Într-un cuib din care
Nu credeam că voi putea să zbor
Vre-odată,
Într-un cuib din care am zburat
Şi la care mereu m-am întors,
Altădată,
Mi-am lăsat amintirile
Şi o parte din suflet cu ele.
Ca într-o groapă.
Toate.
Ca pe-o comoară?
Ca pe-o povară?
Nu să le ucid,
Nu să le uit.
Nu!
Mi-am lăsat acolo amintirile
Şi o parte din suflet cu ele,
Ca să am ce căuta;
Să le regăsesc,
Altădată.
Tu vei fi uitat,
Poate.
Printre firele albe,
Printre braţele moi,
Printre buzele adunate,
Vor mai recunoaşte
Ochii noştri
Câte ceva?
Ca pe-o comoară?
Ca pe-o povară?
Tu vei fi uitat,
Poate.
Dan David, Los Angeles, mai-05-2006.