Toate posturile de televiziune din România anunţă faptul că, la iniţiativa Guvernului Ponta, miercuri 21 noiembrie 2013 Parlamentul va dezbate proiectul de Lege privind vânzarea nelimitată către străini a terenurilor agricole din România.
Pe baza lozincii «Noi nu ne vindem ţara», cu care partidele politice au avut succese răsunătoare în alegeri, apelând la resturile de patriotism din inima (şi din buzunarele lor goale, aş zice) ale românilor săraci şi sărăciţi de aceiaşi politicieni, acţiunea lui Ponta constituie un act de trădare nu numai la adresa agricultorilor băştinaşi, ci şi la adresa întregii populaţii din la oraşele şi satele României, care va deveni dependentă de pâinea şi toate alimentele aduse din import sau cumpărate din ţară , dar de la cultivatorii străini ai pământului românesc, la preţuri mult mai mari decât ale unui producător băştinaş. Aceştia, evident în baza ideii de piaţă liberă, vor vinde produsele lor agricole acelui care plăteşte mai bine. Iar dacă aceste produse agricole vor fi din categoria «bio», care au căutare mare in alte zone, vom putea spune :
«Adio alimente româneşti pe masa românilor!».
Care este situaţia la zi a proprietăţii străinilor pentru terenurile agricole din România?
Conform unor date provizorii din anul 2011, 8.5% din cele 8 milioane de hectare de terenurile arabile ale României (totalul terenurilor agricole ale României se apropie de cifra de 15 milioane de hectare), adică circa 700.000 de hectare, sunt deja în proprietatea cetăţenilor din UE – a nemţilor, italienilor, francezilor, etc. – şi nu numai, deoarece sunt prezenţi şi arabi şi iranieni. Şi este de înţeles un agricultor care, în ţara lui, se chinuie cu terenuri agricole argiloase, loessice şi nisipoase, şi care priveşte ca la un Eldorado spre cernoziomul riveran cu Dunărea de jos. Unde mai pui că un agricultor «Unieuropean» dispune de împrumuturi şi fonduri europene aproape nelimitate, cu care poate achiziţiona cele mai moderne utilaje agricole, utilaje, la care ţăranul român se uită ca la expoziţie pentru că guvernul român nu are bani şi nici un program coherent şi de perspectiva, pentru agricultură noastră.
Proiectul de Lege pentru vânzarea nelimitată a terenurilor agricole din România va prevedea o vânzare fără nici o restricţie, bazată pe o prevedere a UE de exploatare comună a terenurilor agricole, indiferent de ţara lor de origine. Prevederea aceasta o fi bună, dar numai pentru cei care dispun de finanţare şi condiţii egale de acces la piaţa europeană comună, situaţie în care ţăranul român nu poate fi decât un simplu spectator.
Se opune cineva, sau ceva, acestui dezmăţ cu talpa ţării, la propriu şi la figurat??
O încercare cu şanse mici de reuşita a făcut-o Preşedintele Băsescu, prin iniţierea unui proiect pentru dreptul statului român de «prim-cumpărător», proiect susţinut, pare paradoxal, de adversarii săi de moarte din Partidul Liberal (v. aici).
Dar… cu ce bani??
Si din nou, se pune pecetea haină a acestei ţări, pe care scrie «vrea, dar nu poate», şi care se aplică şi în acest caz al ultimelor vânzări a «tot ce se poate vinde» cu care şi-a început marşul triumfător «Revoluţia Română».
Acum chiar se poate spune că e vorba, dacă nu de «vânzarea ţării», dar sigur, de «vânzarea ţărânii»!.
Dintre primii care au cumpărat deja terenuri in România, agricultorii danezi deţin în momentul de faţă 1.3% din terenul nostru agricol, nemţii de la Vital&Heyl deţin 27.000 hectare, libanezii deţin 24.000 hectare, etc. Această situaţie este doar de moment, întrucât până acum opera o legislaţie care limita vânzarea de terenuri agricole către persoane fizice, acest drept fiind un apanaj doar al societăţilor comerciale.
Este uşor de imaginat ce se va întâmplă odată cu ridicarea acestei limitări.
Bulgaria, ţară vecină cu România, la fel de săracă, la fel de «coadă a Europei», şi-a permis să spună un -„nu”- hotărât vânzării nelimitate de terenuri agricole, cu o lege care interzice aceste vânzări măcar pana în anul 2020, când se speră că se vor nivela şansele băştinaşilor cu cele ale «străinaşilor» (v. aici).
Ungaria a interzis în totalitate vânzarea de terenuri agricole către străini, odată cu introducerea noii lor Constituţii, tot în ciuda prevederilor Tratatului de aderare la UE.
Terenurile agricole sunt bunuri naţionale, care nu pot fi delocalizate, în aceiaşi măsură ca şi imposibilitatea vânzării frumuseţilor ţării şi a turismului, care derivă din acestea.
Este de bun simţ, în acest context, declaraţia lui Băsescu privitor la aceste vânzări, când spunea : „ar trebui să vindem tot atât pământ străinilor cât ne-au vândut şi alţii nouă”.
În ceea ce priveşte rentabilitatea (v. situl Ministerului Agriculturii) după care aleargă investitorii străini care cumpără terenurile agricole româneşti, iată câteva date extrase din materialele puse la dispoziţie de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Cultivarea rapiţei, o plantă oleaginoasă folosită ca aliment, cât şi ca o sursă de bio-combustibil, impune cheltuieli totale de 1.876 lei/hectar, dar aduce un venit de 3.500 lei/hectar, adică un profit net de 1.623 lei/ha, ceea ce înseamnă un profit brut de 46%!
Pe locul doi se situează cultivarea florii soarelui, care aduce un profit de 43%.
Similar, cultivarea porumbului generează un profit brut de 40%, a culturii grâului – de 39%, şi a celei de soia, de 36%.
Doar cultivarea a 100 de hectare de teren agricol românesc, atât cât permitea vechea lege privitoare la vânzarea de terenuri către străini, aducea unui agricultor un venit anual de cca. 160.000 de lei, adică în jur de 36.000 de Euro, un venit comparabil cu a unui salariat mediu din Vestul Europei. Iar dacă se va aprobă legea nouă, cu vânzarea nelimitată de suprafeţe agricole, chiar că merită să te faci ţăran şi nu inginer sau doctor!
Nu este de neglijat nici faptul că munca cu utilajele agricole moderne, prevăzute şi cu aer condiţionat, devine o plăcere şi un mod de viaţă sănătos, la aer curat.
Ce se va întâmplă cu ţăranii români care, după ce îşi vând terenurile agricole, se declasează din punct de vedere social?
Au două posibilităţi: una ar fi să plece în străinătate şi să facă munci necalificate şi prost remunerate, pierzând statutul de, cum spunea N. Iorga, «talpă ţării», afectând profund şi ireversibil calitatea folclorului românesc, înlocuit pe ici pe colo, cu iodlere şi bierfest-uri.
Altă posibilitate ar părea să fie să rămână în ţară şi să se angajeze la noii moşieri străini, dar având în vedere randamentul ridicat al agriculturii moderne, practicată în totalitate cu mijloace mecanizate, nu mai există loc şi pentru el decât în cazuri cu totul izolate.
Soarta tineretului de la ţară devine o soartă lipsită de perspectiva socială şi culturală, iar acumularea cantitativă a fenomenului vânzării nelimitate a terenurilor agricole către străini va conduce inexorabil către o Românie Europeană 100%, globalizată în aceeaşi proporţie, dar inexistentă cu desăvârşire ca stat naţional, cu o personalitate bine definită în istoria lumii de până acum.
Notă: redacţia nu spijină neapărat ideile şi atitudinile expuse în acest articol
Singura solutie este sa exportam pe Ponta in Bulgaria si sa vedem daca indrazneste sa prona ceace face in Romania. De altfel daca cititi cartea lui Liviu Rebreanu , cred ca Ion, veti vedea fraza : pamant, mormant.
@Pincu Sfartz
„va conduce inexorabil către o Românie Europeană 100%, globalizată în aceeaşi proporţie, dar inexistentă cu desăvârşire ca stat naţional, cu o personalitate bine definită în istoria lumii de până acum.”
Si-n cartea vesniciei scrie,
Ca tari si neamuri vor pieri,
Iar scumpa noastra Românie,
Etern, etern va înflori.
Aceiasi opinie are si fostul ministru Dejeu
În ultimele două decenii proprietatea noastră industrială şi agricolă a fost vlăguită, hăcuită cu efecte palpabile în planul vieţii sociale, în sfera capacităţii fezabile de dezvoltare. Pierderea peste limitele raţional admisibile a proprietăţii asupra terenului poate semnifica mult mai mult, poate pune în cauză independenţa, suveranitatea şi unitatea statului.
Nu mai suntem confruntaţi cu agresiuni militare. Le-a luat locul în schimb o acerbă competiţie economică. Aici se vor cerne puterile, aici se vor confrunta capacităţile de a face faţă unei populaţii globale în continuă creştere, unui mediu de viaţă şi de sănătate tot mai afectat. Cine va stăpâni economicul, va domina şi politicul, adevăr valabil atât în relaţiile de dinlăuntru cât şi în cele dinafară. De unde enorma importanţă a prezervării capacităţii de dispoziţie asupra mijloacelor şi resurselor economice între care, proprietatea individuală şi naţională asupra pământului la loc de frunte.
http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/proprietatea-suveranitatea-economica-integrarea-europeana-1_528ccb4ec7b855ff561969b4/index.html
Noi vrem pământ! Ca să ne batem joc de el!
În foarte multe cazuri înca se mai lucreaza pamântul ca răzăşii lui Ştefan cel Mare.
Pe datele INS, producţia de porumb şi grâu a României a scăzut anul trecut cu 52%, respectiv 28,4%. Astfel, la porumb boabe producţia a scăzut la 5,92 milioane tone, de pe o suprafaţă de 2,72 milioane hectare, un randament de 2.170 kg/ha, de aproape trei ori mai redus faţă de media UE, de 6.150 kg/ha.
Şi în ceea ce priveşte grâul, s-a recoltat jumătate din cât au scos ceilalţi europeni la hectar, 2.624 kg, faţă de 5.434 kg. Producţia totală a fost de 5,19 milioane tone, de pe o suprafaţă de 1,98 milioane hectare.
Catavencii, spre deosebire de domnul Pincu Sfartz, au alta viziune:
http://www.academiacatavencu.info/stiri/noi-vrem-pamant.html
Recomand cu multă căldură pamfletul din Academia Caţavencu la care face trimitere d-na Vlad: http://www.academiacatavencu.info/stiri/noi-vrem-pamant.html
Păcat că nu pot să-l reproduc aici – din motive de drept de autor.
@Sfartz Pincu
> miercuri 21 noiembrie 2013 Parlamentul va dezbate proiectul de Lege privind vânzarea nelimitată
> către străini a terenurilor agricole din România.
Este deja vineri 22 noiembrie şi despre dezbatere nu se aude nimic…
@ Ion Ionescu
Nedreptatea îl atacă pe ţăranul român din toate direcţiile. Din exterior şi din interior. Direct şi indirect. Inegalitatea de şanse pentru un tânăr agricultor român faţă de unul străin se manifestă în toate zonele care au menirea să-l ajute (şi implicit să ajute ţara).
În aceleaşi condiţii de lipsă a banilor pentru a începe o afacere agricolă, pentru doi tineri, un român şi un străin, cel străin beneficiază de sprijinul statului sau, prin diverse facilităţi şi stimulente, pe lângă faptul că poate lua credite de la băncile lor cu o dobânda de doar 0.25%, pe termen de 30 de ani, iar tânărul ţăran român trebuie să împrumute la băncile din România cu o dobânda între 7-13%, şi cu termenul de restituire între 5 şi 20 de ani, 5 ani-dacă ia împrumutul cu titlul „pentru nevoi personale”, pentru că statului român nu-i pasă de el, iar BNR a impus restituirea creditelor de acest fel în 5 ani !!
Chiar dacă ar reuşi în afacerea sa agricolă pe pământul vetrei sale, jugul dobânzii mari îl va duce la un faliment sigur pentrucă neplata ratelor, va face ca banca să-i confişte pământul, cumpărat pe datorie.
Şanse egale, în UE ??
@ Alex. Leibovici
Metoda acceptării „tacite”, practicată de Parlamentul României, când e vorba de teme incomode, vă spune cevæ?
Prin semnarea Tratatului de aderare la UE, România s-a angajat să liberalizeze vânzarea terenurilor agricole oricui din UE, începând cu data de 1 Ianuarie 2014, şi mai are doar 40 de zile să întreprindă măsuri de protecţie, mai mult sau mai puţin diplomatice, cum ar fi fost dreptul statului de a fi „prim” cumpărător, sau să facă ce fac bulgarii şi ungurii în această problema!!
Am căutat pe sit-urile Parlamentului ordinea de zi a şedinţelor în plen sau în comisii, şi nu am găsit decât programul pentru zilele de marţi, până vineri, din această săptămâna, când în Comisia pentru agricultură se discuta… „legea riscurilor în agricultură” datorate factorilor naturali, şi nici o vorbuliţă despre RISCUL mare de a-şi pierde definitiv terenurile agricole în favoarea „strainasilor”!!
Mai sunt 40 de zile, dar nu cred că se va acţiona printr-o luare de atitudine în această problema, şi se va accepta „tacit” jugul impus de UE.
@Christina Vlad
Nu e vorba de viziuni, sunt situaţii reale de importantă naţională !
S-a împlinit şi idealul imnului proletar – „Cei leneşi plece unde vor”, pot pleca acum în UE unde, de voie, de nevoie, învaţă ce este munca – valabil şi pentru oltenii luaţi în răspăr de „Caţavencu”.
Tot o viziune este şi faptul că pământul din România s-a odihnit destul şi trebuie valorificat la adevăratul sau potenţial, care poate da clasa pământurilor intens expoatate în UE şi poate asigura un viitor generaţiilor care vor veni (din România, nu din UE!!) şi care să nu fie obligaţi să devină iobagi şi şerbi la moşierii „globalizaţi”.
Miercuri a fost 20 nov., nu 21 nov., dar nu asta este problema.
Discuțiile privind proprietatea pămîntului au evoluat în ritmul în care a evoluat, lent sau nu, rapid sau nu, societatea românească de azi. România s-a schimbat mult în ultimii 23 de ani, chiar dacă mulți nu sînt conștienți de acest lucru. Vă mai aduceți aminte de „mineriadele” din 1990 și din 1991? dar de cea mai ciudată, din 1999? Vi se pare că vorbim de Libia de azi? Nu, vorbim de România recentă. (Scriu „mineriadă” deoarece știm cu toții că nu minerii au avut inițiativa, vai de capul lor).
În alt plan, dar tot un plan mișcător, sînt și relațiile din mediul rural. Nu mai locuiesc la țară, dar acolo am copilărit, acolo mai am cîteva rude, acolo merg frecvent în weekend, vara. Nu mai sînt țăran, dar cunosc mediul rural din zona mea, cel puțin (spre deosebire de mulți dintre cei care scriu aici care, evident, vorbesc vorbe, scriu să mai treacă vremea). Problema proprietății asupra terenurilor agricole a trecut prin aceleași dureri și aceleași șmecherii ale domeniului imobiliar. Pînă să înceapă criza, metrul pătrat din București și din alte zone ale României costa, uneori, peste media europeană, de parcă te-ai fi aflat într-un paradis turistic. Acuma, au mai coborît la realitate.
Țăranii români nu știu să facă agricultură performantă. Unii, inginerii agronomi și alții din domeniu, fermierii au învățat repede, între timp unii au ferme prospere, au ferme prospere și unii străini care s-au stabilit aici și vor să facă agricultură de nivel european. Unii chiar o fac. Ca atare, este firesc ca aceștia și alții ca ei să concentreze terenuri tot mai multe, deoarece nu poți face agricultură performantă pe suprafețe mici. Ca atare, ceea ce se întîmplă în România de azi este un fenomen absolut normal, iar inițiativa guvernului merge pe spiritul evoluției societății românești.
Cine invocă aici realități din sec. 19 ori începutul sec. 20 habar nu are, evident, de pulsul României de azi. Iar faptul că și aici și acum se găsesc voci de miștocari care ironizează pe Ponta și USL-ul arată, dacă mai era nevoie, de cît de rupți de realitate sînt mulți dintre cei care scriu aici.
Tata a fost, ani de zile, șeful fermei din satul unde am copilărit. A fost și dat de exemplu. Agricultura, sub comuniști sau sub capitaliști, se face la fel: cu trudă, pe zi lumină primăvara și vara, cu profit mic. Și aici, România încearcă să intre în normalitate și să redevină un lider în domeniu, are potențial, are și specialiști, îi mai trebuie fermitate, competență și, evident, politici bune în domeniu.
@Sorin Paliga
Aprecierile Domniei Voastre, făcute în termeni care nu Va sunt caracteristici, depăşesc cadrul unor dezbateri cu „cifrele pe masă”.
Dacă aţi fi fermier – şi nu este deloc înjositor să fii ţăran, este cea mai nobilă meserie, sa te hrăneşti şi să-i hrăneşti şi pe alţii (!) – şi ar trebui să va cumpăraţi teren sau utilaje moderne a căror cost depăşeşte cu mult posibilităţile Dvs. financiare din acumularea lentă, prin cultivările de produse pe suprafeţe mici, ce ar trebui să faceţi? Să luaţi un împrumut de la o banca, să-l garantaţi cu chiar obiectul achiziţiei şi să aşteptaţi să Vă plătiţi datoriile-ratele, în speranţa deşartă că o s-o duceţi bine după ce scăpaţi de datorii !!
În condiţiile actuale, fără nici un sprijin real de la Ponta şi USL, care ar fi trebuit să acorde facilităţi şi să stimuleze iniţiative, aveţi toate şansele să daţi faliment chiar din primii ani ai investiţiei dacă, ferească Dumnezeu (cu „D”-mare !), nu ar veni şi o calamitate naturală, care chiar ar însemna sfârşitul.
De 24 de ani canalul de aducţiune a apei din Siret spre Bărăgan zace uscat şi neterminat, o problema de prioritate absolută şi naţională, şi nici un partid politic sau conducător „mare”, inclusiv USL-ul şi Ponta pe care îi apăraţi, nu au făcut nimic, nici măcar să vorbească de el.
Dacă Dvs. consideraţi că agricultură românească înfloreşte şi creşte, de ce ungurii şi bulgarii se opun vehement vânzării de terenuri? Nu au, sau au, şi ei ceva echivalent cu „un USL”?
Iar invocarea „mineriadelor” ca factor principal în căderea economică a ţării este neavenită şi superfluă, au fost nişte evenimente nenorocite, la fel ca „revoluţia”, care trebuia să ducă la prosperitate şi nu la stagnare.
@Pincu Sfartz
„Şanse egale, în UE ??”
Nu mai sunt multi care cred asta azi, domnule Sfartz.
Din pacate insa nu se intrevede o idee care sa inlocuiasca aceasta dezamagirea, o idee care sa creeze coeziune si proiect national. Asa ca ‘dezintegrarea’ continua : o tara saraca, depopulata si resemnata.
@Sfartz Pincu
Nu știu dacă cele scrise de mine sînt sau nu sînt mie caracteristice, dar sigur rezumarea oricărei probleme a României la USL și la Ponta pare să fie specifică tuturor autorilor de pe acest forum.
Ponta și, mai ales, Antonescu sînt vinovați și de contractul semnat în 1997 pt Roșia Montana, și pe nerealizarea austostrăzilor, mă rog, pt orice. Ce are de-a face asta cu realitatea satului românesc? Dar guvernele anterioare ce mari minuni au făcut în mediul rural? Formularea „În condiţiile actuale, fără nici un sprijin real de la Ponta şi USL” arată cît de eronat puneți problema.
Apoi, da, „De 24 de ani canalul de aducţiune a apei din Siret spre Bărăgan zace uscat şi neterminat,”, așa este, mă mir că nu spuneți că tot Antonescu e de vină (eu anticipez că, în lunile viitoare, atacurile la Ponta se vor atenua, fiind îndreptate aproape exclusiv asupra lui Antonescu).
Unde fac eu afirmația „Dacă Dvs. consideraţi că agricultură românească înfloreşte şi creşte,”??!! Puteți cita măcar un cuvințel unde aș putea spune eu o asemenea gugumănie?
De asemenea: „Iar invocarea “mineriadelor” ca factor principal în căderea economică a ţării este neavenită şi superfluă” Unde D-zeu citiți dv. că fac eu o asemenea afirmație?!
@ Sorin Paliga
Acum când sunt numărate zilele până la începerea vânzărilor masive de terenuri agricole către străini, oare cine trebuia să facă un gest minimal de apărare a intereselor ţăranilor români?? Nu cei pusi la putere, exact perntru asemenea momente critice? Preşedintele Băsescu şi-a zis că decât străinii, mai bine un român, şi haţ(!) 200 spre 500 de hectare, la preţ mai ieftin. N-am nimic de împărţit, nici eu, nici orice cetāţean român, cu Ponta sau Antonescu, sau oricare alt politician profesionist, decât să-i văd că le pasă de ţară, că o apară din toate puterile lor să nu devină o colonie nenorocită şi sărăcită şi de ultima redută economică rămasă-agricultură ?!
Am acuzat cu justificari, la timpul sâu, şi pe Iliescu, Român, Tăriceanu şi pe toţi cei care au pus umărul la distrugerea a ceea ce a fost construit cu mari, foarte mari sacrificii, de două generaţii anterioare de români. Cine nu crede, să facă o vizită în combinatele industriale gigant, din care acum se impun doar nişte ruine. Cine nu crede, sā se intrebe de ce apa, gazele, petrolul, subsolul, energia electricā, comunicaţiile, etc. sunt pe mâna strâinilor??? Unde s-a dus talentul proverbial al românilor??
Toată politică post decembristă a fost „o apă şi un pământ”, iar acum şi acest pământ va fi sacrificat şi nu o să rămânem nici măcar cu această zicere, pentru că „pământul” se va vinde si nu va mai fi al nostru !
@Sfartz Pincu
Ei, parcă începem să înjghebăm un dialog.
Sigur că putem exclama, bocind sau nu: o, dacă s-ar fi făcut așa și pe dincolo în 1990, în 1995, în 2000… Eu am spus mai sus că societatea românească s-a schimbat enorm în ultimii 23 de ani, de fapt aproape 24 de la căderea regimului comunist. În primii ani, preocuparea noilor conducători, toți provenind din structurile superioare ale PCR, chiar dacă pe linia a doua, au fost preocupați de un singur lucru: să nu piardă puterea. Praf și pulbere s-a ales de sute de C.A.P.-uri măturate de furia masselor. Sigur, nu trebuia să fie distruse, trebuia cumva transformate în ferme. S-au distrus sute, mii de kilometride instalații de irigații etc… etc…
Nu știu dacă e bine sau rău că străinii pot cumpăra terenuri în România și pot face agricultură performantă. Afirmația „Unde s-a dus talentul proverbial al românilor” este, din păcate, un clișeu neacoperit de realitate. Care talent proverbial? Românii au fost și sînt un popor egoist pînă la sinucidere, toată structura statului român a fost parcă făcută pt a-și batjocori cetățenii.
Faptul că străinii vor putea cumpăra pământ pe care să facă agricultură performantă nu mi se pare deloc o trădare, cel puțin nu așa cum o prezentați dv. Dacă unii vor face acolo recolte record, de ce nu? Marile șmecherii nu s-au făcut și nu se vor face în agricultură, un domeniu unde chiar se muncește din greu.
Am mai afirmat că România s-a transformat foarte multe. Există și cifre: se află între primele 5 țări DIN LUME la viteza conexiunii la internet și la nr. de locuitori conectați la internet (peste 90 % din populație). Sigur, din statistica asta rezultă că soacră-mea e conectată la internet, lucru real, deși nu l-a folosit niciodată, dar asta e altă poveste. Față de situația internetului din alte țări „foste”, România stă mult mai bine aici. Vi se pare un lucru banal? Mie nu.
@Sorin Paliga
1. De acord că «revoluţia» a fost o mascaradă pentru obţinerea şi păstrărea puterii. O pot justifica, cu un fapt minor, la care am fost martor. Când se făcea mare tevatură pe seama «teroriştilor», la TV se prezenta «lupta cu teroriştii» a tovarăşului Iliescu, de la sediul Ministerului Apărării.
La un moment dat, cineva îi întinde lui Iliescu receptorul unui telefon, spunând : «ruşii la telefon». S-a făcut linişte în încăpere. Se aude o voce în limba rusă (dau în continuare, traducerea făcută de subsemnatul): “La telefon generalul Lebed”: şi… “Vā trebuie ajutorul nostru, tovarăşe Iliescu?». Şi Iliescu răspunde: «Nu tovarăşe general, ne descurcăm bine şi singuri» !!
Ce va spune această convorbire? Ori că intenţia ruşilor a fost sinceră, că au crezut şi ei, ca toată populaţia ţării, în povestea cu teroriştii, ori că această convorbire făcea parte dintr-un scenariu bine făcut, de un regizor român, foarte talentat (apropo de «talentul românilor !).
Dacă totul a fost un scenariu, de ce nu s-a continuat cu el şi în faza post-revoluţionară, când haosul a înlocuit nişte măsuri minime de protecţie a economiei, a contractelor cu străinătatea, a bunelor relaţii cu toate ţările în care exportam produse româneşti ?
Lupta pentru putere nu este o scuză pentru greşeli, ea este o caracteristică de baza a politicii.
2. Referitor la «românii au talent». Nu mă refer la mulţimile mai puţin educate şi instruite, au o scuză pertinentă – lupta pentru supravieţuire.
Dar specialiştii români, în toate domeniile de activitate, nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din import. Şi nu vorbesc la general, am cunoscut şi-i cunosc pe cei cca. 1.200 de ingineri, maiştri şi tehnicieni din chimia de pe Valea Trotuşului, şi poate doar câţiva, sub 1%, erau incompetenţi. În mod sistematic ai noştri erau superiori tuturor specialiştilor străini aduşi pe contracte din străinătate (englezi, americani, nemţi, italieni, austrieci, cehi, etc.). Inclusiv, a consilierului ştiinţific a lui Hruşciov, căruia i-am reparat o gafă tehnică gravă. Nu mai spun şi de muncitorii de înalta calificare, cum a fost cu sudorii români, reuşiţi la toate probele, în timp ce specialiştii ruşi in sudura au fost trimişi acasă pentru incompetenţā!
3. Revenind la subiectul nostru, nimeni nu contestā capacitatea tehnică superioară a agricultorilor vestici (din UE), sau a celor israelieni. Dar de ce să le vindem pe veci terenuri agricole foarte productive, dacă putem doar să le închiriem pe orice termen doriţi-20, 50, 99 de ani? Contra unei mici părţi din recolte, care să între în folosul statului român? (pentru spitale, case de copii, scolari).
În acest moment nu se poate şti cât se va vinde, dar dacă vor fi cereri pentru peste 50% din teritoriul arabil al ţării, ce mai rămâne din «vatra strămoşească» ?
Dacă Preşedintele Băsescu consideră că 500 de hectare reprezintă un optim de exploatare agricolă, de ce statul român nu ar face o investiţie de mare perspectiva trimiţând 10.000 de tineri agricultori (agronomi şi tehnicieni agricoli), la specializare (unde vreţi Dvs.), şi la întoarcere să capete un credit fără dobânda, de câte un milion de Euro, pentru terenuri şi utilaje agricole (bani din impozite şi fonduri atrase, europene sau nu), şi în felul acesta să fie rezolvată definitiv nu numai problema alimentară, ci şi problemele legate de îmbunătăţirile funciare, atât de necesare măcar pentru cele 3 milioane de hectare irigabile de pe timpul lui Ceauşescu, care stau astăzi în paragină.
Va urma la un moment dat o reactia de genul celor din Ungaria si Bulgaria?
Spre deosebire, în Ungaria reacţia societăţii civile în împrejurări similare a fost cu totul alta.
Politicienii care au adus Ungaria în pragul falimentului au fost destituiţi, iar în locul lor au fost promovaţi lideri capabili şi dispuşi să se sacrifice pentru binele comun. Într-o anumită măsură, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Bulgaria. Dar de ce în România reacţia societăţii civile este, în acelaşi context, atât de inconsistentă? De ce nu urmează România exemplul Ungariei sau măcar al Bulgariei? Sunt cumva românii un popor vegetal aşa cum crede Ana Blandiana?
http://www.flux.md/editii/201340/articole/15360/
@Sfartz Pincu
1. România era atunci membră a Pactului de la Varșovia, deci era normal să aibă o convorbire telefonică de tipul celei menționate, de altfel pritocită a vremea sa. Strict tehnic, era o convorbire absolut normală. Și Havel s-a dus la Moscova la raport.
2. Da, sigur că da, specialiștii români se pierd în hățișul social inept, inert și insipid al României, aici e problema, nu la IQ nativ.
3a. Un teren nu se cumpără pe veci, se cumpără până îl cumpără altul sau până cînd e naționalizat. Se mai întîmplă și așa.
3b. Problema este că mulți dintre cei care pleacă la studii rămîn acolo sau pleacă imediat ce revin. România s-a depopular cu circa 3 mil. de cetățeni, au fost 4 la un moment dat, s-au mai întors, nici în Occident nu mai e chiar așa roz, mai ales în țările unde românii muncesc de regulă, Italia și Spania. Mulți însă s-au stabilit acolo și acolo vor rămîne.
@Ion Ionescu.
„Dar de ce în România reacţia societăţii civile este, în acelaşi context, atât de inconsistentă?”
Deoarece este țara unde, după 23 august 1968, un șmecher primitiv i-a umilit pe români fără ca aceștia să crîcnească, țara unde-i bun tutunul avea proști unul și unul (Arghezi). Sînt lucruri știute. Esta țara unde se risipește cel mai mult pe lucruri inutile: mii de bănci scumpe risipite prin orașe, columne de beton pe model nord-coreean la intrarea în parcuri, mașini de lux pt instituții publice, flori în ghivece mari puse în sate și comune etc… etc… Puse cap la cap, sînt zeci, sute de miliarde de euro aruncate pe fereastră.
Atît timp cît România nu va opri această risipă colosală pt nimicuri, vom rămîne coada Europei, în ciuda faptului că avem țiței, păduri, cel mai fertil sol, IQ nativ etc… etc… E simplu.
@Sorin Paliga
-„Avem ţiţei, pāduri, etc”.
Avem??
– Prin dreptul de succesiune, pāmāntul vāndut va fi a oricui din lumea largā, numai a unui romān NU.
– Poate ştie cineva de vreun act de nationalizare (exceptānd cel din 1948), fācutā de statul romān post-decembrist ?
@Ion Ionescu
Mulţumesc pentru sit-ul prezentat. Cifrele sunt mai elocvente decât vorbele !!
@Sfartz Pincu
„Poate ştie cineva de vreun act de nationalizare (exceptānd cel din 1948), fācutā de statul romān post-decembrist ?”
Să înțeleg că, pt. dv, istoria s-a încheiat la 22 dec. 1989, iar orice devieri de la normal sînt excluse?! Ce vă face să fiți așa de optimist (nu că eu aș fi pesimist, totuși, de bun simț, fac și scenarii nefavorabile, dv. nu?).
@Sorin Paliga
Aş face şi scenarii nefavorabile, dar realitatea le-a consumat pe toate, şi aş prefera, pentru toata lumea mai tānāra, rāmasā cinstitā şi cu dragoste de ţara, sā apuce vremuri normale, in care scenariile sa fie doar apanajele artei teatrale.
Da, ar fi bine să fie așa. Într-un asemenea caz ideal, ce rost mai are să discutăm, de vreme ce totul e așa e clar?
@Sfartz Pincu
Nu cred că vă surprind dacă vă spun că nu sunt de acord cu mai nimic din ce scrieţi în articol şi în comentarii.
Încep cu:
> terenul nostru agricol…
> “pământul” se va vinde si nu va mai fi al nostru…
> Terenurile agricole sunt bunuri naţionale…
Domnule Şfartz, pământul este al celor care au act de proprietate asupra lui, fiecare cu bucata lui. Statul nu trebuie să aibă dreptul să dispună de pământurile deţinute de privaţi. A fi proprietar înseamnă dreptul de a dispune liber de acea proprietate, de utilizare, de vânzare. Da, pământul este o proprietate ca oricare alta, îndiferent de ce cred şi zic adepţii concepţiei mistice a pământului.
Ar fi bine să înţelegem un lucru: faptul că cetăţeni străini sunt proprietari de terenuri în România nu atinge în nici un fel suveranitatea Statului Român. Vă spun asta pentru că, deşi n-o spuneţi explicit, mi-e teamă că gândiţi că vânzarea către străini ciunteşte ceva din Ţară.
Vă înşelaţi. Proprietatea şi suveranitatea sunt lucruri cu totul diferite. Suveranitatea se referă la ale cui legi sunt valabile pentru oamenii care trăiesc pe teritoriul / pământul / terenul respectiv. Din contră, proprietatea se referă la cine poate dispune de terenul respectiv, pentru utilizare, cumpărare, sau vânzare.
Dacă un italian cumpără pământ în România, pe bucata de pământ respectivă se aplică legile româneşti, Italia nu devine co-proprietar, nu are vreun cuvânt de spus cu privire la utilizarea acestuia. Deci România nu-şi pierde nici un fel de prerogative faţă de situaţia în care proprietar este un cetăţean român.
Aici în Elveţia, există terenuri în proprietatea elveţienilor, dar şi a unor nemţi, englezi, italieni, austrieci, americani, ruşi, români, etc., etc. Este proprietatea lor pentru că le-au cumpărat. Germania, Anglia, Italia, etc. nu au nici un câştig politic, nici un ascendent asupra statului elveţian în urma acestui fapt. Poate că statele mai primitive îşi imaginează că cetăţenii lor din străinătate, cumpărând terenuri în alte ţări, devin un fel de avanposturi ale ţărilor de origine în vederea unei eventuale cuceriri, dar îşi fac iluzii deşarte.
Şi viceversa: poate că statele mai primitive cred că străinii, cumpărând terenuri „la ei”, ştirbesc din independenţa ţării lor 😉 , că „vor deveni o colonie nenorocită şi sărăcită”, că ţăranii vor deveni „iobagi şi şerbi la moşierii globalizaţi”.
Mai departe.
Dv. nu vedeţi, în chestiunea liberalizării vânzării terenurilor, o altă parte interesată şi anume pe proprietarii actuali ai terenurilor. Aceştia au dorinţa şi dreptul să obţină cel mai bun preţ posibil. Cu ce drept îi împiedică statul s-o facă, deşi aceasta nu atinge interesele sale strategice legitime, cum am văzut mai sus?? Cu ce drept ne opunem noi, cu „argumentul” că terenurile respective sunt „ale noastre”, sunt „bunuri naţionale”, etc.?? Cu ce drept le cerem proprietarilor să se sacrifice ei pentru ca să ne simţim noi bine cu mentalitatea noastă mistică legată de pământ. Sau chiar să se sacrifice pentru „viitorul ţăranilor autohtoni” despre care sunteţi convinşi că vor să rămână ţărani în vecii vecilor.
Dv. vreţi „egalitate de şanse pentru agricultorii români”, dar nu şi pentru proprietarii de terenuri; majoritatea lor sunt oameni modeşti şi speră să-şi îmbunătăţească viaţa cu vânzarea aceste pământuri pe care le-au moştenit şi le-au redobândit cu mari greutăţi.
Cât despre hrană pentru populaţia României – existenţa ei nu depinde dacă vor exista sau nu producători interni, români sau străini. Populaţia are şi va avea de mâncare atâta timp cât are cu ce s-o cumpere; poate aţi observat că nici ţăranii români n-o dau pe gratis. Este suficient să existe libertatea comerţului şi a producţiei.
Aţi mai spus şi altele, dar mă opresc aici.
În încheiere: vă mărturisesc că articolul dv. mi-a amintit de anumite scrieri ale ziaristului M. Eminescu. Raţionamente de aceeaşi factură, cu singura diferenţă că pentru susnumitul străini erau şi anumiţi locuitori ai României. La dv. străini sunt chiar străini; e un progres, dar relativ mic 🙁
@Alex Leibovici
„Vă înşelaţi. Proprietatea şi suveranitatea sunt lucruri cu totul diferite. Suveranitatea se referă la ale cui legi sunt valabile pentru oamenii care trăiesc pe teritoriul / pământul / terenul respectiv. Din contră, proprietatea se referă la cine poate dispune de terenul respectiv, pentru utilizare, cumpărare, sau vânzare.”
Va inselati dvs. aici d-le Leibovici.
Cei care au propietatea sfarsesc in a avea si legislatia.
Cel mai recent exemplu e cel cu Rosia Montana Gold Corporation si legea „cu dedicatie” ce li se pregatea de guvernul USL. O lege ce urma sa sa legifereze expropierea fortata a terenurilor agricole a taranilor din Apuseni din zona exploatarii, expropiere in folosul companiei miniere.
E bine sa fim consistenti ideo-logic, dar nu e scuzabil sa fim intentionat naivi, sa ignoram experienta istorica si sa o repetam.
@Alex. Leibovici
Analiza Domniei Voastre se aplică unor situaţii idealizate şi nu este legată de realitatea strâmbă în care existăm!!
Este drept şi adevărat ce spuneţi, ca in manualul de economie politică, sau ca in „Capitalul” lui Karl Marx, sau şi mai bine, precum vede Wells un stat ideal, dar în viitor.
În prezent, nimic nu este ideal, trăim într-o lume divizată, plină de contradicţii, de natură religioasă, în primul rând, şi de natură economico-socială, în următoarele rânduri…
Haideţi să aplicăm principiile D-voastră în situaţia concretă a unei ţări care se lupta pentru suveranitate de peste 3.000 de ani, Israelul.
După cum opinaţi Dvs., arabii bogaţi, care au mulţi bani, ar putea cumparea NELIMITAT terenuri agricole în Israel (în exemplul de faţă). Deci să zicem, au cumpărat 99% din Israel.
Fiind musulmani, pot avea oricâte soţii pot plăti, şi prin urmare, într-un timp oarecare vor face atâţia copii-musulmani şi ei – încât populaţia islamică din Israel va ajunge, să zicem de 2-3 ori mai mare decât cea a evreilor.
În baza principiilor umanitare şi a dreptului teoretic la egalitate în toate, va veni şi ziua votului, şi fiind majoritari, vor constitui un Parlament israelian format numai din fundamentalisti islamici şi terorişti, adversari de moarte al statului Israel.Consecinţele sunt uşor de imaginat !!!
O situaţie cvasi-similară este şi în România, un stat majoritar ortodox, în care biserica susţinută de stat (în ciuda principiilor Dvs. de drept internaţional şi universal!!), se poate trezi cu o majoritae catolică, sau mai rău, islamică sau budistă, care, pe baza faptului că economicul dictează politicul, va acapara şi priorităţile în politică, cultură, mod de viaţă. Ce mai rămâne din România ortodoxă ?? Clerul ortodox, credeţi că va aştepta să-şi piardă privilegiile şi turma de credincioşi, sau îi va îndemna să se opună cu toate mijloacele, din toate puterile, să conserve ortodoxismil şi modul de viaţă istoric constituit??
În lumea reală, principiile de drept internaţional şi drepturile omului sunt bune la tribunal şi ca materie prima pentru politicienii verosi şi făţarnici, sau la cursurile din scoli.
Ungaria şi Bulgaria, şi nu numai ele, sunt state cel puţin la fel de „legaliste si democratice” ca şi România, dar nu vor nici „în ruprul capului” să-şi vândă terenurile străinilor !
Am scris acest articolaş nu pentru a mă opune vânzării de terenuri străinilor, ci numai pentru a scoate în evidenţă inegalitatea flagrantă dintre cumpărătorii români şi cei străini ca participanţi la achiziţionare şi exploatarea agricolă a acestor terenuri, deşi vânzarea de terenuri către străini, PESTE o anumită limita procentuală, va conduce spre efectele care derivă din legea binecunoscută în dialectica a „salturilor calitative, care urmeazadupa implacabil acumularii cantitative”.
Drept şi corect, in aceasta problema, ar fi sa derive următoarele obligaţii pentru statul român:
1. Să asigure şanse egale cetăţenilor români prin garantare de împrumuturi fără dobânda sau o dobânda egală cu cea subvenţionată în statele vestice;
2. Să emită şi să aplice o lege a priorităţii de preempţiune, pentru cetăţenii români, sau chiar a statului însuşi.
3. Să stabilească o LIMITÂ maximă a suprafeţelor agricole care pot fi vândute străinilor.
În ciuda principiilor şi tratatelor semnate de politicienii nepăsători faţă de soarta ţăranului român.
Şi Ungaria, şi Bulgaria au semnat Tratate de aderare la UE.
Situaţia din Basarabia si „Republica Nistrenâ”, de exemplu, în care Rusia a suprapopulat cu ruşi un teritoriu istoric românesc, nu Va spune nimic despre consecinţele modificării demografice din anumite zone??
@Ion Ionescu.
Da, de data aceasta ați făcut o analiză corectă: cine are proprietatea face și legile. Această afirmație nu se opune însă ideei de a vinde terenuri străinilor, cu condiția ca legea/legile să fie făcute/făcute cu conștiința că nu ai făcut șmecherii de pe urma cărora vor suferi copiii noștri.
Nu cred că există a priori legi perfecte și nici nu cred că e neapărat bine sau neapărat rău să vinzi terenuri/proprietăți străinilor. Exemplu neutru, văzut cu ochii mei: la Karlovy Vary (Karlsbad), faimoasa stațiune la vest de Praga, rușii au cumpărat masiv proprietăți, pe care le exploatează turistic pe bani frumoși. Evident, au investit nu numai în cumpărarea lor, ci și în renovarea lor. E bine? e rău? că rușii au cumpărat masiv la Karlovy Vary? Nu știu, cehii sînt cei chemați să răspundă la această întrebare.
@Pincu Sfartz
Scenariul-catastrofă pe care îl prezentaţi va avea (sau nu) loc indiferent dacă veneticii vor fi sau nu proprietari ai pământurilor; este suficient să aibă dreptul să se stabilească în ţara respectivă. Faptul de a avea o proprietate, chiar funciară, într-o ţară străină nu dă drept de şedere în acea ţară.
Deci elementul „a cumpărat şi este proprietar” din scenariul dv. este un element irelevant şi aţi simţit nevoia să-l băgaţi numai pentru a putea spune la sfârşit: „vedeţi ce catastrofă se poate întâmpla dacă liberalizăm vânzarea pământului!”. Scenariul dv. ar putea fi un argument împotriva liberalizării totale a imigraţiei.
P.S.
Reglementarea dreptul de stabilire este o prerogativă legată de suveranitatea statului respectiv. Pe terenurile cumpărare se aplică tot legea statului respectiv, ele nu au statut de extrateritorialitate, proprietarii mai trebuie să obţină dreptul de şedere în acea ţară, inclusiv pe acel teren. Analiza corectă a scenariului dv. vine în sprijinul tezei mele că proprietatea şi suveranitate sunt noţiuni independente, ortogonale, ca să zic aşa.
@Ion Ionescu
> Cei care au propietatea sfarsesc in a avea si legislatia.
Poate într-o ţară în care legislatorii pot fi cumpăraţi en gros, dar pentru asta cumpărătorii trebuie să aibă mai degrabă lichidităţi decât proprietăţi ! 🙂
@Alex. Leibovici
Vreţi sa comparaţi Romānia cu Elveţia? Nu existā nici un criteriu de similitudine, împreuna aceste doua ţâri, fac un sistem bipolar! Orice merge in Elveţia, nu merge in România, si orice nu merge in Elveţia-merge in România.
Cred cā pentru rezolvarea mâcar a binomului proprietate-suveranitate, conflictual in România, propunerea Dvs. are sens, cei care cumpârā teren in România sā devinā si cetaţeni români. Īn situaţia actualā, aceastā soluţie ar fi într-adevâr beneficā din toate punctele de vedere, şi nu numai pentru România !!
Romania este parte din Europa si trebuie sa aplice cele cu care a fost de acord daca vrea sa se comformeze sau poate opta pentru retragere din tratate si implicit din Europa. Poate ca Romania nu a fost gata sa semneze aceste tratate si acum nu este gata sa el aplice si de aceea se cauta motive pentru aminari sau aplicari partiale si nuantate al prevederilor tratatelor.
Practic orice ingradire a vainzarii este o incalcare a dreptului de proprietate si ma refer la faptul ca legea prevede ingradiri si pentru romani si pentru straini. Strainii sunt numai pretextul adoptarii unor masuri. Este precum un concurs de selectare a unor candidati dupa criterii fotografice adica adaptate la candidat.
Se pot gasi foarte multe exemple:
– Daca un taran merge la oras si cistiga bani si vrea sa se intoarca la sat cu familia dar el are 41 de ani nu poate sa aiba nici un drept sa cumpere linga terenul mosteniti de la parinti.
– Sunt multi oraseni care ar vrea sa se retraga la Cuciuetii din Deal sau la Cei din Vale si vor o bucata de pamint,. sa cultive sau in alte scopuri.
Ei bine, legea romaneasca nu le va da dreptul pe care il acorda arendasului sau altora.
Cind in anul 1991 „Noi oamenii de bine” am sarit cu totii sa-l linsam pe regretatul Corneliu Coposu pe motiv ca vrea sa aduca inapoi pe mosieri si sa-i faca iobagi pe tarani am aruncat anathema asupra proprietatii private.
Apoi s-a mai dezghetat situatia si pentru motive electorale am mai dat pina la 10 ha ca sa ne voteze taranii caci cei de la oras mergeau cu conventia.
Acum exista proprietatii si exploatari mult mai mari decit a avut chiar Cantacuzino Nababul care acum pare mic apropritar in comparatiei cu mosierii de azi.
Legea este in primul rind un artificiu de consum intern sau cum se spunea la radio duminica in etapa „pentru ca sa se minuneze peluza”.
Statul nu are interes ca pretul terenurilor sa scada ci sa se mentina la nivele ridicate petnru ca sa se incaseze bani multi din taxe si impozite pe tranzactii.
Singurul obiectiv ar fi ca sa se prtejeze masa de votanti si de arendasi si sa cumpere de la cei slabi si impresionati de aceasta lege.
O categorie de terenuri vizate sunt cele din apropierea oraselor sau chiar si cele indepartate dar care ar putea sa-si schimbe folosinta si sa devina locuri pentru dezvoltari imobiliare sau instalatii de exploatare petrol, gaze, carbune sau alte sau turism sau aplicatii speciale.
Jocul este complicat si un lucru este clar, nimeni nu se intereseaza de agricultura si de comasari de terenuri in folosul agriculturii.
Terenul nu este primul ingredient in agricultura ci banii si tehnologia. In alte parti de pe glob se obtin productii importante pe terenuri inferioare celro din Romania. Lumea se indreapta catre productia de peste si alge din crescatorii marine sau in zonele mai calde din America de sud si Africa unde exista apa si ternuri unde plante exotice sunt originale.
Romania nu are nici bani nici tehnologie si nic vointa pentru o agricultura moderna. Oricit ar fi de priceputi particularii indigeni sua straini ei nu pot sa sustina o agricultura intensiva moderna ci trebuiesc companii mari cu capital tehnologie expeerienta. Deci oriciti bani ar avea un particular strain nu va putea sa faca primavara cumparind 100 de ha de teren.
Mai devreme sau mai tirziu in pricipal agricultura va fi practivara de companii iar particularii vor fi o minoritate. Deci atunci cind va exista vointa printre firmele care detin capital si tehnologie se va trece la modernizarea agriculturii.
Pina atunci ne vom mira.
@musat
„Cind in anul 1991 “Noi oamenii de bine” am sarit cu totii sa-l linsam pe regretatul Corneliu Coposu pe motiv ca vrea sa aduca inapoi pe mosieri si sa-i faca iobagi pe tarani am aruncat anathema asupra proprietatii private.”
Pardon, stimabile, dv. nu sînteți „noi toți”. Eu, de ex., nu am fost între acei „noi, oamenii de bine” pe care îi citați dv. Mai atent cu generalizările. Nu mă includ între cei 80 % care l-au votat pe Iliescu.
@Sfartz Pincu
Poate că temerile dv. sînt întemeiate. În orice caz, aveți dreptate cînd observați că ceea ce e valabil în Elveția nu e valabil în România; aș spune chiar că ceea ce e valabil în Elveția nu e valabil în nicio altă țară, de fapt.
Dv. faceți un scenariu pesimist, dar posibil. Dacă vă înțeleg corect, putem face un scenariu în care, să zicem, 80 % din suprafața României este deținută de străini, să zicem că majoritatea sînt francezi. Dv. estimați că, în clipa aceea, francezii vor dicta piața terenurilor, de fapt, putînd provoca busculade la bursă, deprecierea abruptă a leului etc… etc..
Asta voiați să sugerați?
@Sfartz Pincu
> Vreţi sa comparaţi Romānia cu Elveţia? Nu existā nici un criteriu de similitudine… Orice merge in Elveţia,
> nu merge in România, si orice nu merge in Elveţia – merge in România.
Astea nu sunt (contra)argumente, sunt lozinci care nu dovedesc nimic. Când vă hotărâţi să examinaţi argumentele mele şi să reveniţi cu argumente, îmi spuneţi şi continuăm 🙁
@Sorin Paliga
Parţial aveţi dreptate, dar nu cu un exemplu dat cu o invazie de francezi! Deşi chiar francezii sunt aceia care încep să se sufere de pe urmă toleranţei prea mari faţă de invazia unor populaţii, cu religii extremiste, din afara zonei EU.
Pe lângă controlul economic, fie el provocat din cauza creşterii rapide a productivităţii agricole, fie el provocat de crize alimentare, am temeri mult mai mari privind controlul politico-religios şi social-cultural, care va însoţi automat aceastâ putere economicā.
Are dreptate Domnul Alex.Leibovici că ar trebui să comentăm doar cu argumente „ca la şcoală”, dar de câte ori realitatea post-extra-universitară a avut mare nevoie de teoriile învăţate, conform unei programe analitice, din învăţământ? Şi unde, poate înafara de Elveţia, viaţa merge „ca la carte”? Poate cineva să facă o teorie care, aplicată azi, rezolvā până mâine corupţia maladivă din România?
Şi are dreptate şi cu „abuzul de lozinci” care înlocuiesc de foarte mult timp raţionalitatea. Nu în paginile unei reviste, ci în viaţă reală din curtea noastră.
@Sfartz Pincu
I-am ales pe francezi ca să fiu așa, cum să zic, mai acasă. Ați fi preferat să-i menționez pe… [completați ad libitum]?
Da, comparațiile dintre națiuni nu sînt foarte utile, fiecare e altfel, iar părerea că românii ori bulgarii vor putea fi vreodată ca suedezii ori ca danezii ori ca mai știu eu cine dintre națiile pe care ne place să le cităm nu face decît să ne conducă pe piste false. Cel mai amuzant mi se pare cînd diverși „specialiști” ai variilor posturi TV se întrec în exemple precum „iată cum este în Germania… [etc…], de ce la noi nu se poate”? Adevărul este că, adesea, se poate. Ideea că „la noi nu se poate” face parte din complexul național de inferioritate.
Altfel, nu sînt deloc sigur, ca să revenim, că a vinde teren străinilor este un lucru rău în sine. Dacă străinii vor fi fiind interesați să cumpere teren în România, presupun că doresc să investească cumva, să facă un profit, din agricultură, că de asta era vorba. Pe de altă parte, scenariul dv. pesimist nu poate fi exclus a priori, adesea realitatea poate fi mai crudă decît cel mai pesimist scenariu.
@ Sorin Paliga
Foarte bună precizarea Dvs., că fiecare naţie are un ceva aparte…
Dar trebuie nuanţată afirmaţia că românii ar avea un complex de inferioritate. Aici apar categorii sociale cu puncte de vedere opuse. Intelighenţia în general şi cea tehnică în special, suferă de acest gen de complex de inferioritate.
Iar cei care nu văd calităţi deosebite la alte popoare, se bat cu pumnul în piept, în esenţă cu o afirmaţie, întotdeauna falsă, de genul…”NOI suntem..!!”
Există şi ceva speranţe pozitive în vânzarea de terenuri către străini. Poate că aceştia nu o să comită distrugerile de care au fost capabili chiar „ai noştri” – a se vedea raderea criminală a pădurilor pe zone întinse din munţi, care au încântat generaţii cu peisajele lor „austro-elveţiene”!!
„a se vedea raderea criminală a pădurilor pe zone întinse din munţi, care au încântat generaţii cu peisajele lor “austro-elveţiene”!!”
O, da, asta e cert. Eu am o vorbă: rar o nație mai sinucigașă ca românii, este de mirare că mai există. Vorbesc serios.
Nici eu nu am votat cu dl Iliescu Ion si daca nu gresec am scris numai despre „oamenii de bine” asa cum propaganda de atunci vroia ca sa impuna curnetul de opinie Iliescu. Poate nu nu este exprimare clar si poate este aproximativa intrucit in zi de zi folosesc doua limbi diferite de limba romana.
Am dorit sa arat ca asa cum atunci s-au folosit artificii pentru a impune impresia unei opinii, asa si azi se incearca sa se impuna alt curent populist care nici nu este clar.
@musat
Prin formula folosită v-ați declarat simpatizant (atunci) al lui Ion Iliescu. Eu nu știu ce ați vrut să spuneți, eu spun ce ați scris. Nu este o acuză, este o constatare, iar dorința dv. de a crede că toți gîndeam așa este o eroare.
Am citit textul legii trimis spre promulgare:
Este diferit de formele comentate in presa si adoptate de guvern ai cele intermedire din discutiile camerelor.
Cred ca legea nu trebuie promulgata in forma adoptata dar in ultimul ceas va fi indeplinit planul asumat si va fi promulgata.
legea este un monument adus birocratiei.
asteptam instructiunile de aplicare.
se aplica zicala:
-cine face si desface, toata ziua are ce face !
legea este un foc de artificii …
hai sa aruncam cu noroi in peluze…
si sa aratam ca suntem cu poporul cu taranii si ii protejam…
in realitate este un imn adus birocratiei…
practic este o incurcatura mare pentru jucatori mici, cind jucatorii mari respectiv firmele nu sunt afectate…
pai daca mos ion are trei hectare si vrea sa vanda un hectar trebuie sa angajeze o armata de specialisti sa-i rezolve hirtiile…
biroctratii vor spune colega ia mapa. da mapa…
ca sa comparam numere
-in Etiopia exista exploatari de sute de mii de hectare la un investitor…
exista teren girla… si oameni gata sa lucreze pe nimic si nici urma de taxe exagerate ci scutiri…
credeti ca va calca un investitor la noi cind lumea este plina de chilipiruri si ocazii ?
@Alex. Leibovici
Şi iată că a venit şi momentul pentru a argumenta că vânzarea de terenuri agricole va ştirbi suveranitatea României! Idee la care v-aţi opus, invocând că proprietatea este doar proprietate…
Comisarul european pentru agricultură a intervenit energic împotriva Ungariei, pentru că dezvoltă un „plan” de cumpărare de terenuri, unde?? În Ardeal!!!
Iar ambasadorul maghiar de la Bucureşti a confirmat existenţa acestui plan.
Dacă o structura administrativ-politică a Ungariei (guvernul) se ocupă de aceaste achiziţii, mai poate crede cineva că este vorba doar de proprietate şi nu de crearea unui platzdarm pentru politica ultranaţionalistă ungarą?
@Sfartz Pincu
> Şi iată că a venit şi momentul pentru a argumenta că vânzarea de terenuri agricole va
> ştirbi suveranitatea României!
Păi… aştept să argumentaţi. Eu am argumentat deja că sunt lucruri complet independente.
> mai poate crede cineva că este vorba doar de proprietate şi nu de crearea unui platzdarm
> pentru politica ultranaţionalistă ungară?
Admiţând că toate intenţiile de care scrieţi sunt adevărate şi chiar se vor realiza, care va fi mecanismul concret prin care, după ce guvernul maghiar va fi cumpărat tot Ardealul, va putea să-şi şi extindă şi suveranitatea asupra acestuia??? Adică să facă în aşa fel încât în Ardeal să se aplice legislaţia Ungariei, administraţia să fie maghiară, fiscalitatea, armata, grănicerii să fie ale Ungariei, etc.??
Vă spun eu: numai intrând cu armata în Ardeal sub pretextul că este proprietar al Ardealului.
Dar va fi doar un pretext, la fel de bun ca oricare altul – adică bun pentru
proştinaivi – şi încă unul foarte scump! Se pot găsi şi alte pretexte, mult mai ieftine, şi care pot fi invocate imediat, de exemplu că etnicii maghiari din Ardeal sunt asupriţi.@Al Leibovici
Aveți o viziune seren-superoptimistă asupra unui posibil curs al istoriei care, ca adesea în trecut, s-ar putea să nu fie așa de lin cum pare.
Da, corect, la prima vedere așa este: ungurii pot cumpăra tot Ardealul cu Muntenia și cu Moldova cu tot, peste un secol ungurii vor fi proprietari majoritari pe actualul teritoriu al României. O să-mi spuneți că fac scenarii aiurea… Știți că, la Unirea Principatelor în anul de grație 1859, circa 2/3 din teritoriul României era deținut de biserica greacă și a fost nevoie de ani mulți și de mari despăgubiri pt ca statul român să redevină suveran și de facto nu numai de iure.
Nu cred că simplificările propuse de dv. sînt chiar așa de bune. Nu afirm că este posibil scenariul extrem de mai sus, dar istoria ne arată că Ungaria a fost, este și, posibil, va fi un constant „exportator de instabilitate” în Europa Centrală. Austro-Ungaria nu s-a putut moderniza pt a deveni nucleul viitoarei Europe Unite, cum doreau gînditorii sec. 19, datorită Ungariei, în primul rînd.
Agitația pe care o fac constant pe zona Slovaciei și a Ardealului o arată. Din fericire, nu au sprijin extern, dar dacă ar avea? Dacă se răsucește odată Europa și redevine nedemocratică, așa cum s-a întîmplat în perioada interbelică? Noi toți sperăm că nu va fi așa, dar ce garanții oferiți că e exclus? Evident, niciuna.
@Sorin Paliga
Deci admiteţi implicit că numai cumpărarea de teren nu este suficientă pentru ca România să piardă Ardealul, mai este nevoie de o situaţie politică catastrofală în Europa. (Deci Ungaria cumpără tot Ardealul pentru orice eventualitate, apoi aşteaptă o situaţie catastrofală; cât? 10 ani? 50? 100 de ani?)
Mai rămâne să arătaţi că dacă situaţia devine catastrofală, atunci cumpărarea prealabilă a Ardealului este şi necesară pentru ca Ungaria să poată să anexeze Ardealul, sau cel puţin că ar ajuta foarte mult.
Aţi observat că şi eu am spus că este nevoie de o situaţie excepţională (concret am vorbit de război), dar am spus că atunci cumpărarea sau ne-cumpărarea prealabilă nu mai contează decât ca pretext. Iar pretexte se pot găsi, şi încă unele care să nu coste zeci de miliarde de euro.
Iar pentru a lua în consideraţie posibilitatea unei catastrofe politice în Europa este nevoie ca dv. să fiţi super-pesimist, iar nu eu – super-optimist 🙂
@Al. Leibovici.
Da, așa este: a cumpăra teren în Ardeal nu conduce automat la pierderea controlului asupra Ardealului dar poate crea o situație potențial explozivă.
Eu nu sînt deloc superpesimist, din contra. Asta nu înseamnă că nu pot elabora scenarii moderat-pesimiste. Admiteți că, în urmă cu 5 ani, în vara lui 2008, nu anticipați criza care va urma. Greșesc? Nici eu nu o anticipam, mă bazam, naiv, pe prognozele „specialiștilor”, între timp m-am mai luminat.
Eu cred că trebuie să fim mai atenți cu asemenea comportamente, doar tot dv. și alții pe aici vorbeați de potențialul pericol al antisemitismului. Nu reiau discuția. O anume situație deosebită poate conduce la recrudescența antisemitismului ca și la recrudescența revizionismului maghiar. Mie naționalismele din Ungaria ultimilor ani, e drept, pe fond de criză, nu mi par deloc de ignorat, cînd știm f. bine că Ungaria a fost, repetat, un exportator de instabilitate în Europa Centrală. De acord, nici să le exagerăm nu trebuie.Situația din Europa actuală nu mi se pare deloc roză, iar mișcările de ruptură din Scoția, din Catalonia, din Belgia, cînd avem experiențe recente ca cele din Iugoslavia ori din Cehoslovacia nu mi se par deloc premise roze. Știu cp sînt mulți pe aici care propun revenirea la monede naționale. Hm…
@Sorin Paliga
Esenţialul în comentariul meu nu era (in)probabilitatea unei situaţii politice grave în Europa, ci acesta (care era şi subliniat !):
Mai rămâne să arătaţi că dacă situaţia devine catastrofală, atunci cumpărarea prealabilă a Ardealului este şi necesară pentru ca Ungaria să poată să anexeze Ardealul, sau cel puţin că ar ajuta foarte mult.
Cu atât mai mult cu cât contextul discuţiei era legea care facilita cumpărarea de către străini de terenuri în România şi eventualele pericole care ar rezulta din ea.
@ Alex. Leibovici
Ştiţi cât costă un vot, în România? Dar că mulţi votează, după cum spune patronul pentru care lucrează? Şi dacă, în ipoteza că ar reuşi planul ungar stratrgic, deja existent (după afirmaţiile unui comisar european) de a cumpăra masiv terenuri, nu credeţi că „moşierii” respectivi vor avea grijă ca aleşii să fie la mâna lor ?
Ori, de la pierderea puterii politice locale nu mai este decât un pas, e necesar doar un impuls, în condiţii de criză economică puternică în miezul UE, ca forţele centrifuge, care există şi în prezent, să recroiască harta Europei.
Şi dacă baronii locali vor impune regionalizarea, nu azi, poate mâine, cât mai lipseşte până la o federalizare?
@Al. Leibovici.
Ei, acuma faceți dv. scenarii pt care eu nu le-am făcut. Eu am spus, vă rog să recitiți, că naționalismul maghiar nu trebuie trecut cu vederea și că Ungaria a fost, este și va fi un exportator de instabilitate. Eu nu am dorit să demonstrez nimic, nu știu ce doriți să demonstrez. Comportamentul agresiv și arogant al Ungariei a fost demonstrat de istorie, criza începută în 2008 nu s-a încheiat, iar mișcările naționaliste de fractură din diverse țări ale Europei nu mi se par deloc ceva care să mă liniștească, chiar dacă sper să nu conducă la tragedii. Cînd s-a creat UE nimeni nu a făcut scenarii despre cum se iese din UE, despre ce și cum facem dacă țări ale UE se împart în țărișoare mai mici (Catalunia, Scoția, două belgii etc…) Dv. astea văd că vă par bazaconii, le tratați ca pe niște glume. Știu și eu, poate sînt glume, eu nu le iau drept glume, iar declarațiile de azi ale demnitarilor catalani nu par deloc, dar chiar deloc glume.
Nu e neapărată nevoie să ajungem la masacre și la comportament abrutizant cum a fost în fosta Iugoslavie, iar despărțirile „de catifea”, cum a fost divorțul ceho-slovac, s-ar putea să nu se repete așa de lin cum credeți dv. și cum prognozează alții. Eu aș dori să fie așa, dacă e să fie… s-ar putea însă să nu fie.
Dacă în Europa încep fracturile teritoriale, s-ar putea ca Ungaria să aibă un rol mult mai grav decît vi se pare dv. Om vedea… S-ar putea ca perspectiva elvețiană să fie senină, numai că perspectiva elvețiană nu a fost și nu este posibilă pretutindeni.
@Sfartz Pincu
Deci scenariul de care vă temeţi este că, prin cumpărarea voturilor, aleşii din Ardeal ar putea ajunge să fie în majoritate separatişti şi, cu ocazia unor grave perturbaţii în EU, ar putea să profite şi să desprindă Ardealul de România.
Aici am două observaţii (minore):
– global pe tot Ardealul, etnicii români domină în proporţie de 75%, şi pot să mă bazez pe reflexul lor naţionalist-şovin 🙂 să nu se lase cumpăraţi de unguri chiar toţi;
– în Covasna şi Harghita (unde etnicii unguri sunt în majoritate), scenariul poate să fie plauzibil, iar prin cumpărare de voturi pot să basculeze şi alte căteva teritorii.
Rezultatul va fi că în câteva regiuni (judeţe?) aleşii separatişti să fie majoritari, dar acele regiuni nu vor fi toate contigue şi conexe, deci alipirea la Ungaria va fi problematică.
Dar observaţia principală este alta: cumpărarea voturilor (de care depinde scenariul de mai sus) se poate face mult mai simplu şi mai ieftin pentru Ungaria chiar şi fără ca să trebuiască să cumpere Ardealul, şi anume băgând banii direct în cumpărarea voturilor!!!
Ajungem iarăşi la concluzia că cumpărarea de către Ungaria a terenurilor din Ardeal este inutilă – acelaşi rezultat se poate obţine şi fără asta. Necesar este ca Europa să fie cumva puternic destabilizată, iar Ungaria să profite. În această situaţie de găsit pretextul nu va fi o problemă.
@Sorin Paliga
Dv. doriţi să mă convingeţi de realitatea pericolului maghiar. Eu nu-l contest, dar pe mine acest subiect nu mă interesează ca atare, ci numai în legătură cu subiectul comentariului meu pentru care m-aţi interpelat. Iar subiectul acelui comentariu era dacă cumpărarea Ardealului de către cetăţenii maghiari este suficientă pentru absorbţia acestuia în Ungaria.
Aţi fost de acord cu mine că nu este suficientă. Eu am spus că nu este nici necesară, pentru că oricum poate fi folosită doar ca pretext, dar că pretexte se pot găsi, şi încă unele care să nu coste zeci de miliarde.
Dacă pe dv. nu vă interesează acest ultim punct, atunci nu avem aici şi acum un subiect care să ne intereseze pe amândoi. Dar sigur vom avea în viitor 🙂
@Al. Leibovici
Faceți o serie de erori, pornind de la premise greșite și continuînd cu elaborări tot freșite.
Eu nu am dorit să vă conving de nimic.
Nu v-am interpelat absolut deloc, am făcut doar o serie de note pe marginea celor scrise de alții și anume că există un comportament specific al maghiarilor și că, de-a lungul istoriei, acesta a condus la o instabilitate în zonă și că această instabilitate a condus, în final, la război. Acest comportament le-a făcut rău, nu în ultimul rînd, chiar lor, ungurilor.
Minimalizați posibile (repet: posibile) evoluții negative în zonă și, pe scară largă, în Europa. Abordarea mi se pare cel puțin ciudată după ce, în ultimii 25 de ani, am avut tragedii precum cea iugoslavă, rupturi precum cazul cehoslovac, criza economică europeană și tendințele separatiste din ultimii ani. Adică dv. chiar nu vedeți că lucrurile nu sînt deloc roze? Asta nu înseamnă că aș fi cusurgiu ori pesimist, dar chiar să merg doar pe scenarii senine mi se pare, politic vorbind, o mare eroare. Marile tragedii din istorie s-au petrecut, totdeauna, cînd decidenții politici au pornit de la premisa că așa ceva [o tragedie, o catastrofă] nu se poate întîmpla. Ba se poate și avem sute de exemple care o arată. Aici, evident, eu nu am ce demonstra, demonstrația a făcut-o, de mult, istoria.
@Alex. Leibovici
Presupunând că ne-aţi convins cu argumentele Domniei Voastre, întotdeauna bazate pe logică, pe mine şi pe Domnul Profezor Sorin Paliga, rămâne de văzut dacă senzaţia din coloana vertebrală a celor care sunt păţiţi se va adeveri! Se simte, şi nu numai de către noi doi, că „atârnă în aer” o ameninţare dinspre Budapesta, pentru suveranitatea României !
Deocamdată redau un extras din declaraţia unui Comisar al EU:
„Ideea în sine, de a dezvolta o politică funciară bazată pe discriminare etnică pe teritoriul unui alt stat membru este profund neeuropeană. Obsesia pentru inginerie etnică și teritorială prin intervenția statului – în contrast cu libertatea individuală de a alege într-un context de șanse egale – aparține unui trecut pe care nimeni nu-l dorește repetat. Dincolo de aceasta, în funcție de detaliile eventuale ale programului, în cazul puțin probabil că se va ajunge acolo, atât legislația europeană cât și cea națională pot fi utilizate pentru a bloca orice formă de abuz sau discriminare”. http://ec.europa.eu/romania/news/15012014_declaratie_ciolos_liberalizarea_vanzarii_terenurilor_agricole_ro.htm#top
Comisarul european are perfectă dreptate, statul european modern este de tip liberal, în care statul și cetățeanul au relații de parteneriat contractual (juridic). Problema discutată era însă alta: dacă însă apare o sincopă? Dacă lucrurile nu merg așa de „european” cum se preconizează? Dacă…
Asemenea scenarii pesimiste par ori pot părea ridicole sau puțin probabil sau cum doriți să le calificați, istoria a arătat însă că pot exista. Cazul fostei Iugoslavii este prea recent pt a fi uitat așa de repede.
Ca să nu par a fi cumva antimaghiar/maghiarofob, căci nu sînt, cred că românii și ungurii au găsit un modus vivendi rezonabil, este încă fragil, dar l-au găsit. Cred că maghiarii din România au condiții decente de manifestare, posibil ca situația să nu fie totdeauna așa cum o doresc, dar eu consider că zonele bilingve, chiar trilingve din Ardeal oferă o bogăție culturală rară și ele trebuie încurajate.
Discuția poate fi însă mai lungă.
@ Sorin Paliga
Ar fi uşor să se ajunga la un “modus vivendi” civilizat, cum este normal să fie între două ţări europene care au aspirat benevol ca să participe la o uniune europeană pe aproape toate planurile, exceptând deocamdată suveranitatea teritorială şi specificul naţional.
România s-a dovedit mai tolerantă şi dispusă să îmbrăţişeze (fără o opoziţie semnificativă faţă de iniţiativele paneuropene) o atitudine pe care Ungaria nu a manifestat-o, păstrând cel puţin nevoia de „export de instabilitate”, cum bine aţi caracterizat-o Domnia Voastră !!
Şi pe cale oficială, şi prin toate mijloacele politice, economice, culturale (?), şi de media, se manifestă o imixtiune clară faţă de suveranitatea României, cel puţin în problema Ţinutului Secuiesc (nemaivorbind de durerea Trianonului!).
Mai mult, eu sesizez o tendinţa strategică în politica externă maghiară, pe ideea de a se apropia de neo-imperialismul rus a lui Putin (în speranţa unei susţineri), care ar fi dispus oricând să facă concesii teritoriale (dacă ar putea!) în dauna României, aşa cum face în prezent prin susţinerea Republicii Transnistrene, şi cu părerea, exprimată subluminal deocamdată, că lucrurile sunt tulburate de „naţionalismul românesc” !!
Ungaria exportator de instabilitate este un fapt așa de evident de la 1848 încoace, încît orice tentativă de a nega acest lucru nu are rost. Sigur, Ungaria post-Trianon este un eșec, dar este un eșec pe care și l-au creat singuri prin aroganța și prin obtuzitatea cu care au tratat relațiile la final de sec. 19 și început de secol 20, pînă la urmă i-au exasperat pe toți și au pierdut mai mult decît ar fi cîștigat prin concesii.
Eu cred că recenta experiență ucraineană, în care UE a luat-o iar la barbă, cum se spune vulgar, arată cît de naivi sînt politicienii europeni. Păi ei chiar au crezut că Rusia renunță la un stat așa de mare cum e Ucraina? Se presupunem însă că Ucraina ar intra în UE, peste 10 sau peste 20 sau peste 50 de ani, aceasta din urmă, UE, poate înghiți un hap așa de mare? Ucraina nu înseamnă numai acei 10 % de intelectuali democrați și educați, înseamnă 75 % naționaliști și jumate rusofoni în bună parte antioccidentali. În fine, vom vedea…
Dl. Sorin Paliga scrie:
> Minimalizați posibile (repet: posibile) evoluții negative în zonă și, pe scară largă, în Europa.
> Asemenea scenarii pesimiste … istoria a arătat însă că pot exista.
Dl. Sfartz Pincu scrie:
> Se simte, şi nu numai de către noi doi, că “atârnă în aer” o ameninţare dinspre Budapesta,
> pentru suveranitatea României !
Domnilor, eu nu am contestat asta; într-adevăr, am scris clar şi explicit: „realitatea pericolului maghiar … eu nu-l contest”
Am contestat numai că vânzarea terenurilor către străini ar putea fi un mecanism prin care România poate pierde suveranitatea asupra unor părţi din teritoriul său, inclusiv în cazul unor grave tulburări în Europa.
@ Alex. Leibovici
Nu trebuie neapārat sā fie un mecanism, este suficient sā fie un adjuvant ! Şi încā unul foarte puternic.
@Sfartz Pincu
> Nu trebuie neapārat sā fie un mecanism, este suficient sā fie un adjuvant !
Şi adjuvantul acţionează printr-un un mecanism…
Intru a calma spiritele:
Economia romaneasca este intr-o stare jalnica.
Agricultura romaneasca la 1989 era la un ASPOGEU al productivitatii.
La cinci minute de la revolutie un jaf de proportii gigantice s-a dezlantuit pe spatiu mioritic, un prapad care a concurat cu orice si cea mai bestiala invazie de horzi migratoare.
Septelul romanesc a fost minat cu o rapiditate si furie de la grajdurile BINE pazite in milionane de soproane taranesti si ditruse in un interval de citeva zile.
Toate structurile agricole au fost desfintate si inlocuite cu organisme noi puse pe furt si distrugere. treceam prin 1993 prin sute de sate romanest si vedeam numai grajduri si depozite GOALE. In 1994 am exportat in Romania dintr-un sigur foc 16 containere de piei pt. industria de incaltaminre romaneasca care nu mai avea de ani de zile materie prima.
In aceeasi perioada am exportat din Romania in Anglea ( Aristide Buhoiu zice AnglEa), si Italia cam CINCI SUTE DE TONE de lina romaneasca merinos, originara din….Australia. Am colindat toata Moldova, Muntenia si Banatul la zeci de ferme si achizitionat cit s-a putut si cut s-a meritat.
Un an mai tirziu JUMATE din lina precedenta era DUSA !!! Fermele vindusera lina cu oi cu tot la arabi care erau morti dupa carnea de oaie romaneasca. De ce pt. ca are gustul purernic etc.
Ronaia nu isi vinde tara ci trebuie sa atraga investitii straine in ORICE sector.
Romania are pus de-o parte acm 15 MILIARDE Euro pt. agricultura. Banii astai vine numai daca Romania se prezinta cu chestii concrete, exploatari in agricultura care sa arate perfect gifea. Romanii insa gigea are da bani IOC. Fodurile sta bine mersi in strainatate la investitori. In agricultura structira de baza e pamintul, tereneul, plaiurile poietice cum e ele, dar indispensabile esploatarii care sa faca banii care atrage findurile alea.
Nema pamint, nema investitii. Nema investitii atunci smacherasii de prin oartide si guverne nu mai pot face diverse sereleuri in care ar trebuii sa fie percentual si reprezentre locala. In fiecare asemenea facatura trage baietii din miliardele alea ca din paiul de lemonata la terasa vilei din Snagov, trasa si dinsa exact din fondurile amintite.
Cerc inchis si complectat.
Sint citeva companii in Romania, mai mult Americane si asta ptca. respectivii snt atit de expansionisti ca aia mai mult joaca tarile decit sa face investitii serioase ( see Smithfield Foods, Cargill, Bunga Ltd. si cite un Anglo-Swiss, Glencore ).
Romania prezinta o statistica lamentabila la subiect. Din cca 14.7 milioane de hectare, din care numai 10 milioane ar fi arabile, cam 6.8 milioane hectare NU sint utilizate !!! Romania are un tractor la 54 hctare fata de vest la 13 hectare. Utilajele, in plus, sint vechi si rablagite.
Productia agricola rmaneasca era in 2008 numai 6% din Produsul National, scazuta de la 12.6 in 2004… adevarat ca in 2007 a fost ce mai cumplita seceta.
Totusi si cind nu a fost seceta, calitatea produselor agricole romanest a fost tot timpul sub nivelul cerintelor vest europene.
Asa se explica si prezenta f. slaba la produsele animale unde exigentele calitative sint de o strictete salbatica.
In afara de toate acestea, cind se vorbeste de locul agriculturii in structura natiunii, agricultura face parte din categoria de sector STRATEGIC.
Aici intervine impacarea caprei cu varza, EXACT la fata locului !!!
va continua…..
[Moderator: vă rog ca înainte de a posta comentariile pe site, să le corectaţi – cel puţin spelling]
@Tzvi Saita
Fiți liniștit, spiritele noastre sînt liniștite. Cît despre apogeul productivității din 1989, hm, vă luați după cifrele oficiale, care-i plăceau lui Ceaușescu, sau după cele reale, care nu plăceau nimănui, dar erau reale?
@ Sorin Paliga
Cine munceste greseste. Cine nu-njura, categoric fura. Cine-njura, mai a dracu fura.
Oicum o intoarcem tot aclo ajungem, la jocurile olimpice de la Soci lotu romanesc de smangleala are sanse mari la medialia de aur, numai sa nu le-o fure suedejii !
Ziceam de pre ’89 ca „apogeu” pe simpla baza ca de bine, dar mai ales de rau, exista o disciplina de tip teroare care asigura functionarea centrelor agricole, CAP-uri si CAS-uri. Vizitindu-le si facind afaceri cu ele, pot spune ca, cel ptuin sediile , aratau foarte corect, chgiar foarte civilizat. Acareturile era inca in stare sanatoasa.
Singura chestie care m-a socat au fost grajdurile de oi. Mizerie si noroi dupe ploi de ti-era mila de mioritile noastre dadatoare de versuri lirice, lapte si lina.
Mizeria in care erau tinute era „responsabila ” pt. gustul puternic favorizat de piata musulmana. Ne-am luat cu vorba.
In momentul revolutioei s-a declansat un jaf cu o rapiditate demna de servisile de salvare.
Dupe zece minute de „viteza” nu mai era nimic de salvat, cel ptuin din septelul amintit.
Survelind Romania din avion te hraneste cu beberonu imaginea pestrita a unui peisaj agricol dintre cele mai zapacit „taiate” din cit am vazut, tot din avioane. Parcele subtiri de citiva metrii una linga alta intinzindu-se cit vede ochii. Trecind prin repe Ungara, vezi pusta aia nenorocita neparcelata unde culturile sint omogene tot cit vede aceiasi ochi.
Trecind cu trenul vezi cel mai trist peisaj rural/agricol.
Trecind prin statistici, aceeasi imagine se etaleaza, una a unei agriculturi in grava depanare, care astfel statisticile alea se pare ca s-a lasat de minciunile traditionale.
Apropo, in Australia MEA, repe Chineza detine TERITORII agricole cit toata Romania, chiar si aia fosta mare. Singura problema actuala este hotarirea Guv. Aust. a nu vinde NIMANUI neaustralian concerne agricole care controleaza anumite produse, orez sau bumbac, altminteri spatiu de cultivare e uochei.
Acum daca tot ne batem capul, Romania ar putea „vinde” in arebda pe 99 de ani pamint agricol de la o suprafata in sus. In caz extrem de necesitati strategice, razboi, toate produtile agricole ar fi controlate si in mare oarte rechizitionate de guvernul national ( de parca ar fi si un alt tip ).Asa se face si daia se numeste sector strategic.
Niminea nu poate prelua administratia politica a nici unui teritoriu romanesc pe baza ca la acte e propetar de pamint !!! Ungurii, daca de ei ar fi vorba, poa sa vina sa puna ieuro jos, sa cumpere pamintul ROMANESC, pamint care NU devine de nici o alte nationalitate conlocuitoare, sa produca kukorica cit vrea muschii lor, sa deshfaca local un procent obligatoriu pt. consumul local, sa exporte unde vrea aceiasi muschi si sa plateasca, ca atare taxile aferente din care va functiona bine chiosonom tara Romaneasca. Toate aste pe baza principiului sanatos, dar cu colesterol cam maricel, ca „Brinza e pe bani”.
( control speling facut si uochei )
va urma….
[Mod.: v-au scăpat încă o duzină şi jumătate de spelling errors, inclusiv în fraza „control speling facut” :-), fără a vorbi de tonul „şugubăţ”]
mod:
nu stiu ce am cu controalele astea la speling, dar mai bine sugubat decit suguBITA cind unii se da la mine numai de dragu de a DA….
Eu, sensibil SI delicat cum sint, chiar ca nu ma sifonez.
Pe fond, Domnul Tzvi Saita are perfectă dreptate.
Când eram mai tânăr (!), am proiectat şi condus execuţia până la cheia nişte fabrici de nutreţuri concentrate (FNC) şi făceam curse zilnice Oneşti-Slobozia, Oneşti Babadag, Oneşti-SUINTEST Focşani. Şi tot zilnic trăiam câte un şoc psihologic, eu mergeam să construiesc, iar pe drum vedeam sute de schelete ale fostelor grajduri productive, nu numai goale, dar şi fără acoperişuri, ferestre şi uşi ! Cum de a putut Iliescu să fie atât de orb faţă de o asemenea distrugere a zootehniei româneşti (de fapt a întregii economii româneşti), el care a avut o contribuţie esenţială la ridicarea gigantului „COMTIM” care producea anual 100.000 de porci? (cât a fost prim-secretar la Timişoara). Nu l-a durut deloc să-şi vadă COMTIMUL falimentat şi mort?
Norocul lui a fost că tocmai COMTIM-ul a fost preluat de firma americană SMITHFIELD şi se poate lâuda că ce-a făcut el este o unitate înfloritoare! Dar restul? (restul fiind de fapt 99.99% !!)
Se pare că Domnul Saita este în tema pe acest subiect, prin propria lui experienţă, aşa că nu este nimic de contestat din prezentarea Dumnealui!!
Parşivenia sistemului destructiv întâmplat în agricultura din România (şi nu numai în agricultură) este faptul că în timp ce toţi „politicienii” jefuiau şi tolerau jaful şi distrugerea, tot ei convingeau poporul român că „românii trebuie să fie fericiţi, că în sfârşit sunt liberi şi trăiesc în democraţie” !!
@Sfartz Pincu
> Pe fond, Domnul Tzvi Saita are perfectă dreptate
Fondul era afirmaţia d-lui Saita că agricultura a atins „apogeul productivităţii in 1989”, iar asta nu rezultă din ce povesteşte, oricât de adevărat ar fi…
Un articol în România Liberă: „La ce preţ pe hectar cumpără ungurii pământul din Ardeal”:
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/la-ce-pret-pe-hectar-cumpara-ungurii-pamantul-din-ardeal-323400.html
@ Alex. Leibovici
Domnul Saita se referă la apogeul din 1989, un apogeu „socialist”,care a folosit URSS-ului, mai mult decât României, unde produsele agro-zoo erau exportate masiv, şi apreciate!
În 1989, agricultura ţării dispunea deja de 3.2 milioane hectare irigate, azi avem efectiv irigate doar 100.000 ha, adică de 32 de ori mai puţin! Ori, socialistă sau capitalistă, o suprafaţă irigată produce intensiv.
Deci faţă de situaţia de azi, Domnul Saita are dreptate cu „apogeul” din 1989 !!
@Sfartz Pincu
„Apogeu în 1989” nu înseamnă că în 1989 era mai mare decât acuma, ci că era mai mare decât în (toţi) anii anteriori lui 1989 (maxim local sau global).
@ Alexandru Leibovici
Care vrasazica ne contrazicem ca se ne aflam in treaba or ptca. stim care e treaba !!??
Situatia agriculturii de AZI in Romania prezinta niste statistici de rusine si groaza.
EUROSTAT Info. ne invata ca :
Romania are cea mai vasta „workforce” in agricultura din Europa, 30%. Ungaria 4.6%, Cehii 3.6%, bulgarii 7.42 % etc.
GDP per capita Purchasing Power : Romania 45.8, Cehii 80.1, Ungurii 62.8, Slovenia 90.7.
Farm holdings: Romania are 1.6 milioane de „ferme” de 1 ha, 1.1 ferme de 3 ha, 290,000 de 20 ha si numai 255 de 2,000 ha.
64%, alo, 64% din „fermele” Romanest produc ptr. uz strict opersonal. 71% alo domnu Leibovici, 71% din „personalul” angajat cum ar venii in agricultura Romaneasca este in ietate peste 55 de anisori si numa 2.9% ( doivirgulanoualasuta) mai tinerei de 35 de anisori. Family labour force este cam…..86% is aia peste ietatea de 55 ani dupe cum se tot vede. Navem probleme cu tataia si mamaia pe miriste. Cu cele mai vechi si rablagite si PUTINE tractoare si alte utilaje, dupe cum sa aratat, pai ce si cum trage romanu pe tarla ma rar, bre !!! Iapa Florica sa traiasca si bou Dorel ( nu impreuna Doamne fereste !!)
Dupa cum amintisem, dati o raita prin plaiurilii natale si veti vedea acele shkelete de foste grajduri si alte acareturi cum sta ele mindre si goale, complect vacante de vitele care a fost odata si sa termenat. Eu am trecut pacaolo vara trecuta si mam ingrozit. Parcursei cam 800 km.
Nu zic ca nu exista si ferme extraordinare, cum ar fi Insula mare a Brailei, sau la Cotnari, Bucium, Tg. Frumos, in Baragan si alte ferme serioase sau in Banat.
Da dar si alea se chinuie mai ales din LIPSA totala de fonduri locale. World Bank zice la fel !!!
Altminteri, chiar va rog nu cumva sa NU ma contraziceti !!! Daca vreti il bagam si pe Litvinov in acelasi context ca in subiectul de oite duse la taiat.
@Tzvi Saita
> Care vrasazica ne contrazicem ca se ne aflam in treaba or ptca. stim care e treaba !!??
> Situatia agriculturii de AZI …
Nu ştiu la ce afirmaţie de-a mea vă referiţi. Mi-ar fi folositor să mă citaţi şi apoi să combateţi, ca să ştiu şi eu (dar şi dv.!), exact la ce vă referiţi.
Standardul de conduită a acestei reviste impus de redactorul-şef, Domnul Ştefan N. Maier, nu coincide prea bine cu adresări de tip „Alo, Domnule..”.
Şi nici divagaţiile prea îndepărtate de subiectul în discuţie, nu sunt binevenite. Rog pe onorabilul comentator, Tzvi Saita, să revină la un ton respectuos. Nu am nici o atribuţie pentru a atenţiona, dar tonul folosit „zgârie la ureche”!!
@ Sfartz Pincu
Sa fim seriosi, domnu Pincu. E o mare diferenta intre „Alo Domnule” si „alo domnu cutare”.
Una e cam aroganta si agresiva, cea folosita de mine e calma si draguta, ca sa nu amintesc de tonul vocii mele care chiar ca e impresionant de simpatic,( am fost bagat chiar in categoria de „sugubat” ), amabil, muzical si cald. Oricum, nu intentionez nicicind sa zgirii pe nimeni la nimic.
In acelasi ton pretenos si bine crescut cred ca nu ma acuzati pe mine de a divaga, cel putin la subectul de fata in care mam straduit cit am putut sa fiu si la subect si informativ, chestie care oricum o apreciez mereu la Dv., domnu Sfartz.
Domnu Tzvi
@ Alexandru Leibovici
M-am referit la ceea ce m-i s-a parut ca, intr-o maniera foarte pretenoasa, de fapt, m-ati fi contrazis ca, chipurile, nu asi sti despre ce si cum vorbesc in legatura cu agricultura. Poate am confundat cu TOATE celelalte subiecte in care am avut indrazneala sa comentez, desi stiam ca la un „anumit” colt de comentarii ma pinditi ba cu falshuri informative, ba cu cuvinte total neadecquate, ba cu tonuri sugubete.
Oricum, daca CUMVA sinteti de acord cu mine in subectul de fata, pt. a mentine cel putin aparentele, va declar ca EU nu sint de acord cu mine. Asta cel putin pt. a-l tine pe amaritu de Litvinov in viata.
@Tzvi Saita
> m-ati fi contrazis ca, chipurile, nu asi sti despre ce si cum vorbesc in legatura cu agricultura.
Adevărat? Am spus că n-aţi şti despre ce şi cum etc….??
Repet: mi-ar fi folositor să mă citaţi şi apoi să combateţi, ca să ştiu şi eu (dar şi dv.!), exact la ce vă referiţi.