Ziua de 1 Noiembrie in Transilvania se numeste Luminatia, adica o zi in care se sarbatoresc cei plecati dintre noi.
Ma uitam la cateva adnotatii pe aceasta tema, m-a cuprins o stare de dezgust citind cat de multa ura exista in sufletul unora disputand apartenenta acestei zile.
Ca e catolica, ca e ortodocsa, ca vine de la Adam si Eva cui ii pasa ?
Ma inclin in incinta amintirlor mele despre bunicii dusi departe, ma inclin si aprind o lumina in memoria lor, si a atator alte persoane dragi, disparute.
Oare avem nevoie de explicatii religioase, extremiste in cinstirea lor ?
Am vazut cu cata ura voci asa-zise nationale acuza preluarea acestei zile ca o blasfemie. In copilaria mea mergeam la cimitir alaturi de parinti, vecini maghiari si sasi. Ne unea nu religia, nu o anume dispoztie clericala, ci pur simplu nevoia unui simplu salut adresat prin dispunerea pe morminte a catorva crizanteme.
Cred ca am ghicit cine l-a inspirat pe domnul Predescu în alegerea acestui subiect.
Nici nu va imaginati, domnule Predescu, ce mult va iubesc eu de când nu mai scrieti retete care folosesc ca ingrediente… cadavre.