Luciano e mort..
dintr-o data sunt mai putin cu un tata
si fara batista lui alba, nici piata cu lamai in care cantam la 4 voci nu mai e de gasit, o caut zilnic, ma scufund, tu razi, te ignor si iar ascult rigoletto, si iar ma apuca o furie fara cuvinte ca in aria din actul III, dupa perdele moartea. La Scala femei concubine cu ciocolata in buzunare, parfumati barbati jucatori la bursa, pe cai sau la morile de vant scartaind lugubru, urc o colina venetiana, imi caut cultura, radacinile, sensul cunoasterii, ramolismentul galopant, zambetul tau ma arde in spate, in reflux, in catedrala de pe insula, cati sobolani ai omorat te intreb, cate iubiri ai traversat cu mana in barba lui, in chelia lui de peste 40 de ani, burta solida, insurat cu trei copii si datorii sociale, soacra ta o femeie mica cu pistrui, puradei pretutindeni ca lacustele mongole in anul in care ninive cazuse, atatea femei violate doamne, ostasi trimesi la moarte, sclavi cantand sotto voce nabucco, dar Verdi era inca copil pe-o bicicleta, si serile te cautam ..serile cand priveai lumina lunii numarand bufonii sau bufnitele cu ochi galbeni, cu sobolani in gheare, stateai picior peste picior fumand si numarand doar trecatorii bogati in amintiri, fiorul intamplarilor care se perindau fugare intre scanteie si stingerea cuiva, definitiva..
7 Sept 2007