
> m-ar bucura să ştiu ce părere aveţi dvs, de cele scrise de mine?
Dumneavoastră scrieţi, nu trebuie să ţineţi cont de mine 🙂
🙂 🙂 !!