Sejurul ultimelor doua decenii in Canada si in SUA m-a invatat sa respect fiinta umana indiferent de rasa, de religie, de categoria sociala.
Reminiscentele rasismului nu pot fi eradicate in intregime.
In timp ce comunitati din diaspora, institutii din tara se plang de o segregare a romanilor, de proasta reclama din Occident.
Imaginea negativa este amplificata de catre elementele criminale ale caror protagonisti, emigrantii romani, sunt campioni.
Sigur ne lovim si de prejudecatile locale, de xenofobie.
De data aceasta imaginatia unor colindatori incantand niste versuri de cantec barbar repugna, trezeste revolta unei lumi evoluate, dar mai grav ca ne ingrozeste.
Asemenea rabufniri izolate, nesemnificative la prima vedere, s-au transformat in genocid.
Ne situam in perioada solemna de dinaintea nasterii lui Iisus si iata ca expresia adoratiei crestine devine subiect de versuri naziste.
La nici cateva zile de sarbatorirea zilei de 1 Decembrie si cu atat mai mult ca presupusii colindatori sunt transilvani ma fac sa ma simt rusinat in fata prietenilor mei evrei.
In numele acestei prietenii, in numele unui bun simt de cetatean dezbarat de orice intentie de segregrare, imi cer iertare si ma alatur unui front de combatere, de condamnare a a unui atare act antisemit.
Ma intreb cum reactioneaza autoritatile atat in cazul reprimarii unei eleve purtand o bendita tricolora, in cazul acestei pseudo-colinde de fapt ?
Orice manifestare discriminatorie nu trebuie tolerata, mai ales in Transilvania unde in locul unui nationalism exarcebat si de partea maghiara, ar trebui instaurat un climat de armonizare a unei vecinitati senine.
Trimiterea la lagarele de concentrare, la bestialitatea unei istorii de trista reputatie pentru natura umana nu face cinste zilelor de dinainte de Craciun.
Daca niste mitocani redusi, cu porniri criminale sunt lasati in libera circulatie sa elucubreze nestigheriti, ma intreb cum de responsabilii emisunilor postului national de televiziune raspund in fata audientei.
Ma lovesc la fiece pas de vecinii, de clientii mei, de prietenii mei imigranti sositi din toata lumea. Oare trezirea la ura ar onora sarbatoarea cea mare a crestinitatii?
M-am oprit sa scriu cateva versuri prietenilor mei evrei, si imi imaginez in prag de Hanukkah ori de Craciun sa le bat la usa cu un cantec, intr-o imbratisare frateasca. Sunt convins ca vom gasi un pahar de vin!
Colind pentru evrei
Nu va vorbesc graiul si acum la Ierusalem maslinii
deschid bratele
si nici nu cred ca e vreme de vorbit,
printre pietre arse de lacrimi, de sange
ne asezam
tu si eu,
eu si tu,
si intindem stergarul cel vechi purtat la nunti si
peste care sarutul era ceresc,
vinul isi despletea trupul de salbatica iedera inauntrul nostru,
aprindem o lumina,
si eu si tu,
tu si eu,
stim ca stelele sunt lumini inalte,
ca inimile maslinilor se deschid
si bem frateste,
departe de zidurile cetatii cu farisei,
cu prea multi centurioni.
Sa vorbim despre femeile trecute in visele noastre,
de un sat cu vecini si case fara garduri,
fara ziduri,
unde eu si tu,
tu si eu
ne zarim si ne facem semn ca e loc sub stele pentru inca un pahar de vin.
Nobile simţiri in textul Domniei Voastre,Stimate Domnule Predescu ! Le impârtâşesc fârā nici o rezervā !