Rockwell Kent, Tara de Foc, a sasea alegere. Arata ca o fotografie si imi place exact din acest motiv. Pentru ca aratand ca o fotografie ne spune de fapt ca nu este realitatea noastra, ci o imagine care isi are propria ei realitate.
Privesc pictura lui Rockwell Kent si gandul imi zboara deodata spre marele cineast care a incetat din viata de curand, Ingmar Bergman. Cel care a purtat in filmele sale toate dilemele si paradoxurile universului sau protestant. O sa imi spuneti ca era ateu. Ei bine, ca esti sau nu credincios, apartii universului tau si ii porti crucea. Universul protestant, cu focusul sau teribil pe predestinare: inseamna in fond inevitabilitatea pedepsei vesnice. Eroii lui Bergman traiesc sub semnul osandei. O lume cazuta, departe de Dumnezeu: ceea ce inseamna ca fericirea este imposibila. Dragostea este departe: aici pe Pamant exista numai patima si remuscare. Si de aici vine paradoxul: daca osanda este o certitudine si fericirea este imposibila, atyunci inseamna ca esti liber, nu mai ai nimic de pierdut si poti sa provoci dumnezeirea! Asa ca universul protestant a pus in mod paradoxal sub semnul intreabrii orice tabu. Nici o valoare sacra nu a fost crutata, nici biserica, nici familia, nici sexualitatea.