Cuvintele „And the winner is Athens!” au fost rostite de Preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional care a anunţat alegerea oraşului care urma să găzduiască Olimpiada de Vara în anul 2004.
Legenda antică spune că oraşul care încă nu avea nume a organizat un concurs pentru ocuparea postului de protector şi implicit pentru stabilirea unei denumiri. Concursul a fost organizat de „muritori”, locuitori care au întocmit o lista de doi zei care au intrat în finală şi s-au întrecut pentru ocuparea postului.
Învingătoare a fost şi atunci zeiţa Atena care, în urmă unei proceduri transparente şi democratice, a ocupat funcţia. Numele finalistului învins nici nu merită menţionat, circulînd zvonuri că nici nu ar fi fost compatibil.
Şi alegerea oraşului care a găzduit olimpiada din anul 2004 a fost efectuată printr-o procedura corectă şi transparentă, adică prin vot secret al „nemuritorilor”, adică al membrilor Comitetului Olimpic Internaţional.
Anterior votului, mai multe delegaţii au inspectat instalaţiile existente şi au analizat planurile de organizare, inclusiv noile construcţii, şi au depus rapoarte detailate. Partea elenă a recurs la grupări de lobby pentru a susţine cererea şi s-au efectuat cheltuieli de protocol pentru convingerea factorilor decisivi.
Imediat locuitorii oraşului care a născut democraţia au fost cuprinşi de o euforie precum bursa în anii 2000. Construcţii au început în tot oraşul şi în judeţ şi chiar în oraşul Marathon unde s-a amenajat un lac. Banii s-au scurs şi au schimbat mîini.
Un comitet de organizare a primit fonduri de stat şi a împărţit comenzi antreprenorilor. Negustori chiar din îndepărtatul oraş al lui Bucur au venit să vîndă oţel beton şi materiale de construcţie. Sisteme avansate de comunicaţie, televiziune şi de securitate au fost instalate.
Reprezentative au fost două dirijabile care au survolat cerul oraşului pentru a inspecta şi preveni atacuri teroriste.
Văzute de jos acestea semănau cu balene zburătoare şi aduceau aminte de filmele cu mesaj ecologic. Pînă la urmă aceste sisteme nu au fost predate către beneficiar deşi banii s-au dat în avans şi astfel jocurile s-au desfăşurat în linişte.
Conducătorii de taxi au cumpărat maşini noi şi s-au umplut de datorii, la fel cu cei care au cumpărat autobuze.
Dezvoltarea economică a fost marcată de crearea de noi locuri de muncă precum angajarea de servicii de securitate şi pază, studenţi care vindeau răcoritoare în stadioane şi creşterea amenzilor la circulaţie.
Ceea ce a rămas în urma jocurilor Olimpice, mândria patriotică a întregului popor, au fost construcţii lăsate în paragină, şomeri imigranţi, în majoritate albanezi, şi multe, foarte multe datorii.
Dar Atena s-a făcut cunoscută pe toate meridianele globului fără să se înregistreze o creştere a vînzărilor în magazine, care au fost goale pe tot parcursul jocurilor, şi fără ca numărul de turişti să aducă mai mulţi bani în anii care au urmat.
Grecia s-a făcut cunoscută că destinaţie turistică prin aportul benevol al uni metec, binefăcătorul Georges Moustaki, care a fost firma şi brandul de ţară care a adus cei mai mulţi turişti, începînd cu lansarea lui din tinereţe şi pînă în ziua de azi, cînd spiritul lui hoinăreşte prin Cîmpiile Elizee.
Concluzia este că nu trebuie să inventaţi marca de ţară şi nici simboluri sau împrejurări artificiale şi comerciale ci trebuie să lăsaţi spiritul liber şi oamenii vor veni atraşi de acesta.
Mai este o altă ţară care îşi caută vocaţia turistică prin marcă şi apelaţiuni controlate. Mă refer la încercările de a se promova turismul românesc şi in acest sens stabilirea unei mărci sau brand de ţară care sa aducă turişti.
Grecia a avut un brand de ţară şi un simbol căzut din cer, şi ma refer la reclama pe care a făcut numele Georges Moustaki.
Cuvintele cele mai cunoscute turiştilor străini sunt „Moustaki”, mai departe vine cuvîntul „musaka”.
Georges Moustaki a reprezentat o reclamă continuă şi eficientă pentru Grecia pentru care nu s-a plătit nici un cent. El a adus mai mulţi turişti decît toate campaniile mediatice ale Organizatiei Nationale Olimpoce a Greciei şi nu a costat nimic, dar nimeni nu s-a gîndit să-i mulţumească pentru aceasta.
Cuvinte frumoase despre Georges Moustaki a scris Vladimir Tismăneanu pe situl Contributors.ro.
Poate că George Moustaki ar trebui să fie recunoscut de statul elen şi să i se ridice o statuie la poalele Acropolei. EL a fost binefăcător al Greciei şi al Atenei şi a dat muncă multor oameni. În contrast cu acesta, proiectul Olimpiadei a fost o mare promisiune cu mulţi bani investiţi care nu au adus nici nu beneficiu ci numai pierderi.
P.S. Aviz amatorilor: nu construiţi palate ca să cîştigaţi mulţi bani ci vindeţi broaşte şi clanţe celor care construiesc palate şi astfel veţi cîştiga un bănişor mai sigur.
„Aviz amatorilor” – Construiţi şcoli, săli de sport şi nu biserici, amenajaţi terenuri de golf, serviţi frumos si civilizat turiştii-ca să aduceţi venit ţării!!
Înlocuiţi trândăveala, cafeluţa şi zarurile, aşa cum fac grecii – cu muncă şi disciplină, aşa cum fac nemţii !!!
Grecii au văzut Olimpiada ca pe o afacere şi nu ca o tradiţie de cultură, aşa cum a fost văzută de străini.
Articolul conturează bine aceste aspecte !
Multumesc pentru comentariu si largirea subiectului.Observam ca „interesul” determina actiunea si influienteaza planurile de viitor si de multe ori produce distorsionarii ale marimilor pina la exagerari de lucrari faraonice.
Citeva din constructii au fost efectuate cu ocazia olimpiadei, respectiv sali de sport, terenuri de tot felul si poate ca o parte din acestea s-ar fi putut folosi in scop didactic dar multe au intrat in conservare, a se citi paragina, si dupa un timp au fost desfiintate iar materialul reciclat ca sa fie pe linia apararii mediului.