Se zice ca daca ajungi in Romania totul este gri, rece, blocurile au o culoare trista, strazile sint gri de la praful existent, oamenii nu zimbesc, dar v-ati intrebat de ce? Sau mai bine spus, cine are aceasta impresie? Caci si eu traiesc pe alte meleaguri si cind revin acasa, in vizita mea anuala, am impresia ca si pietrele si ciinii vagabonzi din strada imi zimbesc si ma intimpina cu dragoste! Nu e totul pe roze, nu toata lumea are numai motive sa se bucure. Exista destula saracie, boala si tristete! Dar in ce colt al lumii nu exista aceste lucruri? Asta nu inseamna ca Romania este gri! George Bacovia a scris: „Oh, tarã tristã, plinã de umor!“. Iar eu zic ca trebuie sa vedem, sa simtim, sa lasam umorul sa ne patrunda oasele chiar si atunci cind ne este frig. Exista probleme majore care fura zimbetul de pe buzele romanului de rind, caci asa este viata, nu este egala pentru toti muritorii, dar oameni buni, daca ar fi fost asa de rau, de gri, de urit, de trist si de neprimitor in tarisoara noastra, oare cum am fi supravietuit de atitea mii de ani? Intrebarea aceasta v-ati pus-o? Recunosc ca au plecat peste hotare fii ai neamului, dusi de soarta, ca doar fiecare isi traieste viata asa cum vrea! Dar cum de putem spune ca vai, ce rau si gri este in Romania! Cred ca numai oamenii falsi si care si-au vindut sufletul pot spune aceste lucruri.
Si ce daca blocurile sint gri? Si ce daca e praf pe strada? Fi tu mai bun si coloreaza blocurile, pune muscate la ferestre si apuca o matura de coada si curata praful de pe strada. Iar daca vei mai impartasi si un zimbet si vei mai ajuta si cite o bunicuta sa treaca linistita trecerea de pietoni, atunci vei vedea cum si zimbetele pierdute ici si colo, vor reveni cu o putere si mai mare. Dar pentru asta trebuie sa nu ne mai plecam urechea si capetele la cei ce vin din afara, cei care uita de unde au plecat, cei care indruga tot felul de povesti de adormit copiii mici atunci cind revin la vatra stramoseasca sa-si vada rudele! Daca este asa de rau in Romania, atit de trist si de gri, de ce mai vin sa o viziteze? Probabil ca sa-si incarce bateriile! Sa guste iar din forta romanului si din glumele sale spuse chiar si in cele mai grele momente ale existentei sale! Romanul a stiut intodeauna sa faca haz de necaz. Si a stiut sa o faca bine, ca dovada ca merge inainte de atitea generatii! Si inca va mai merge, pentru ca nu a spus lumii tot ce are de spus, mai in gluma, mai in serios!
Probabil sunteti asteptata cu mare drag in Romania de familia dv. Si probabil ca familia face tot posibilul sa va intampine cu zambetul pe buze si mancaruri alese pe farfurii. Nu vreau sa cred ca sunt privilegiati si ca au o situatie materiala deosebita – ar fi o explicatie pentru acest material al dv. Pentru ca numai asa as putea sa inteleg de ce casa in care locuieste familia dv. nu are culoarea cenusie, cainii de pe strada dv. nu sunt vagabonzi, iar oamenii va zambesc.
Sunt cartiere in toate orasele tarii in care sumbrul culorii gri nu va fi vazut, cainii vagabonzi nu vor fi alergand in cautarea unui coltuc de paine, iar locuitorii nu vor fi carand cate o plasa cu cartofi, fructe, sau paine in maini. Vor fi altii care isi vor desfasura activitatea in acele cartiere facandu-le sa va zambeasca din toate unghiurile, caci in cartierele protipendadei Romaniei totul este roz – intradevar!
Iar daca familia dv. traieste intr-un astfel de cartier, imi pare rau pentru dv., caci dati dovada de imaturitate si naivitate.
Deschideti cu adevarat ochii in jur mai ales cand ajungeti in Romania! Iar daca gasiti situatia din Romania mai putin gri decat este cu adevarat, de ce nu reveniti in Romania? De ce nu veniti sa ajutati o bunicuta sa treaca strada (si ce daca nu vrea…)? Veniti sa puneti muscate in ferestrele blocurilor, veniti sa dati cu matura pe strazi si sa colorati blocurile! Mai sunt locuri de munca disponibile! Fiti dv. mai buna si nu dati sfaturi altora – caci asa cum se spune in Romania: „Este usor sa dai 5 la fundul altuia!”.
Nu mai sunt glume ca alta data in Romania – ati remarcat? Oamenii au simtul umorului, dar nu mai au putere sa-l exercite. Sunt impovarati, obositi de promisiuni neonorate, sunt intr-o permanenta cautare de solutii pentru a iesi la liman pana la urmatoarea pensie, pana la urmatorul salariu… Grija zilei de maine in cele mai multe familii din Romania este mai mare decat credeti dv! Iar daca parintii dv. au ce sa va puna pe masa cand veniti in Romania, si mai au putere sa va zambeasca, si nici nu fac parte dintre favorizatii tarii, atunci apreciati-i, pentru ca nu v-au spus ca o duc greu ca sa nu va supere, nici nu v-au cerut sa le trimiteti bani ca sa-si cumpere medicamentele necompensate, si nici nu v-au cerut sa reveniti langa ei pentru ca sunt oameni in varsta si au nevoie de un sprijin la batranete. Ei inteleg ca va este mai bine acolo unde sunteti, sunt fericiti ca aveti o viata fara privatiunile lor, si sunt impacati sufleteste ca-i vizitati o data pe an!
De-asta va zmabesc, de-asta pun flori in geamuri si zugravesc casa… de-asta pare mai putin gri, ceea ce este cu adevarat gri in Romania!
Leonte Oprea
Stimate Domnule Oprea,
Mai putin cu barda la briu, mai mult cu intelesul a ce se scrie si nu cu presupusul. Imi pare nespus de rau ca va lasati prada ideilor preconcepute, imaginii false ca cei care stau inafara tarii o duc ca pe roze, ca totul in Romania e pe dos. Tocmai aici este capcana!!! Si vad ca am atins un punct.
Va doresc tot binele din lume.
cu respect, Madalina Corina Diaconu
De ce as fi cu barda la brau?:
– Pentru ca va spun deschis ca nu cunoasteti cu adevarat framantarile oamenilor din Romania?
– Pentru ca nu pot sa-mi imaginez gri-ul mohorat si saracacios ca pe o altfel de culoare la exteriorul miilor de blocuri din Romania, pentru ca statul nu investeste bani in refacerea finisajelor exterioare – cele mai multe dintre apartamente fiind proprietate personala, si pentru ca locatarii (proprietari) nu pot strange miile de lei noi pentru a angaja un constructor/contractor sa faca acest lucru?
– Sau pentru ca nu va dati seama cate de superficial ati perceput viata oamenilor simpli din Romania?
Sa inteleg ca publicati in acest portal doar pentru a intinde capcane? Cui i-ar folosi? Dv. rastalmaciti vorbele mele si refuzati adevarul trist al situatiei din tara. Ati incercat sa cititi ce scriu alti colaboratori ai acestui portal? Incercati! si reveniti numai dupa ce intelegeti si nu presupuneti ca ati inteles.
Leonte Oprea
Va întind si eu o „capcana”. Cititi pentru a va documenta despre „viata roza si minunata a României actuale”, articolul din JURNALUL NATIONAL de astazi 6 Septembrie 2007, intitulat: „DEZINTERES. ASEZARI ARHEOLOGICE, BISERICI, CLADIRI VECHI DE SUTE DE ANI, ZAC ÎN PARAGINA”.
Trebuie sa fi rupt de realitatea prezenta, sau pur si simplu sa vrei sa „fi pe placul” nu stiu cui? ca sa infirmi o realitate STRIGATOARE LA CER A ROMÂNILOR SI ROMÂNIEI ACTUALE. Este o propaganda lipsita de baza, lipsita de autoritate, la care se poate adauga superficialitatea în afirmarea unei situatii traita personal, negândind la majoritatea unui popor. Lipsa de documentare, lipsa de constiinta umana si umanitara si nu în cele din urma „inducerea în eroare” a oamenilor, în special a românilor din tara si diaspora, este un flagrant delict de neiertat, practic O MINCIUNA GOGONATA.
Sa terminam cu MINCIUNILE si INDUCEREA ÎN EROARE a oamenilor. A MINTI si a ÎNSELA AUDITORII si cititorii, este un act care se pedepseste.
A FI RUPT DE REALITATE, ESTE DOVADA INCONSTIENTEI, A LIPSEI DE INFORMARE FLAGRANTA SI DUBIOASA, IAR PROPAGANDA MINCINOASA PE CARE UNII SI-O AROGA, ÎNDRAZNIND SA CONTRAVINA UNEI REALITATI DE CARE POPORUL ROMÂN A SUFERIT SI SUFERA DE MAI BINE DE 60 DE ANI, ESTE DE-A DREPTUL CONDAMNABILA.
Nu de MINCIUNI VISE SI ILUZII PIERDUTE are nevoie POPORUL ROMÂN.
Capcanele sunt bune pentru SOBOLANII din România si nu numai, care spera sa-si faca o publicitate, care este însa falsa. OAMENII NU AU NEVOIE DE CAPCANE, sa nu ne jucam cu cuvintele, pentru ca este foarte PERICULOS.
Stimate Domnule Leonard OPREA, ma adresez exclusiv Dvs., pt. ca va citesc cu regularitate mesajele etc., si va asigur ca sunt 100% cu replica obiectiva si realista, având convingerea ca cele afirmate sunt scrise „sine ira et studio”, adica „fara mânie si partinire”, dimpotriva, o faceti pentru ca lumea sa nu fie indusa în eroare. Ati pus punctul pe „I”, întrucât este mult mai eficace sa se scrie si spuna ADEVARUL, decât sa afirmam lucruri care NU AU NIMIC DE-AFACE CU REALITATEA CRUDA A OAMENILOR OBISNUITI, DE RÂND DIN ROMÂNIA.
Nimeni nu a plecat din tara, oficial sau nu, pentru ca „i-a fost bine”, au plecat si fluxul, exodul continua, unde vad cu ochii, cu riscurile inevitabile, dar au plecat ca sa se poata realiza. Chiar cei care nu s-au putut realiza dupâ bunul lor plac, n-am auzit pâna acum pe nimeni, sa se întoarca „acasa”. Era un proverb care zicea: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n tara mea”, asta a fost odata… înainte de razboi, când marii nostri oameni de cultura, dupa ce studiau în strainatate, reveneau în tara si-si exercitau profesiunea, dând României oameni ilustri, care din pacate, multi dintre ei au murit în închisori sau la Canal, dupa 1945… sau pe meleaguri straine. Cei care au indecenta sa afirme ce înseamna „binele din România zilelor noastre”, ori nu au cunoscut ADEVARATUL BINE DIN ROMÂNIA, ori încearca sa faca o publicitate FALSA, pe care nici copiii din fasha nu o mai cred, pt. ca sufera si ei ca nu se mai gaseste „lapte praf”.
Ar fi multe de completat, dar nu are nici un sens, deoarece ar însemna sa stricam „orzul pe gâste”. Un singur lucru ma întreb si anume, „daca viata NU este chiar GRI, ca sa nu-i zic NEAGRA, asa cum de altfel o vad cel putin 80% din românii ramasi în tara, de ce populatia României a scazut la aproape 19 milioane din aprox. 23 milioane în urma cu vreo 10 ani? Unde sunt acesti tineri? Bineînteles ca au optat pentru US si Canada, multi si pentru Europa, dar pâna acum n-am întâlnit nici un românash care a „mushcat din pâinea cu adevarat alba a Occidentului, sa se înapoieze în glia stramoseasca”, iar cei care considera ca înca este bine în România, portile sunt larg deschise si se poate face simplu „calea-ntoarsa”.
Ca sa nu mai „întind pelteaua”, va recomand Domnule Oprea sa cititi în ziarul bucurestean „România libera” din 6.09.07 articolele: „Batrânete printre sobolani” si „Mirosurile care stapânesc Bucurestiul”.
Pentru un final placut, va recomand sa ascultati „LA VIE
EN ROSE”, cântata de nemuritoarea Edith Piaff.
MINCIUNI si INDUCERE ÎN EROARE?
Exact cu asta ma lupt! Ma lupt cu cei care uita de unde au plecat si dau cu noroi in ce este Romania si Romani. Dai cu noroi in tara din care te tragi, inseamna ca dai cu noroi in tine insuti! Asa grea cum este viata in Romania, nu trebuie sa aruncam cu noroi in ea si in cei care isi duc viata de zi cu zi pe meleagurile sale! Din contra! Trebuie sa luptam sa salvam ce mai este de salvat si in primul rind sa aducem in vederea celor din intreaga lume si partile pozitive ale Romaniei si Romanilor, pentru ca avem aceste valori, dar tindem sa le uitam. Daca noi insine, romanii, cei care sint romani si nu s-au vindut, nu stim sa ne pretuim radacinile, atunci cine sa o faca? Daca noi insine, romanii, nu luptam pentru imaginea noastra si a tarii noastre in lume, cine sa o faca? Da, este greu in Romania si am spus-o si scris-o mereu, dar poate ca nu s-a sesizat, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam prada greutatilor. Trebuie sa luptam pe orice front, cu orice mijloace! La acest lucru m-am referit si din pacate vad ca putini sint cei care au puterea de a recunoaste ca romanii (si ma repet) uita de unde au plecat si dau cu noroi in locurile natale. Din cauza aceasta strainatatea ne priveste cum ne priveste si sintem unde sintem, in loc sa fi ajuns deja acolo unde alte natii au ajuns deja si unde de fapt ne este locul de drept!
Va multumesc din suflet atit dumnevoastra Doamna Venera cit si dumneavoastra domnule Leonte Oprea, pentru aceste discutii! Poate asa se vor sesiza mai multe suflete si cu mic cu mare, vom pune umarul la bataie pentru a scoate la suprafata adevarul, durearea, tristeatea, chiar si minciuna, ca apoi sa putem gasi o cale de vindecare, sau mai bine zis sa apucam pe un drum drept in dorinta de a ne vindeca!
Cu stima, Madalina Corina Diaconu
***Romanul a stiut intodeauna sa faca haz de necaz.***
Doamnă Diaconu,
Foarte mulţi români consideră extrem de nostim materialul aferent link-ului http://www.mysport.ro/video/read/3057
În mod paradoxal însă, TVR a difuzat recent ştirea că potrivit ultimelor sondaje de opinie domnul Becali se află pe locul doi în topul personalităţilor în care au încredere românii.
Vă invit să imi răspundeţi la următoarele întrebări:
Admiteţi că din materialul aferent link-ului menţionat anterior reiese că domnul Becali îşi închipuie că are umor?
Admiteţi că simpatizanţii domnului Becali, care continuă să îl admire deşi cunosc materialul aferent link-ului anterior, consideră că domnul Becali are umor?
Admiteţi că extrem de mulţi români identifică umorul cu miştoul (băşcălia) şi că de fapt miştoul (sau băşcălia) nu sunt decât expresia tupeului (sau nesimţirii)?
Vă este cunoscut faptul că un cunoscut şlagăr din România postcomunistă are refrenul:
“Banii se pot face chiar şi fără şcoală
Cu mult tupeu şi cu vrăjeală”?
Cu toate ca nu-mi place polemica si nu intervin de multe ori dezbatând un subiect, de aceasta data CONSTIINTA MEA DE ROMÂNCA nu-mi da pace sa trec sub tacere ceea ce simt când constat ca tineretul de astazi, care n-a cunoscut România anilor mei si a generatiei mele, nu cunosc ADEVARATA ISTORIE A ROMÂNIEI, îsi permit sa afirme NEADEVARURI.
Mi-am iubit si-mi iubesc tara, dar nu guvernantii ei dupa 1945, am lucrat 40 de ani fara întrerupere într-un regim de opresiune, obstructii morale si materiale, nedreptati, am platit cu vieti din familia mea, mi s-au furat bunuri imobile, etc. Iubesc pamântul României cu bogatiile naturale si bunurile culturale, întregul patrimoniu, care dupa cum scrie Jurnalul National, dar si din constatarile personale sunt pe cale de disparitie.
Nu am nevoie de „multumiri” deoarece sunt foarte constienta ca ceea ce afirm în mod OBIECTIV si REAL, sunt în asentimentul majoritatii populatiei României. Nu „atacam” o problema ca sa incitam la discutii interminabile si contradictorii, fara o baza reala, convingatoare, numai cu scopul de a ne „afirma” ca mari publicisti si „patrioti”. Trebuie sa atacam problemele reale, traite, simtite personal sau de cei care ne înconjoara. Nu pot admite ca generatia mea de intelectuale, care am trait din 1940 sub bombardamente si obstructiile postbelice, sa ajungem la vârsta senectutii cu pensii de mizerie din care colegele mele nu sunt capabile sa-si plateasca o lucrare dentara! Desigur am fost favorizata de soarta alaturându-ma unicului meu fiu dar dupa ce mi-am îngrijit si îngropat parintii. Am fost transfugi, am plecat legal fortati de împrejurari, dar niciodata nu mi-am uitat colegele si trei familii pe care-i ajut material si moral. Scrisorile primite si telefoanele pe care le dau, sunt de trista amintire.
Cum as putea sa accept inducerea în eroare, spunând ca este bine în România, când din ce în ce e mai rau si tot Occidentul cunoaste realitatea?
Cum sa ajutam tara? Nu o putem ajuta, pentru ca nimeni nu ia în consideratie mesajele care le trimitem la cei de SUS din tara sau la ambasade, precum subsemnata. Nici cel putin nu au bunul simt sa confirme primirea unui mesaj, ei nu au nevoie de sugestiile si plângerile noastre, a celor din diaspora. Si în fond ei nu se înteleg între ei, BABILONUL mutându-se în România!
În „eorie” se zice ca românul este maestru, dar practica îi omoara. Este adevarat ca VORBA MULTA ESTE SARACIA OMULUI.
REPET, sa nu ne transformam în LUPI MORALISTI. Românii din diaspora nu denigreaza tara, dimpotriva, fiecare încearca sa ajute într-un fel sau altul, Occidentul însa este ultra informat de „falsele realitati”, iar ziarele românesti sunt cea mai buna dovada. Unui copil daca-i spui mereu ca e FRUMOS si DESTEPT, chiar daca nu este adevarat, si-o ia în cap si nu mai tine seama de nici o observatie.
TRAGEDIA ROMÂNIEI NU VINE DIN AFARA GRANITELOR, CI DIN INTERIORUL EI. Ori, a afirma ca este BINE, când totul este RAU SI NEGRU, este o ADEVARATA INFAMIE.
Sa nu schimbam „macazul” asupra celor afirmate dupa cum bate vântul, prin joc de cuvinte, cuvinte încrucisate sau „capcane”. Este bine sa ne asumam raspunderea atunci când lasam sa se transmita pe tot mapamondul ceea ce gândim, pentru ca VERBA VOLANT, SCRIPTA MANET.
Asa este: VERBA VOLANT, SCRIPTA MANET…..
Si la fel ca si dumneavoastra, constiinta mea de Romanca ma obliga sa subliniez anumite probleme si valori care au disparut nu numai la generatiile tinere! Adevaruri istorice si morale pe care generatiile tinere nu le cunosc deoarece generatiile de dinaintea lor nu-si mai bat capul sa le faca cunoscute!
Tragedia Romaniei vine de la cei care nu mai au incredere in ea! Eu am! Si…. fac parte dintr-o generatie care a trait inainte de ’89 si a avut destule de infruntat! Chiar si dupa ’89, chiar si in 2007 si nu sint absolut deloc privilegiata! Din contra! Si ma repet (of, a cita oara!!!) nu am spus ca vai, ce bine este in Romania! Ci am spus (daca se vrea sa se inteleaga) ca poate fi bine si in Romania, dar trebuie sa o ajutam din interiorul ei, din afara ei, de oriunde ne-am afla. Inca o data: Tragedia Romaniei vine de la cei care nu mai au incredere in ea! EU AM!
cu tot respectul, Madalina Corina Diaconu
Doamna Diaconu,
„Dar cum de putem spune ca vai, ce rau si gri este in Romania! Cred ca numai oamenii falsi si care si-au vindut sufletul pot spune aceste lucruri.”
si
„Daca noi insine, romanii, cei care sint romani si nu s-au vindut, nu stim sa ne pretuim radacinile, atunci cine sa o faca?”
Nu inteleg, daca puteti va rog sa imi explicati, de ce cineva care spune ca viata e grea in Romania sau ca este rau acolo ar fi vindut – cui este vindut? Mie mi se pare doar un atac la persoana…
Si daca trebuie toti sa subliniem numai partile bune ale Romaniei, de ce Dumneavoastra spuneti:
„Asa grea cum este viata in Romania,”
si
„Da, este greu in Romania si am spus-o si scris-o mereu”
Cu multumiri,
Horea
O vorba de-a noastra romaneasca spune „las-o jos ca macane” sau „ciocu’ mic”, amandoua avand practic aceeasi intelegere, zisa tot in limbaj neaos: „nu mai drege busuiocul”, sau „nu mai lipi macaroana”.
De ce nu incercati sa invatati din ceea ce vi se spune prin aceste ecouri?
Nu ati invatat nimic din asa-zisa experienta dinainte si de dupa ’89, nu ati invatat nimic din experienta in afara Romaniei dupa ’89. Cineva v-a spus ca sunteti ziarista si ati crezut! La fel cum spunea doamna Venera: ii zici unui copil ca este frumos si destept, o si crede – nu mai vrea la scoala, vrea sa fie foto-model.
Nu va mai lansati in teorii care va fac vulnerabila unei asocieri cu partidul Romania Mare. Numai acolo este „multa vorba – saracia omului”, caci de facut ceva pentru Romania, nimeni din acel partid nu face cu adevarat. (Asta nu inseamna neaparat ca alte partide fac ceva concret). Numai propaganda si propaganda si vorbe spuse pentru urechile nevinovate ale celora care mai au timp sa le asculte, si care au nevoie sa auda ca „vom face si vom drege…” pentru ca sunt satui de atatea promisiuni electorale neonorate. Si aceia care le asculta nu sunt multi! Sunt putini, pentru ca ceilalti mai au o farama de gandire si nu mai pierd timpul ascultand propagandisti ca dv – cu hei-rupisme si lamentari de genul „cat de greu si cat de multe au avut de infruntat inainte de ’89, dar si dupa, si uite… au ajuns peste hotarele Romaniei dragi pentru care nimeni nu face nimic (sic!)”.
Sunteti oare platita sa faceti asfel de materiale? Caci si eu imi spun „opinia” imediat – dar despre incultura dv. Si ce daca mi se va spune ca este atac la persoana… ca doar dv. atacati o disapora intreaga si-i faceti nesimtitori la adresa romanilor ramasi in tara, cand de fapt dv. sunteti cea careia ii pasa cel mai putin de cei ramasi in tara, ca doar totul va zambeste acolo… iar Partidul Romania Mare probabil v-a platit biletul de avion si v-a cerut doar un mic serviciu… „scrie draga ceva depre Romania, dar asa ca in final noi sa avem castig electoral…”
Noi traim in Romania! noi stim cum este aici si noi stim cat muncim ca sa ne permitem sa mergem la Mall si sa nu ne uitam doar in vitrine… copiii nostri au si ei nevoie sa fie „occidentali”, vor si ei altceva decat tenisii pe care i-am purtat noi… dar in sufletul lor, multi apreciaza efortul financiar pe care noi – unii dintre parinti, sau bunici – il facem pentru ca ei sa se bucure de promisiunile de bine pe care cu obstinatie marile magazine le afiseaza. Copiii si nepotii nostri au bucuria de a trai intr-o altfel de lume fata de cea a povestilor noastre. Multi inteleg ca nu ne-a fost usor, ca nu ne este usor, iar cei mai multi au intelepciunea sa inteleaga ca o pereche de „snickers” care-i vor face „cool” in fata colegilor inseamna un efort mare pentru familie, si se multumesc si cu alt tip de incaltaminte sport… mai ieftina, dar de buna calitate pentru a nu se strica repede si a fi nevoie de o noua pereche …
Da! mai sunt si astfel de copiii – pentru care multi facem tot posibilul sa nu-i lasam cu impresia ca parintii nu-i inteleg si nu le asculta rugamintile: vorbim cu ei si le explicam ce se poate, cand se poate, cat de mult se poate, si ce alte griji avem inaintea drumului la Mall. Si ei inteleg! si nu se supara, si nici nu-i privesc cu dusmanie pe colegii de clasa a caror parinti au sofer pentru copii… si traiesc in case cu flori in gradina si piscina… si nu au caini vagabonzi pe strada…. pentru ca sunt din alt „aluat”.
Copiii si nepotii mei nu se supara cand impart marul din geanta de scoala cu colegul care coboara din masina, pentru ca ei stiu proverbul ca „dar din dar se face Rai”. Se spune ca „la omul sarac, nici caii nu-i trag”… dar se stie ca la omul sarac, tot gasesti o cana cu apa pe masa si pentru un strain!
Lasati doamna ziarista teroriile capcane si „punctele tintite” si mai bine ganditi concret cum vreti sa contribuiti la binele celor ramasi acasa si nu va mai victimizati ca ati dus-o rau inainte de ’89 si ca n-o duceti prea roz acum, cand sunteti in strainatate.
Nimic nu-i mai dureros pe lume decat perfidia, minciuna si falsitatea! Si un dus rece poate fi dureros, dar este sanatos daca stii sa-l primesti.
Deci acceptati acest dus rece: nu fiti perfida, mincinoasa, sau falsa in ceea ce faceti, scrieti sau aratati celor din jur.
Decat aceasta polemica fara sfarsit in care vad ca tineti cu orice pret sa iesiti „ca uleiul la suprafata”, mai bine luati-va o vacanta „editoriala”, puneti mana si cititi mai mult despre „tarisoara pe care vreti sa o ajutati”, dar nu din perspectiva partidului Romania Mare!, nu mai bateti campii scriind ceva de care sunteti straina – ziaristica asta este o meserie grea, dar daca vreti sa fiti ziarista, luati si manual de jurnalism si incepeti sa studiati, maturizati-va si nu va amestecati cu „Romania Mare” – si mai ales ganditi-va la proverbele romanesti de genul „spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti”, sau „Cine se amesteca in tarate il mananca porcii”, „Omul bun dupa fapte se cunoaste”.
Leonte Oprea
Nu eu am lansat aceste teorii, ci dumneavoastra stimati cititori le-ati lansat! Eu am raspuns pentru ca asa este lasat in obicei si in buna crestere.
Cit despre atacul la persoana sau la diaspora… cred ca ati ajuns prea departe domnule Leonte! Cunoasteti persoanele mai intii si apoi vorbiti despre ele!
Mult noroc in viata!
Madalina Corina Diaconu
***Eu am raspuns pentru ca asa este lasat in obicei si in buna crestere.***
Doamnă Diaconu,
Îndrăznesc să precizez că aştept răbdător să răspundeţi şi la întrebările mele.
Romania chiar e gri, iar pe ici, pe colo, aluneca in maroniu. Unul, asa, mai mirositor. De supravietuit, se poate supravietui si in puscarie, si in cocina, si in bordei, si cu terci, si cu ratie la zahar, si cu cozi la carne, supravietuirea in sine nu e indicator de prosperitate.
Atatea «mii de ani» sunt in fond doua fara ceva.
Umorul, sa recunoastem, e de multe ori o forma de consolare. Bancurile asa-zis politice, foarte gustate pe vremea lui nea Nicu, nu indreptau nimic, dar ne mai alinau ofurile si ne dadeau o mana de ajutor sa incepem ziua urmatoare. Hazul de necaz, de care vorbiti, e si o dovada de neputinta. Prea mici in fata unui rau mare, prea realisti ca sa pornim razboaie pierdute din start, prea naivi ca sa ne bagam pe sub pielea celor puternici, am supravietuit cum s-a putut, osciland, generatie dupa generatie, intre sacrificii eroice si compromisuri.
Dar ati spus un lucru important: «apuca o matura de coada si curata praful de pe strada». Aici aveti mare dreptate, pentru ca prea multi dintre noi asteapta sa li se dea, sa li se faca curat, sa li se spuna ce au de facut. Prea multi asteapta, sau pretind, pomana.
Desi, citind textul, sunt tentat sa va contrazic pe aproape fiecare fraza, totusi pe total aveti dreptate. Resemnarea, defetismul, nu ajuta la nimic. Negarea a ceea ce este bun in jurul nostru (chiar daca nu traim pe roze) e nesincera. Sa ne plangem de mila, asteptand binele numai dinafara, e o prostie. Daca vrem sa ne fie mai bine, trebuie sa ne facem fiecare datoria, macar atat.
Am remarcat un lucru la o parte dintre cei care stau de mai mult timp in tari unde se traieste mai bine ca in Romania. Ei spun «la noi, in Germania», ori «la noi, in Franta», dar «la voi, in Romania». Evident, «ubi bene, ibi patria», insa acest noi-voi zgarie la ureche: binele din Germania ori Franta e, indiscutabil, meritul generatiilor de germani si de francezi. Cu toate astea, cei de care vorbesc nu se sfiau sa faca cumparaturi en-gros la fiecare vizita in Romania, incurajati de preturile din primii ani de dupa schimbarea de regim politic, umplandu-si nu doar bateriile, ci si portbagajele.