Sărmanul Brejnev e pe moarte.
La căpătâiul său, la pat
Din lume cei mai mari profesori
Spre a-l salva, s-au adunat
E fără nici o îndoială…
Ei au făcut tot ce-au putut,
Dar diagnosticul e sigur:
Bolnavul clar, este pierdut.
Deci marii medici ies afară
Şi cheamă-ndată la spital
Pe cei opt-nouă şefi de vază
Din Comitetul lor Central
Soseşte printre ei şi-acela
Care va fi urmaşul său
Şi care-ntr-una îşi exprimă
Teribile păreri de rău…
Deci intră ei la bietul Brejnev
Şi mai pe urmă, lăcrimând
Vin toţi către bolnavu-n comă
Şi îl sărută cald, pe rând.
Apoi şopteşte-ncet urmaşul-
Cel ce va fi şef în partid,
Privind duios la cel ce moare:
-Ah, prea iubite Leonid,
Sunt ultimile tale clipe…
Desigur, vei pleca în rai.
Dar vreau să ştiu, poate-mi vei spune
Ce ultime dorinţe ai?
Oftează Leonid, sărmanul
Deschide ochii şi clipeşte.
A înţeles ce i se cere
Şi iată în sfârşit, şopteşte:
-Doresc întâi, dacă se poate
Şi vreau să ştiţi, la asta ţin:
Să mi se pună o statuie
În holul mare, în Kremlin.
Toţi cei prezenţi discută-n şoaptă
Strânşi într-un colţ, analizează,
Dacă dorinţa exprimată
E justă şi nu deranjează.
În fine, toţi şi-au dat acordul
Iar viitorul şef, rapid
Se-apropie de pat şi spune
-Ai aprobarea, Leonid!
Acesta fericit zâmbeşte
-Dar ştiţi, aş mai dori ceva:
Să-mi poarte numele o stradă
Sau cartier din Moscova
Din nou se-adună cei de faţă,
Discută cu înfrigurare…
Şi iată că dorinţa-doua
Primeşte şi ea aprobare.
Dar înainte de a trece
Brejnevul rus în nefiinţă,
Îl cheamă pe urmaş şi-i spune:
-Mai am o ultimă dorinţă.
-În fine,spune succesorul
Hai spune-ne, să te auzim.
-Să mă-ngropaţi, oftează Brejnev
-Ei unde ???…
La …Ierusalim!
Rămâne uluit urmaşul
De-aceasta ultimă dorinţă…
Şi-n fine, cei prezenţi acolo
Se-adună iaraşi în şedinţă.
Discuţia acum durează
Mai mult şi e înfierbântată,
Căci unii-s pro şi alţii contra.
Problema e mai complicată!
Trec două ore, trei şi patru
Nici un detaliu nu-i omis,
Şi după circa zece ceasuri
În fine, iată au decis.
S-apropie de pat urmaşul,
El fiind însărcinat să-i spună:
-Ah, Leonid, de data asta
Nu pot să-ţi dau o veste bună…
Te îngropăm în Piaţa Roşie
Într-un cavou ca din poveşti,
Chiar şi un mausoleu îţi facem,
Te îngropăm oricum doreşti…
Dar la Ierusalim, nu merge
Şi nu c-o fac eu pe nebunul…
Dar ştii, pe – acolo se întâmplă
Să… mai învie câte unul !!!
Sadi Rudeanu (1924-1993), unorist
Leonid Brejnev (1906-1982), Secretar General al PC URSS, (precedat de Nikita Hruşciov, urmat de Iuri Andropov)
Precizare: Nu am cerut, nici nu am sugerat să fie publicată poezioara asta.
Am trimis-o redacției într-un cu totul alt context, apropo de antisemitismul din România de azi. Consider, în ciuda unor afirmații/argumente contrare, că în România de azi antisemitismul, ca fenomen social ori ca atitudine ideologică definită, nu există. Există, cred, un anume comportament tradiționalist, pe alocuri xenofob, „pășunist”, cum se spune, care poate – eventual, nu-s sigur – interfera cu elemente de antisemitism.
Rog redacția să elimine mențiunea din final, conform căreia eu aș fi sugerat publicarea poezioarei. Nu că aș avea ceva împotrivă, dar nu am nici o cădere să propun ori să sugerez ceva. Inițiativa nu-mi aparține și, ca atare, rog frumos să fie eliminat textul dintre paranteze.
@Sorin Paliga
> rog frumos să fie eliminat textul dintre paranteze
L-am eliminat.
Legătura cu subiectul antisemitismului n-am înţeles-o.