(N.R. Intreg acest articol apartine autorului, redactia nu a facut nici o modificare, cu exceptia acestei note)
MENTIUNE IMPORTANTA:
Aceasta scrisoare deschisa:
– NU este un atac la persoana;
– NU are conotatii politice premeditate(considerind astfel actul politic ca fiind omniprezent in cultura si economia oricarei societati actuale, in viata fiecaruia dintre noi);
– NU epuizeaza subiectul abordat (declarindu-l un moment crucial in re-cristalizarea democratica si liberala a societatii romanesti prezente).
….
Aceasta scrisoare deschisa exprima DOAR o opinie/interpretare libera de prejudecati, dar deloc injurioasa, a prozatorului Leonard Oprea despre un anumit gen de abordari in mass-media romaneasca, ale unui moment crucial in Istoria Romaniei si a lumii intregi, anume, existenta Comisiei si a Raportului Tismaneanu, privind analiza si prezentarea, apoi condamnarea fara echivoc a dictaturii comuniste din Romania.
….
Pe scurt, acest text exprima REGRETUL lui Leonard Oprea, privind MANIFESTARI PUBLICE, ARTICOLE din PRESA etc., CE NU AJUTA NICICUM (dimpotriva, impiedeca) CONSTITUIREA UNEI AUTENTICE SOCIETATI DEMOCRATICE CIVILE si LIBERALE in ROMANIA acestui veac 21.
=========================================================================
LEONARD OPREA:
CARE VA SA ZICA, ILEGITIM si CREMENEL, MON CHER?!…
Draga Caius Dobrescu
si
Draga Domnule Caius Dobrescu,
Iti scrie prozatorul roman, care traieste in SUA, Leonard Oprea.
***
Noi doi ne-am cunoscut destul de bine in Romania, cel putin fiindca:
– suntem brasoveni;
– ani buni inainte de Decembrie 1989, pina la interzicerea oficiala a cartilor mele de catre Securitatea ceausista via CECS (Mihai Dulea), amindoi am facut parte din cercul intim al binecunoscutilor si regretatilor, foarte importanti prozatori romani Mircea Nedelciu si Gheorghe Craciun, precum si al poetului (cel putin egalul lui Mircea Cartarescu) brasoveanul Alexandru Musina (toti trei simboluri vii, idoli ai grupului de poeti tineri brasoveni intre care te aflai si tu si Marius Oprea si Andrei Bodiu);
– eu am fost cel care te-a lansat ca prozator la Ed. Nemira, cu romanul tau science-fiction \”Balamuc sau pionierii spatiului\” (dupa cum bine stii, nu doar tu…).
***
Draga Caius Dobrescu,
iata, desi nu e prima oara (in ultimii 2 ani) cind iti scriu prin e-mail, de data aceasta insa este pentru prima oara cind te intreb direct: DE CE a trebuit ca tocmai tu sa produci si sa publici mega-articolul: \”Ilegitim si criminal: discutia abia incepe\” (revista \”Observator cultural /nr.386/ 2007) ?!…
….
….tocmai tu, Caius Dobrescu?!…
***
Caci, vai! d-le Caius Dobrescu – tot ceea ce ai scris si ai publicat pina acum despre societatea romaneasca actuala, despre pro-comunismul si anti-comunismul acestei lumi in tranzitie spre propria-i democratie si economie capitalista, tot ce ai afirmat si teoretizat despre tranzitia post-comunista in varii publicatii romanesti (si doar una externa…daca nu ma insel…. cu ajutorul competent al profesorului Vladimir Tismaneanu…), caci, vai! da –
d-le Caius Dobrescu – tot ce cu talent si brio ai scris si ai publicat (precum mai sus am amintit), toate cele ale tale si vise si declaratii si judecati despre trecutul si prezentul lumii romanesti, acum toate tu insuti, nu altcineva, le contrazici \”la singe\” prin acest articol / ametitor balet in ceata unui cotinuu pro si contra si viceversa, despre Comisia si Raportul
Tismaneanu, dar si despre profesorul american, autorul Vladimir Tismaneanu .
….
Acest al tau meta-textualist text idolatrizat deja de multi, prea multi profesori si profesorasi si de imensa masa a snobilor Romaniei si de junii pseudo-literati rinoceri ce inspre viitor se bulucesc insetati de singele Puterii (desigur, acestia toti fiind cetateni cu drept de vot si secretind structuri perene in partidele romanesti ce conteaza astazi si miine in game-ul
Puterii din Romania), prin urmare, textul tau ultra-prolix si super-textualist si daca tot insisti, post-mortem-postmodernist – cum spuneam, acest balet cu lebede fara de lac : \”Ilegitim si criminal – discutia abia incepe\”(Observator cultural /nr.386/ 2007), din nefericire pentru tine, cam face tabula rasa cu tot ce destul de iscusit ai scris inainte despre deomcratie si societatea romaneasca de astazi.
***
Da, d-le Caius Dobrescu, in acest text-balet al lebedelor fara de lac – tu, marele arhitect&strateg, arbitrul elegantei, sofistul de gratie etc. (asa apare, asa se comenteaza, asa se recepteza), domnia ta practic te infatisezi lumii ca fiind MENTORUL unui grup de Salieri – CSiulea, SAMatei, CistelcanJr. si avocatii lor, MIovanel, \”universitarii\” americani sau altfel : Bogdan Suceava&Co., de vreo 2 ani buni \”oieri ai mintii\” in opozitie crincena cu \”boierii mintii\” si, astfel, manifestindu-se in mod barbar si neonationalist ca ultra-genuini
iacobini-de-mahala,.. Totusi, luind pozitie de echer in contact cu splendoarea verbului tau metafizic si, mai ales, stiintific incarnat in teorii de zile mari. In consecinta, tu, Mefisto-cel-legitim&ne-criminal (practicind exultant iezuita morala: scopul scuza mijloacele) tu esafodezi senin si lucid spinzuratoarea destinata Comisiei si Raportului Tismaneanu. Si, de ce nu, daca tot s-a ivit prilejul ?! – destinata si profesorului Vladimir Tismaneanu (nu inseli pe nimeni laudindu-l pe acesta in pustie…). Inalti spinzuratoare unduind cobra-voastra in ritmul si melodia \”doinei\”( offf, zau asa, amintind de \”Ziua\”, de \”Romania Mare\”…) ce, pare-se, cam asa suna:
….
1) acest text si cele ce urmeaza(ale Mentorului&Iacobinilor-de-mahala) constituie
MODELUL ce ar fi trebuit sa fie urmat/practicat de Comisia si de Raportul Tismaneanu, in lucrarile Comisiei si in textele/concluziile Raportului;
….
2) acest text si cele ce urmeaza sunt MODELUL de dialog cu NOI (Mentorul&Iacobinii-de-mahala), ce ar fi trebuit purtat de profesorul VladimirTismaneanu pentru a produce un Raport \”stiintific\” si \”credibil\” si \”istoric\” si \”metapolitic\” si, mai ales, cu \”cadru juridic\”, din fericire pentru romani, deja asigurat de Institutul condus de Marius Oprea (…despre care, Caius Dobrescu si tu uiti cu usurinta ca este membru plin al Comisiei si co-autor al Raportului, astfel fiind gratie lui Vladimir Tismaneau, nimeni altul);
….
3) acest text si cele ce urmeaza sunt MODELUL ce impune prezenta NOASTRA
(Mentorul&Iacobinii-de-mahala), chiar si ULTERIOARA, in componenta Comisiei si si in elaborarea Raportului Comisiei Tismaneanu, precum LA FEL DE BINE in editarea si publicarea Raportului;
….
4) acest text si cele ce urmeaza sunt MODELUL… NOII structuri a Puterii Politice
(Mentorul&Iacobinii-de-mahala) in Romania viitoare….
***
Draga Caius Dobrescu…
…si, nu mai continui pentru a nu ajunge sa fiu chiar ingrozit de boala/pacatul tau/vostru si al celor ce va urmeaza; boala/pacat ce a reusit cu aproape deplin succes sa transforme astazi cultura romaneasca intr-o… …CULTURA a SALIERILOR.
Da, chiar asa: o CULTURA a SALIERILOR…
***
Draga Domnule Caius Dobrescu,
eu, Leonard Oprea, nu pot sa nu remarc astfel: parafrazindu-l pe Voltaire (si Dieux n’existait pas, il faudrait l’inventer), ei bine, pentru Mentor&Iacobinii-de-mahala, daca Vladimir Tismaneanu n-ar fi existat, trebuia inventat…
….
Argumentul meu: in lumea politologiei de oriunde, dar pentru romani in special, privind Istoria si Condamnarea Comunismului, profesorul si autorul american Vladimir
Tismaneanu a creat in mod PARADIGMATIC // nicidecum doar \”ambitios\” cum ironic, dar si stupid remarcati, d-le Caius Dobrescu // a creat deci o anume biblie (un fel de biblie, caci si Biblia a fost copiata totusi de oameni… imperfecti), asadar un fel de biblie in doua carti, una personala si cealalta o lucrare colectiva ( de ce oare mereu uitati acest \”amanunt\” – colectiv = grup de autori?!…): \”Stalinism for all seasons…si Raportul…\” (chiar da bine ca titlu de carte despre aceasta ctitorire magnifica ).
***
Bine, bine – vei ride – si ce e rau in asta, care este legatura cu mine, cu noi ?!…
Ei bine, intr-adevar aceasta biblie anti-comunista trebuia sa existe. Si trebuia sa existe asa cum exista si pentru, subliniez, “si” pentru a fiinta Cultura Salierilor. Insa, daca autorul ei ar fi fost un altcineva decit profesorul american Vladimir Tismaneanu, asta facere nu ar mai fi fost deloc unica si nicicum …biblie. Nu pentru ca acel autor nu ar fi avut competenta si geniul lui Vladimir Tismaneanu – ci pur si simplu pentru ca acel autor fiind “unul dintre ai nostri” putea fi oricind reductibil la “unul dintre ai nostri”. Ori astfel, respectind regula mioritica a reducerii la anonimatul turmei, facerea respectiva, repet, nu ar mai fi fost deloc unica si nicicum…biblie. Si, prin urmare, doar existind Vladimir Tismaneau, voi, adica Mentorul&Iacobinii-de-mahala aveti oportunitatea maxima sa NU ii puteti ierta aceasta unica geneza \”unuia-din-afara\” (noroc chior pentru voi: si evreu si american si filosof si autor de talie planetara) adica, unuia IMPOSIBIL de comprimat in matricea voastra saleriana, aceea a intelectualului roman carpato-dunarean infectat cu \”lautarism\” /cum bine cuvinta Constantin Noica, in Memoriul sau catre Cel de Sus. Ori astfel, aceasta oportunitate maxima, mai sus definita, inseamna sansa exceptionala de a va achizitiona locuri de veci in paradisul Puterii culturale si politice din Romania.
***
Draga Caius Dobrescu,
te rog nu considera ce urmeaza mai jos, un atac la persoana, ci doar o remarca profesionala si in acelasi timp o atit de omeneasca amaraciune launtrica…
….
Asadar, imi pare rau ca si recentul tau roman, publicat la \”Polirom\”, nu a reusit sa iasa de pe orbita naufragiului cronic, dar pompos al \”marilor\” romane trudite ani in sir cu \”singe si sudoare\” de post-disident, cum apar astazi de neuitatul Gheorghe Craciun si eternul Mircea Cartarescu (altfel, foarte importanti autori romani). Insa, hai sa-i zic glumind,
aceasta “menopauza” la tinerete NU justifica nicicum – desi “pavat cu intentii bune” – caracterul \”ilegitim si criminal: discutia abia incepe\”, imprimat cu cerneala simpatica in insusi nucleul recentului tau mega-text din \”Observator cultural\”/ nr. 386/ 2007.
….
In opinia mea – onoarea nu poate fi onoare decit definind o fiinta morala, demna si responsabila. Vorba lui Fouche: \” E mai mult decit o crima, e o greseala!\” sa crezi altfel.
***
Sper sincer intr-o trezire profunda a spiritului tau strivit se pare, de presiunea nefasta a lumii in care traiesti si, banuiesc, cu greu respiri.
***
Doamne ajuta-ne!
Leonard Oprea.
SUA , Septembrie 2/2007.
Domnule Leonard Oprea,
Scrisoarea dumneavoastră deschisă m-a determinat să citesc articolul care a generat-o. Am constatat că articolul domnului Caius Dobrescu conţine de fapt doar o reflectare într-un limbaj ultraelevat a ideilor expuse de domnul Ciprian Şiulea în articolul intitulat „Tentatia unui nou absolutism moral” şi având subtitlul „Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?” publicat în “Observator cultural” Nr. 379 (5 iulie 2007 – 11 iulie 2007).
Aş fi foarte curios să citesc replica dumneavoastră – şi eventual şi pe cea a domnului Tismăneanu – la articolul domnului Şiulea. Precizez că după părerea mea articolul domnului Şiulea este mult mai consistent decât articolul domnului Caius Dobrescu şi merită să fie citit.
Domnule Oprea,
Am citit si eu cu atentie articolele semnate de d-nii Siulea si Dobrescu. Trebuie sa fiu de acord cu d-l Cionoiu in ceea ce priveste remarca dansului: d-l Siulea se exprima coerent, de o maniera aproape vecina cu logica matematica, in timp ce articolul d-lui Dobrescu imi aminteste de eterna discutie a celor doi mosi care criticau cu obstinatie papusile Muppets din loja la care erau abonati.
In esenta, intreaga polemica este de Muppets. Ceea ce pare sa-i deranjeze cel mai mult pe acesti domni este faptul ca d-l Tismaneanu a condus Comisia, nimic mai mult. Intre agresivitatea vadimista, de stadion, si cea ilustrata de articolele respective, as putea spune, de papion, personal nu fac totusi mare diferenta.
Majoritatea romanilor aveau nevoie de rezultatele acestei Comisii, ca de o eliberare, ca de o gura de oxigen. Raportul are puncte slabe – putea fi facut mai bun, mai elaborat, redactat cu mai multa strictete, pe un ton mai stiintific si mai succint. Ei si? Ii impiedica cineva pe toti acesti scriitori sa vina cu articole in completare, cu variante diferite ale unor pasaje, sa propuna imbunatatiri ale Analizei, sa o faca cunoscuta publicului care n-are timp s-o citeasca, sau ei sunt mai degraba atacati de o filoxera epigonica, prin care intoxica publicul cu relativisme de salon, sugerand ca stiu ei mai bine si ca Tismaneanu e un soi de fundamentalist anti-comunist? Inclin sa cred ca, regretabil, a doua varianta este cea mai probabila. Domniile-lor ar dori sa polemizeze cu Tismaneanu pe tema rezultatelor unei intregi Comisii?
D-l Dobrescu isi intituleaza articolul ilegitim si criminal – discutia abia incepe?
Pai dupa umila mea parere, un regim politic la Bucuresti impus de la Moscova asa se numeste, ilegitim, iar daca mai omoara si oameni, este si criminal. E cazul sa discutam despre asta?
***In esenta, intreaga polemica este de Muppets. Ceea ce pare sa-i deranjeze cel mai mult pe acesti domni este faptul ca d-l Tismaneanu a condus Comisia, nimic mai mult.***
Eu unul am înţeles altceva din lectura articolelor domnilor Siulea si Dobrescu. Părerea mea este că cei doi eseişti sugerează că scopul Raportului Tismăneanu a fost de fapt încununarea preşedintelui Băsescu şi a grupului de intelectuali care au întocmit raportul respectiv cu nimbul de unici judecători avizaţi ai comunismului românesc şi implicit cu nimbul de unici democraţi autentici din spaţiul politic şi cultural românesc.
Sugerez pentru o analiza riguroasa si competenta a textului si contextului Raportului o lectura a articolului d-lui Bogdan Cristian Iacob, „O Clarificare necesara: Raportul Comisiei Prezidentiale intre text si context\” (prima parte) aparut recent in lunarul „Idei in dialog”. Textul poate fi accesat si pe site-ul
http://www.romaniaculturala.ro
In ce ma priveste, am vorbit pe larg si frecvent despre Raport si Comisie (v. volumul „Democratie si memorie”, ed Curtea Veche, 2007). Raportul Final va apare curind la editura Humanitas (noimebrie 2007).
Spre deosebire de unii comentatori grabiti, dl Iacob cunoaste discutiile similare din alte state post-comuniste, problematica memoriei post-totalitare, a asumarii reposnasbilitatilor si a confruntarii oneste cu un trecut truamatic. Riscul „lautarismului” despre care a avertizat cindva C. Noica (diletantism, amatorism, lansari de judecati fara o baza istoriografica solida) este mare si cred ca dl Oprea nu greseste atragind atentia asupra acestui pericol. Iar contextul receptarii raportului nu poate fi nici el neglijat: sa nu uitam ca in decembrie 2006, Congresul PSD a adoptat o rezolutie, la propunerea lui Ion Iliescu, in care condamna Raportul inaintea publicarii acestuia pe website-ul presedintei Romaniei. Nu mai vorbesc de huliganismul vadimist, de atacurile din \”Ziua\”, de faptul ca Iliescu a acuzat raportul ca ar fi „un document antinational” etc etc
Corect, corect, d-le Cionoiu. Exact asta insinueaza in principal cei doi Muppets. Tradus in limbaj popular, ei ar spune ceva de genul ce, ba, va dati mari cu raportu asta, ca voi sunteti cei mai destepti?
Interpelarea lor este o interpelare de stadion, facuta cu maniere de papion, cum am mai spus. Cine, dintre cei care au elaborat Raportul, s-a asezat pe un soclu pe seama participarii la redactarea documentului? Cine s-a erijat (texte, citate, rog) in unic detinator al cheilor democratiei autentice? De unde provine logica acestei acuzatii?
De nicaieri, va spun, in afara de tendinta, bine caracterizata de cuvantul lautarism, in sensul deopotriva jovial dar si infect al acestei caracterizari care reflecta lipsa de aderenta la orice valoare si infatuare nelimitata.
Asistam la discursuri de cea mai pura sorginte comunista impotriva unui Raport care ar trebui sa reprezinte o cotitura (inapoi in fagasul normalitatii) in istoria Romaniei. Sper ca nu mi se va reprosa ca sunt un fan al d-lui Oprea daca voi aprecia curajul sau de a spune lucrurilor pe nume. Aparent dansul se coboara la nivelul continutului mesajelor dintre D-nii Siulea si Dobrescu, in realitate foloseste un ton in gama deja decriptata a ceea ce doresc dansii sa spuna. Disclaimerele d-lui Oprea de fapt nici nu-si aveau rostul, daca ma gandesc mai bine.
***Cine s-a erijat (texte, citate, rog) in unic detinator al cheilor democratiei autentice?***
Domnule Maier,
La scurt timp după evenimentele din decembrie 1989 a fost constituit Grupul pentru Dialog Social. În „Jurnalul de la Păltiniş” – ediţia adăugită publicată în anul 1990, pag. 14 – domnul Liiceanu afirmă că acest grup reprezintă “instanţa reflexivă şi critică a societăţii, menită să promoveze valorile unei societăţi civile autentice şi să semnaleze cu promptitudine toate derapajele puterii, indiferent de cine ar fi urmat să o întrupeze”.
Este de notorietate publică teoria – după părerea mea aberantă – a dublului cod genetic vehiculată relativ recent de grupul Liiceanu, Pleşu, Patapievici & Co.
PRECIZARE:
Întrucât am ajuns la convingerea că scopul Raportului Tismăneanu a fost de fapt încununarea preşedintelui Băsescu şi a grupului de intelectuali care au întocmit raportul respectiv cu nimbul de unici judecători avizaţi ai comunismului românesc şi implicit cu nimbul de unici democraţi autentici din spaţiul politic şi cultural românesc înainte de a citi articolele domnilor Şiulea şi Dobrescu, revendic şi eu eticheta de Muppets aplicată acestora.
Stefan are dreptate: Raportul a fost baza stiintifica pentru o cotitura reala (ceea ce in Germania s-a numit Wende) in istoria politica a Romaniei post-decembriste. Nici un alt sef de stat roman (dar nici din alte tari post-comuniste) nu a condamnat regimul totalitar marxist-leninist drept „ilegitim si criminal”. Nici unul nu si-a cerut iertare in numele Statului democratic pentru crimele comise impotriva a sute de mii/milioane de oameni nevinovati. In Franta, a facut-o, in legatura cu guvernul de la Vichy, abia Jacques Chirac. In Romania a facut-o Traian Basescu, in oribilul vacarm al peremistilor dezlantuiti.
Pe dl Siulea (dar si pe dl Sorin Adam Mate) il stinghereste „absolutismul moral” al Raportului. Eu cred ca atunci cind este vorba de crime impotriva umanitatii, primejdia cea mare este relativismul moral. L-ar deranja pe dl Siulea absolutismul moral in legatura cu asasinatele comise de junta argentiniana? Ar cere o analiza a „participarii” populatiei argentiniene la regimul lui Galtieri si Videla?
Nadejda Mandelstam a scris cindva: „La ceasul ororii totalitare, tacerea este crima impotriva umanitatii”. Raportul a inclus in chip deliberat vocile victimelor: dl Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele AFDPR, a fost membru al Comisiei, iar dl. Gh Boldur-Latescu a fost unul dintre expertii care au contribuit la scrierea capitolelor despre represiune. Alti doi fosti detinuti politici au facut parte din Comisie (domnii Radu Filipescu si Alexandru Zub, presedintele sectiei de istorie a Academiei Romane).
Dl Gh. Grigurcu a scris un articol lamuritor pe tema „anti-anticomunismului” (stingist) care se poarta in unele medii intelectuale din Romania. A aparut in urma cu circa doua luni in revista clujeana „Tribuna” si poate fi citit si pe web pe site-ul lui Laszlo Alexandru (E-Leonardo). Cred ca nimeni nu-l banuieste pe dl. Grigurcu ca ar face parte din grupul asa-zis al „intelectualilor lui Basescu”, o formula lansata de voiculescianul „Jurnal National” prin osirdia inenarabilului Ion Cristoiu si reluata cu mare ardoare de M. Pelin in „Cronica Romana”, C.V. Tudor, etc. Nu mai vorbesc de absurditatile produse de dl. Adrian Severin in „Ziua” care a acuzat pe semnatarii Apelurilor intelectualilor si in special pe H.-R. Patapievici, pe Alina Mungiu-Pippidi, pe Gabriel Liiceanu si pe subsemnatul ca suntem nucleul dur al unei „minoritati fascistoide”. Am raspuns acestor acuzatii in articolele mele din „Evenimentul Zilei”, iar dl. H.-R. Patapievici le-a demontat in serialul sau din acelasi ziar „Batalia pentru opinia publica”.
Intr-adevar, ceea ce se petrece este o batalie pentru sfera publica si este trist ca tineri intelectuali de formatie umanista, unii autori de studii importante, pot derapa cu atita usurinta, cand vine vorba de anticomunism ca obligatie morala, egala ca semnificatie si justificare cu antifascismul, in directia relativismului etic cel mai deprimant. Evident exista diverse tipuri de anticomunism, iar Raportul a fost scris de pe pozitiile deschis asumate ale anticomunismului liberal civic (am scris despre acest lucru intr-un articol aparut in luna iunie in „Dilema Veche”). De aici si exasperarea diversilor fundamentalisti (ortodoxisti, neo-stalinisti, neo-tribalisti, primordialisti de varii nuante), notata si intr-un articol din „Ziua” de doamna prof. Zoe Petre (greu banuibila de simpatii pro-Basescu).
In fine, apropo de „lautarismul” pe buna dreptate deplans de dl. Leonard Oprea: articolul domnului Bogdan Iacob din „Idei in dialog” amintit mai devreme este exact proba ca se poate scrie cu competenta, fara a azvirli anateme cu o suspecta lejeritate. Se poate polemiza fara a recurge la insulte. Acest lucru presupune insa lecturi serioase, consultarea si intelegerea bibliografiei, respectul pentru surse, asadar munca, nu facile artificii retorice.
A numi Raportul „o facatura de scribalai” (Ion Iliescu) ori a vorbi de „nivelul de extemporal scolar” (C. Siulea) nu probeaza catusi de putin o lectura aplicata pe text. Faptul ca sefii Securitatii sunt numiti „capetenii” poate fi discutat, dar mie unul mi-ar fi greu sa-i numesc pur si simplu „functionari superiori”. Tot asa cum Daniel Jonah Goldhagen nu a ezitat sa scrie despre „Hitler’s Willing Executioners”, nu vad de ce noi nu am avea dreptul sa-i numim calai pe Teohari Georgescu, Draghici, Dulberger-Dulgheru, Nikolski, Pantiusa, Plesita, Soltutiu, Enoiu etc Amintesc ca dl Marius Oprea, consilier al Primului Ministru C. Popescu-Tariceanu si presedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, a fost membru al Comisiei Prezidentiale. Cred ca nimeni nu-si inchipuie ca dl Marius Oprea ar fi membru al „grupului de intelectuali” apropiati de Presedintele Basescu.
Oricine va consulta textul Raportului (postat pe http://www.presidency.ro) va putea constata ca este scris pe baza unei enorme bibliografii stiintifice, cat si a mii si mii de pagini de documente din arhive. Este vorba de munca a 19 membri ai Comisiei si a circa 20 de experti. Editia Humanitas (coordonata de subsemnatul, de Cristian Vasile si de Dorin Dobrincu) va oferi versiunea riguros redactata a acestui document. Va urma apoi un volum de documente consultate de Comisiei in scrierea Raportului.
Draga Domnule Cionoiu,
Daca Liiceanu a scris instanta atunci este un Muppets, ca vad ca se incetateneste. Daca a scris o instanta atunci mai discutam.
Teoria cu dublul cod genetic n-o stiu. O fi vreo alta aberatie mioritica… Va stau la dispozitie s-o discutam, dar probabil nu-mi ia mai mult de 5 minute s-o demontez.
Putem fi in dezacord privind rolul Raportului, nu am probleme. Interpretarea va apartine, desigur, si o respect, dar faptele raman: cei care au alcatuit Raportul au avut curajul si determinarea sa faca ceva, iar pe asa-zisul soclu pe care vi se pare ca s-au cocotat, ii asteapta inca amenintari cu moartea, urmarite indiferent de spectatori care se intreaba hamletian daca regimul comunist din Romania a fost sau nu ilegitim si criminal.
***Nici un alt sef de stat roman (dar nici din alte tari post-comuniste) nu a condamnat regimul totalitar marxist-leninist drept \”ilegitim si criminal\”.***
Domnule Tismăneanu,
Fostul preşedinte al României, domnul Emil Constantinescu a afirmat recent că există documente din care reiese că domnul Băsescu ar fi fost informator al Securităţii http://www.gardianul.ro/2007/05/26/dezvaluiri-c11/pretul_tacerii_copiii_lui_avramides_lucreaza_in_sri-s95268.html
Probabil îmi veţi demonstra că această ştire este falsă.
Probabil îmi veţi demonstra că este falsă şi ştirea că domnul Băsescu ar fi făcut bişniţă pe vremea când era marinar sau veţi încerca să mă convingeţi că în timpul comunismului se putea face bişniţă şi fără ştiinţa şi acordul Securităţii.
Probabil îmi veţi demonstra că sunt naiv sau mercenar peremist când afirm că domnul Băsescu – care este în opinia mea doar un marinar şmecher – nu este decât un exponent al fracţiunii nomenclaturii comuniste convertite la democraţie prin intermediul loviturii de stat sângeroase din decembrie 1989 care a înţeles cine a câştigat războiul rece şi care a luat în consecinţă decizia de a se subordona învingătorului.
Domnule Maier,
Domnul Liiceanu a scris „INSTANŢA”. Nu a scris „O INSTANŢĂ”.
Precizez că sunt foarte atent la astfel de deosebiri semantice. Dovada cred că o constituie şi articolul meu intitulat „Replică la „Caietul documentar procesul comunismului apărut sub egida Fundaţiei Horia Rusu” (II)” publicat în cadrul subrubricii „Mărturii” în data de 19 09 2006.
Amintesc că în articolul respectiv am atras atenţia asupra faptului că domnul Marius Oprea s-a compromis girând moral publicarea unui material dubios intitulat „Lista securiştilor” şi că am subliniat totodată următoarele:
„sintagma “o lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989” are un cu totul alt înţeles decât sintaga “o lista cu cadre ale Securitatii din perioada 1949-1989” – cea de-a doua variantă ar fi putut scuza fapul că din diferite motive lista este incompletă.”
Domnule Cionoiu:
„Pe 31 decembrie deja, toti membrii scolii dela Paltinis se numarau alaturi de cele mai rasunatoare nume ale disidentei romane, printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, creat ca instanta reflexiva si critica a societatii…” (Jurnalul de la Paltinis, p. 14)
Evident ca pe e-mail nu putem pune diacriticele (eu unul nu pot). Dl Liiceanu foloseste cuvintul instanta cu litera „a” (ca in palarie), deci nu implica sub nici o forma ca ar fi unica si absoluta instanta. Nu era nevoie sa spuna „o instanta” cita vreme a folosit substantivul in forma nedeterminata. Ar fi fost pur si simplu redundant.
Nu cunosc unde si cind ar fi afirmat dl Liiceanu, ori dl Patapievici, ori dl Plesu, ca detin monopolul discursului antitotalitar ori al spiritului democratic in Romania.
Dimpotriva, apelurile intelectualilor (stigmatizate de Cristoiu, Roncea, Iliescu, Voiculescu, Geoana etc) au fost deschise spre cit mai multe semnaturi.
Nimeni nu ne impiedica sa sustinem de pilda apelurile neobositului militant civic Sorin Iliesiu.
Domnule Cionoiu,
Gigi draga,
Domnul Liiceanu a scris „CREAT CA INSTANŢĂ”, potrivit textului publicat. Nu a scris „INSTANŢA”, cum scos din context si usor(?) neatent la un semn de punctuatie, incerci sa ma convingi.
Nu crezi ca asta face toata diferenta din lume? Nu crezi ca asta ar trebui sa-ti clatine un pic convingerea ca unii oameni sunt curajosi pur si simplu pentru ca sunt curajosi si au caracter si nu pentru ca vor sa braveze sau sa se erijeze in lideri de opinie?
Cine-i impiedica, (intreb a cata oara) pe toti cei care doresc sa sustina cu informatii valoroase analiza a ceea ce a insemnat regimul comunist in Romania, s-o faca? Sa raspandeasca lumina stiintei si caracterului lor? Cine, dom’le? Nimeni, iti spun raspicat, in afara de invidia, xenofobia, lautarismul si egocentrismul lor, pietre care pot trage pe oricine la groapa istoriei. In afara de cazul in care vor dori sa ramana in istorie prin gugumanii si mai mari – ceea ce inca nu este exclus in Romania. A pune la indoiala ilegitimitatea si criminalitatea regimului comunist din Romania este, drept sa-ti spun, un bun inceput al unei gugumanii de acest gen.
Vorbesc serios ca ma supar daca imi mai dai citate eronate sau scoase din context. Eu sunt un om simplu, n-am biblioteci de carti politice acasa, nu ma pot bate cu neadevarurile pe tema asta, la nivel de caracter de litera. Asta este treaba unor profesori ca Tismaneanu, cunoscatori la virgula a materiei – de aceea nici nu pun nici o clipa la indoiala meseria si buna lui credinta. QED.
Domnule Tismăneanu,
Domnule Maier, dragă Ştefan,
Citatul pe care l-am utilizat, l-am preluat din eseul meu „Fenomenul Păltiniş”, publicat prima dată în anul 1996. Se pare că atunci când am scris eseul respectiv nu am acordat atenţia cuvenită deosebirii dintre sintagmele „instanţă” şi „instanţa” în contextul frazei din care am citat. Vă mulţumesc că mi-aţi atras atenţia asupra greşelii comise.
Precizez însă că după părerea mea în contextul frazei respective sintagma „INSTANŢĂ” nu este în mod evident un sinonim al sintagmei – ce-i drept redundante – „O INSTANŢĂ”. Dacă domnul Liiceanu ar fi vrut să fie clar că GDS-ul nu revendică statutul de unică autoritate morală în România postcomunistă ar fi trebuit să scrie „UNA DIN INSTANŢELE” sau să apele la un termen mai neutru – de exemplu „(O) VOCE A SOCIETĂŢII CIVILE”.
PS Sper că vă este cunoscut faptul că numeroşi membri de frunte ai GDS au prostul obicei de a se prezenta ca „REPREZENTANŢII SOCIETĂŢII CIVILE”.
Stimate Domnule Gheorghe Cionoiu,
M-am tot gindit cum ar fi mai bine sa va raspund, dat fiind dialogul dv. cu profesorul Vladimir Tismaneanu si editorialistul Stefan N. Maier…
Va raspund printr-un eseu ce l-am scris si publicat in SUA si in Romania, cu ani in urma, eseu ce – din nefericire – fiind inca de MAXIMA ACTUALITATE(si pare-se ca va mai fi astfel ani si ani si ani) apare si in ultima-mi carte THEOPHIL MAGUS – CONFESIUNI 2004-2006/
Ed.Universal Dalsi, 2007.
Iata acest eseu peren pentru romanii din Romania, insa…insa, VAE VICTIS! si pentru romanii de pretutindeni.
Domnule Gheorghe Cionoiu, cu respect va rog, cititi cu atentie si inima deschisa spre adevar:
LAUTARISM sau BACSIS-PUPAT-SCRISORICA&Co
Dragul meu cititor, ieri am primit un scurt e-mail de la prietenul meu binecunoscut tie, filosoful american in stiinte politice, profesorul si eseistul Vladimir Tismaneanu. Iata ce imi scria: “Azi, 17 iunie, s-a stins din viata Jacek Kuron, la 70 de ani, unul dintre oamenii cei mai curati si curajosi pe care i-am cunoscut in viata mea. A fost mentorul lui Michnik, prietenul lui Havel, inspiratorul Solidaritatii, respectat de toate personalitatile poloneze, de la Papa Ioan Paul II la Lech Walesa. Pina si Jaruzelski a recunoscut ca regreta ca a ordonat arestarea sa in 1981, cind s-a proclamat sinistra Lege Martiala. Pentru Europa de Est, pierderea lui echivaleaza cu a lui Saharov, sau, mai recent, Reagan. Figura gigantica — l-am cunoscut personal, am poze cu el, la Varsovia — era ministrul muncii, cind, in 1994, am fost la el acasa. Locuia in continuare intr-un apartament de bloc muncitoresc. A ramas pina la moarte exponentul liberalismului civic, aparind, in egala masura, ideile si valorile justitiei sociale. Cartea lui de memorii, „Credinta si eroarea”, este un document indispensabil si indepasabil pentru intelegerea fenomenologiei rezistentei anti-totalitare in veacul al douazecilea. “
Citind necrologul notat de Vladimir Tismaneanu, mi-am adus aminte de Corneliu Coposu (1914-1995). Cel numit imediat dupa moartea sa “Pater Patriae”, cel care inainte de moarte a fost onorat cu “Legiunea de onoare” din partea statului francez, cel primit la Vatican de Papa Ioan Paul II , cel care a luptat constant si eroic impotriva comunismului, cum putini au luptat in lumea asta, cel care a petrecut 17 ani in sinsistrul Gulag romanesc al dictaturilor comuniste. In teminta comunista Corneliu Coposu scria:
“Statornice inimi curate, ce bateti la fel cu a mea, / Va cheama iubirea de frate, din temnita aspra si grea!”
Da, mi-am adus aminte de gigantul Corneliu Coposu… Mort cu doar 9 ani in urma. Si m-am intrebat: …cine isi mai aduce aminte in Romania de Corneliu Coposu?
***
Si, uite asa, din aproape in aproape,am continuat sa ma intreb despre multe altele privind politica si cultura romaneasca in acest prezent. Si, vrind-nevrind am ajuns sa am in fata ochilor tabloul unei lumi, daca nu in dezastru, atunci cu siguranta in pragul dezastrului. Sau, ei, fie, da-mi dreptul cititorule sa spun macar asa: cu susul in jos … Da, sint sigur ca imi vei replica astfel: uite ce s-a intimplat la alegerile locale din acest an – am invins ! Nu, te rog nu te imbata cu apa rece ! Analizeaza atent cu ce procent ai invins si nu uita ca Romania se vrea in Uniunea Europeana… Adica vor asta si pesedistii…, caci, ce e politica inainte de toate, decit business ? Apoi, mai adu-ti aminte ca la fel ai reactionat si cind l-ai ales presedinte pe Emil Constantinescu… Si, ai vazut ce s-a intimplat, cum ai trait… Sau ai uitat deja ?! Bine, bine imi vei spune – confuzat, pe buna dreptate, chiar furios – dar de ce mereu ni se intimpla asa, de ce ?
Eu voi incerca sa-ti raspund cit se poate de simplu, nu ca un politolog, asa, hai sa zicem ca un scriitor.
Asadar, in Romania de azi practic nu exista diferente majore intre partidele politice privind ideologiile lor, decit la nivelul platformelor electorale. In momentul guvernarii toate dovedesc ca nu cunosc decit o singura ideologie, interesul individual in dauna interesului national.
Iar la o cercetare atenta se dovedeste clar ca in Romania de ieri si de azi, clasa politica, practic, s-a identificat si se identifica mereu cu intelectualitatea romana. Iar despre intelectualitatea romana, uite ce scria Mircea Eliade in 1935:
“Vazuta de departe, politica noastra culturala si propaganda noastra in strainatate se dovedeste o creatie de inconstienti sau de dementi. Incercati sa va imaginati ce ar fi tara romaneasca dupa ce Liviu Rebreanu si Papadat-Bengescu ar fi tradusi si lansati in toata lumea: dupa ce universitatile noastre ar fi incaput pe miini tinere; dupa ce atasatii de presa din strainatate ar fi inlocuiti cu oameni harnici si priceputi – imaginati-va toate acestea si veti intelege ce vor crede generatiile urmatoare despre noi. Ar fi atit de simplu ca roumain, rumenian, rumane si rumeno sa nu se mai lege in memoria europenilor de “bacsis-bacsis”, de inacapacitate politica si de constiinta ieftin de cumparat – ci de opera unui Rebreanu, Blaga, Brancusi sau Enescu. Ar fi atit de simplu… Un ministru inteligent ar intelege ca, in starea de lucruri de astazi, singura ofensiva ieftina si eficace impotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru, ar fi ofensiva valorilor maxime si specifice. Dar nimeni nu intelege. “
( Mircea Eliade – Roumain, Rumenian, Rumane, Rumeno / 1935 )
Da, intr-adevar, recunoaste si tu cititorule:
“…dar nimeni nu intelege.”
Vreo explicatie ? Da, uite una teribil de buna. Cea a lui Constanin Noica:
“La treapta imediat mai jos de cea a omului de format mare, polihistorismul creator al romanului, deschiderea sa catre mai multe lucruri deodata, intelegerea sa atit de cuprinzatoare, dar acum fara suficienta acoperire, nici creativitate, devine LAUTARISM.”
( C. Noica – Memoriu catre Cel de Sus sau Modelul Cantemir / 1973 )
M-da… Greu de gasit replica potrivita la “ghilotinarea” produsa de Constantin Noica. Fiindca argumnetul direct si imediat sint chiar discipolii sai, in multe din faptuirile lor actuale. Exceptiile sint, fireste, dar confirma regula, desigur.
Dincolo de tot ceea ce, tu cititorule si eu, noi stim despre intelectualitatea romana, trecuta si prezenta, dincolo de aceste Alegeri 2004 si culisele lor labirintice si rau mirositoare, de data recenta eu iti reamintesc doar scandalurile produse la Tirgul International de Carte “Bookarest 2004” , unul de prima mina fiind acordarea premiilor Asociatiei Editorilor Romani (AER – adica, da, aer…), sau linsajul mediatic produs asupra creatorului Scolii politologice romanesti moderne, Vladimir Tismaneanu, provocat de aparitia cartii “Marele Soc” a lui Ion Iliescu in dialog cu acest politolog american, de origine romana.
In sfirsit, pe scurt, in lumea intelectuala romaneasca functioneaza splendid aceste “principii calauzitoare” : bacsisul, pupatul in fund si scrisorica lui Agamitza Dandanache; deziderate aplicate in varii forme, de la ad litteram si pina la ce numesti tu victoria ta in aceste Alegeri locale 2004.
Daa, functioneaza splendid.
Si astfel, fiind clasa politica romana identica practic cu intelectualitatea romana, partidul care conduce tara nu este altul decit “Bacsis-Pupat-Scrisorica&Co“, adica o afacere stabila si mereu rentabila de ani si ani si ani…
Prin urmare, cine sa-si mai aduca aminte de Corneliu Coposu?!
Prin urmare , eu te rog cititorule adu-ti aminte aceste cuvinte:
“Voi sinteti sarea pamintului. Dar daca sarea isi pierde gustul, cu ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic, decit sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni.” (Evanghelia dupa Matei 5/13-16)