1
Moartea e o ipostaza preventiva
O farama de fire ce locuieste-n noi
Voi doi, nemurind de atata bicuire
Capastrul calului desprins, vezi bine
se clatina pe drum.
El striga haisa, ca un surd
Si rade larg cu paiu-n gura
Tu mori din nou ca sa nu nasti
pe vine, la inmormantarea mea
( tocmai nascui un fiu mai oarecare
cu o femeie randomala trecatoare)
Si v-am acoperit cu patura de cai
Si-am plans de mila salcilor din ceai
Ciudat sopteai, cu vocea-ti clara
Cata tristete intr-un biet pahar de apa chioara…
(Adrian)
2
acum că e oricareoară în care îţi răspundem împreună
eu spun că mă obişnuieşte,
iar el spune
\”să nu te sperii că nu-ţi fac nimica\”
acum e prima oară când ar trebui să-l cred
trezesc halucinaţii cu femei bătrâne, el spune
\”te-am omorât în toţi acei 138 de ani
şi m-am sinucis de fiecare dată
mureai muream mureai muream mureai\”
iată muntele meu
iată un felinar roşu sub care moare o iapă
iată de fiecare dată iată
eu spun mă biciuie şi tu nu ştii,
iar el îţi spune
\”IATĂ\”
Tibick Indrikova -scrisă la două mâini cu Dogy.