Iata si a patra alegere: Pietrarii lui Van Gogh. Numai ca pietrarii sunt aici doar conturati, in schimb copacii sunt inflamati, de parca ar fi in flacari, cu cracile si frunzele valatucite intr-un dans nebun. Vitalitatea fundalului, drumul care va merge departe, catre Klimt si Art Nouveau, si apoi catre abstractionism.
Daca ma gandesc insa la panzele lui Gustav Klimt, ma intreb daca a cunoscut opera lui Odilon Redon. Pentru ca de la Redon la Klimt si mai departe la Kandinski imi pare a fi un drum drept. Norii de flori ai lui Odilon Redon, Fecioara lui Klimt, Florala lui Kandinsky. Sau: Panoul pictat de Redon si aflat la Rijksmuseum, Zanele lui Klimt si superba compozitie geometrica a lui Kandinsky. Poate ca ar trebui sa ma opresc putin la fiecare din ele, o voi face odata, dar toate la timpul lor.
Muzica din Koncertas Stan Brakhage Prisiminimui: o muzica pentru filme care detesta muzica.
Umor negru? Am vazut doar patru filme de-ale lui pana acum, astept sa imi soseasca un dvd cu vreo douazeci si sase de filme de Brakhage – va sosi in cateva zile – si asta este muzica pentru filmele acelea. Incerc sa intru in universul lor prin acest loose jazz. Muzica pentru imaginat filme pe care inca nu le-am vazut, dar despre care stiu ca detesta muzica. Incercand sa patrund in Weltanschaung-ul lui Brakhage, folosind muzica, impotriva a ceea ce dorea el.
Nu imi fac filmele din capriciu Simt ca filmele mele cer sa fie vazute in tacere..