Pictoriţa Batya Bombigher, cunoscută mai ales pentru viziunea ei originală asupra naturii, încearcă acum o modificare a stilului propriu. Nu e vorba de o ruptură totală de vechiul stil, păstrează încă destul din elementele care au făcut pictură ei recognoscibilă, dar ne propune o altă tematică şi, implicit, o altă abordare. În noile ei lucrări, accentul nu cade pe armonia liniei, a culorii sau a compoziţiei (deşi nici acestea nu sînt neglijate), ci pe complexitate şi distorsionare.
Cîteva din pînzele ei sînt inspirate din jocul de şah. E un pretext evident pentru o incursiune în timp şi spaţiu. Se ştie că şahul nu e numai un joc de strategie pe 64 de pătrăţele albe şi negre ci, în primul rînd, un joc de gîndire care antrenează mintea şi dezvoltă capacitatea de a intui mutările adversarului. Să fie o aluzie la complicata situaţie internaţională? Un apel la gîndirea profundă şi logică care face astfel un apropo la perspicacitate?
Poate de aceea pictoriţă apelează la o interferenţă de stiluri, începînd cu abordarea geometrizantă a naturii statice, deci cubism, cu trimiteri la suprarealism şi, chiar, elemente de pop art. Rezultă de aici un joc continuu al reprezentării elementelor vizuale, folosind simbolismul din accesorii şi compoziţie. Din care nu lipseşte expresivitatea şi nici acea profunzime care evocă, eventual, alte sensuri.
Putem remarca şi unele exacerbări expresioniste, menite să sublinieze similitudinea pieselor din joc cu anumite realităţi contemporane. Batya consideră privitorul părtaş la posibilele interpretări, ea îi propune să ia parte activă, să fie un jucător lucid şi inteligent, să analizeze aparenta inocenţă a jocului cu forţa regândirii de sine.
Desigur, e o abordare neconvenţională, chiar polemică, existentă şi în alte lucrări, bogate în semnificaţii şi interpretări. Tendinţa există în ultima vreme la numeroşi artişti plastici, dornici să se implice activ, cu mijloacele oferite de pictură, în problemele contemporane.
