După mulţi ani am revenit în centrul oraşului Atena şi aceasta datorită întîlnirii cu o cunoştinţă care făcea o escală în capitală Greciei.
Din Piaţa Constituţiei am coborît pe un drum comercial mai puţin afectat de criză şi ne-am bucurat de soarele de toamnă care inspiră optimism.
Pe străzile secundare se mai găsesc vechile magazine de stofe şi apoi mai există cîteva străzi cu magazine tradiţionale şi de interes pentru turişti.
Toate drumurile duc spre Piaţa Veche, hala de peste şi carne, pe unde se perindă cumpărătorii în căutare de preţuri mici.
La o intersecţie ne-am oprit la un bar şi o vorba şi am privit pe trecători. Un bărbat cu vîrstă la începutul deceniului cinci s-a apropiat să ne vîndă creioane şi pixuri. Era unul dintre miile de localnici fără de lucru şi care vor să pună o bucată de pîine pe masa copiilor. Acesta era îmbrăcat în costum care trăda profesiunea de profesor suplinitor.
Era un soldat al armatei profesorilor care niciodată nu au avut un post stabil şi care au fost numai suplinitori sau au predat cîte o ora pe zi la un centru de meditaţii sau au lucrat în construcţii şi orice puteau găsi.
Deşi au trecut prin examene şi prin comisii de evaluare şi repartizare, după ani de zile au fost nevoiţi să revendice un post de profesor prin justiţie şi l-au cîştigat după peste un deceniu de judecaţi dar tot nu au ajuns să fie angajaţi. Ei vor continua să se tîrască la sau sub limita existenţei sau vor muri sau se vor sinucide.
Aceştia fac parte din cei care în viaţă lor nu au făcut nici o politică, nu au intrat în nici un sindicat şi, mai rău, nu au avut nici o pilă, nici o cunoştinţă şi nici o relaţie care să le permită să obţină măcar jumătate de normă. Ei nu vor avea nici o pensie, aşa cum azi nu au nici asigurare de sănătate.
Copii lor nu au acces la vaccin sau medicamente şi numai cîte un doctor le mai acordă cîte o consultaţie, dar la şcoală leşină de foame în mod real. Tot ce au moştenit sunt datoriile statului grec dar nu vor ajunge să muncească ca se plătească.
La prînz soarele lumina străzile înguste şi profesorul şomer caută un loc cu mai multă circulaţie să vîndă, dar ochii erau dezamăgiţi şi va merge acasă pe jos, departe, va ajunge cu mîinile goale, numai dacă un vînzător nu-i va da o pîine.
Mi-am adus aminte de situaţia bunicului meu la începutul anilor 50.
După un infarct şi naţionalizarea casei a rămas fără pensie şi a trebuit să caute de lucru dar nimeni nu l-a angajat. A fost vînzător ambulant, a vîndut covrigi, cornuri şi cărţi dar de fiecare dată partidul trimitea foştii colegi să-l ironizeze şi apoi era dat afară.
Apoi a găsit de lucru pe şantier în judeţul învecinat şi de fiecare dată politrucii şi cadriştii îl dădeau afară. În timp a găsit metode să înfrunte sistemul şi să stea mai mult timp în serviciu şi aşa a murit la muncă, la vîrsta de 85 de ani.
Omul simplu care nu face parte din nici o grupare şi nu are legături în sistem va fi exclus de societate care îl va distruge pînă la urmă.
Exist multe feluri de totalitarism – fascism sau comunism – şi mai puţin societăţi deschise care să nu stigmatizeze minoritarii, oameni cu diferite specificităţi sau pur şi simplu oameni simpli fără influenţă.
Cei care nu se pot apăra sunt victimele celor puternici.
O propagandă totală o reprezintă cazul unui copil blond care se bănuieşte că nu ar aparţine unei familii de rromi ci altor rromi din Bulgaria. Peste tot imaginea indusă este că rromi ar fi autorii cirminalitatii de toate felurile. Stereotipe sunt întreţinute fără să ne pese de efectele acestora.
Ceea ce nu înţelegem este că rromii au familii cu mulţi copii întrucît nu au prejudecata că aceştia le fură timpul şi nu se gîndesc că trebuie să facă sacrificii pentru a-i creşte şi în fapt sunt mai umanişti ca omul obişnuit întrucît sunt dispuşi să aibă copii.
Germania este ţară cu situaţia economică cea mai bună din întreaga Europă. Este ţară cea mai organizată, cu un sistem de sănătate bun, cu asigurări sociale, cu o societate funcţională. Aşa de înfloritori cum sunt, în anul 2050 germanii vor numără cu 10 milioane de oameni mai puţin. O populaţie egală cu cea a Greciei sau Bulgariei va dispărea din cea mai prosperă ţară a Europei.
Toată compasiunea şi simpatia pentru bunicul Dvs. Dar situaţia grecului fără serviciu se potriveşte mai bine pentru un român, având în vedere că PIB-ul unui grec statistic este aproape de patru (!!) ori mai mare decât a unui român statistic.
Şi asta în situaţia în care un grec nestatistic iese la pensie la 50 de ani, dacă a fost bucătar de ex., şi un alt grec îşi permite să bea o cafeluţă şi să joace table discutând „politică”, în timp ce UE pompează miliarde de Euro într-o ţară în care lumea crede că dacă a avut cândva o cultură deosebită, merită să fie şi azi întreţinută. Grecul statistic vrea să fie liber, fără să respecte lozinca neamţului statistic [că doar prin muncă devii autonom/Mod.].
Compasiunea este pentru toti defavorizaţii …
Copil eram mirat de diferenta dintre rromii pe care ii cunosteam din cartier si clasa si cei din alte parti… dar ii simpatizam sau ma miram dupa cum actionează si nu dupa apartenenta. De exemplu unii rromi din cartierul meu erau mai amabili decit cei din aalte cartiere sau mahalale dar o parte din romii din Ardeal erau mai exotici si mai interesanti prin îndeletniciri si comportament.
Grecul descris este un exemplu de om defavorizat cinstit care a luptat toata viata pentru familie si nu a fost un favorizat care sa fi gustat din fonduri nerambursabile din Europa pentru a construi o fabrica si a da de lucru unor defavorizaţi dar in loc sa faca acestea a construit vile pentru a le vinde la pret de specula.
Profesorul suplinitor din Atena ma duce cu gandul la unii dintre inginerii disponibilizati dupa 1990 care si-au gasit un refugiu in invatamant. Desfiintarea scolilor profesionale si reducerea numarului de elevi la liceele industriale i-au scos, cum se spune, „pe drumuri”. Si asta dupa ce, neputuand sa fie titularizati, au dat la catva ani examene de titularizare concretizate in posturi de suplinitori calificati pe un anumit termen limitat. Oricum aveau contracte deci cel putin partial si-au acoperit „darile” pentru pensie, sanatate, somaj.
Despre pesoane haituite de regimul comunist cunosc si eu destule cazuri. Nu cred ca trebuie sa fie uitate si trebuie povestite tinerilor care se lasa vrajiti de cantecele de sirena ale celor care considera comunismul bun, dar modul lui de aplicare gresit. D-l Sfartz a povestit destule adevaruri necosmetizate si traite direct de dumnealui din tara socialismului biruitor.
In privinta copiilor dati-mi insa voie sa nu fiu de acord. A aduce pe lume copii fara a le asigura conditii minimale de viata si de educatie nu e umanism ci inconstienta si cinism. Copii asitatitlor sociali, mai mult sau mai putin reali, vor fi la randul lor, in cele mai multe cazuri, tot asistati sociali pentru ca acestia ii vor folosi ca sursa de venit si nu se vor preocupa de realizarea lor ca persoane, ba mai mult nici macar nu le vor permite accesul la invatamant pentru ca in acest mod vor fi privati de sursa de venit reprezentat de cersitul pe care il practica copii. Astfel le e compromis viitorul, o crima de neiertat in viziunea mea.
Cat despre situatia din Grecia, eu nu iau in consideratie etnia ci individul. Persoane cu dubla identitate si care au declarat ca au vreo 10 copii nascuti in interval de 7-8 luni sau cam asa ceva si care incaseaza in acest mod niste sume considerabile de la statul grec sunt infractori prin definitie. Asa ca nu are rost sa le plangem de mila. Un nou exemplu despre „umanism”. Au copii numai pentru a se intretine din ajutoarele destinate cresterii si educarii acestora fara a le folosi catusi de putin in interesul copiilor.
Repet ca sa fiu bine inteles, nu conteaza etnia, ci doar mentalitatea.
Atena și Grecia, în general, sînt locurile care m-au fascinat, poate, la limită.
Niciunde nu am văzut atîta istorie pe metru pătrat, poate doar la Praga, dar acolo în alt registru, medieval. Atena contemporană se află aproape integral peste orașul antic. Discutam, mai ani, cu o studentă care mi-a fost ghid cîteva ore, că – după părerea ea și a altor colegi – orașul vechi ar trebui scos integral la iveală, iar tot ce se construiește să fie mutat altundeva. Mă întreb dacă există un altundeva fără istorie în Grecia. Templul de la Sounion, Delphi, Metéora… ca să citez doar cîteva dintre locurile vizitate de mine. E drept, nu era criză, fără îndoială că nu e nicio fericire să strîngi cureaua după ce, decenii, ai învățat să trăiești bine, ai învățat să uiți de dictatura coloneilor, de alte dureri ale trecutului.
Nu am mai fost recent, dar am vizitat multe locuri din Balcani. După Grecia, cred că imediat pe locul următor este Ohrid, în sudul Macedoniei. Dacă nu ați fost acolo, nu ezitați, e frumos, e istorie multă, e un peisaj de vis, e viață încă ieftină pt turiști. Pe locul III, cred, Nesebăr, orașul antic și medieval a fost renovat aproape integral. Foarte mulți români se opresc alături, la Sunny Beach (denumire comercială, po bălgarski e Slănčni Bryag), nu ajung să vadă una dintre cele mai vechi așezări trace păstrată pînă azi. După Ohrid, neapărat Nesebăr. Sau invers, nu e supărare.
@Nicolae Muşat
Înseamnă că Grecia este o societate bazată pe clan. Aici e vorba în primul rând de mentalitate, nu de regim politic. Paralela pe care o faceţi între persecuţia din motive politice de către statul comunist din România şi ce se întâmplă într-o o societate umană bazată pe rudenie, relaţii, etc., este nereuşită: sunt lucruri care îşi au originea la niveluri diferite – regimul politic vs. mentalitatea.
Despre tema: a avea mulţi copii. Sunt sută la sută de acord cu Bogdan Uleia: a avea mulţi copii nu este neapărat dovadă de umanism, iar a avea puţini nu este dovadă de egoism.
A avea mulţi copii poate să fie dovadă de lipsa grijii ca copiii să reuşească mai bine ca părinţii, sau să fie dovadă de ignoranţă, sau de dorinţa de a instrumentaliza propriii copii pentru a abuza de sistemul asistenţei sociale, ceea ce denotă un egoism extrem.
Domnul Bogdan a ridicat o problema esenţială pentru atingerea bunăstării într-o societate dată, şi anume: „reproducereea automată a mentalităţilor” negative, şi reproducerea cu eforturi susţinute a celor pozitive.
Este vorba de modele. Modelul greşit al părinţilor va fi urmat aproape 100% şi de copii, aşa cum scrie Domnul Bogdan privitor la întreţinuţii sociali de rea credinţă.
Dar tot modele pot fi şi părinţii săraci care trăiesc de pe o zi pe alta ṣi care fac eforturi disperate să-şi împingă copii spre lumină, spre învăţătură, spre o viaţă demnă.
Şi există şi un recul, pentru modelele de mai sus, în a doua generaţie, când copii care s-au „ajuns”, le permit orice odraslelor lor, pe ideea „am suferit eu destul, lasă să o ducă mai bine copii mei”.
Primul model, cu mentalitatea de întreţinuţi sociali, va duce implacabil la decădere economică prin mentalitatea că poţi trăi fără să munceşti.
Al doilea model poate duce la înflorirea economică, prin muncă.
Al treilea model, cu mentalitatea de a li se permite orice, satisfacerea deplină a mofturilor progeniturilor lor, va duce cel puţin la decăderea spirituală a acestei societăţi.
Mi-aş permite o comparaţie cu două exemple de mentalităţi şi modele de urmat, total diferite, cu două ţări: Grecia şi Israelul. Sau, dacă vreţi, ceva mai aproape, România şi Germania.
Stimatul Domn Profesor Sorin Paliga are dreptate prezentând minunile civilizaţiei antice din Grecia şi a celei medievale din Cehia (această frumoasă prezentare profesionistā ar merita chiar nişte redevenţe din partea Ministerului Turismului!), dar nu a remarcat şi efectele sociale diferite generate de aceste moşteniri. În timp ce Grecia trăieşte pe seama acestei moşteniri culturale, obţinând profituri uriaşe care le permit grecilor să uite de muncă, Cehia, care a înţeles altfel valoarea moştenirii tradiţiilor din breslele evului mediu, s-a pus pe muncă şi face azi maşinării mai bune decât chiar a nemţilor!
„…face azi maşinării mai bune decât chiar a nemţilor !!”
Va referiti la Skoda care, începând cu 16 aprilie 1991, aparține concernului german Volkswagen ???
@ Christina Vlad
Nu, stimată Doamna, nu sunt un adept al maşinilor care, la o greutate proprie de 1-2 tone, transporta un omuleţ de 70 kg., consumând tot 70 kg. de resurse naturale (combustibil) pentru un drum dus-întors, de la Suceava la Bucureşti, de exemplu !
Mă refeream la Uzinele CKD Praha şi cele de la Kralovopolska, care fabrică utilaje industriale cu performanţe mondiale, uzine care înainte de „revoluţii”, erau frânate de o clientela nepretenţioasă, cum era cea din fosta URSS !!
Si daca vreţi si un exemplu din domeniul militar, armele cehe si tunelurile aerodinamice pentru avioanele din toatā lumea !
PS. Si sunt convins ca vasta Dvs. colectie de ceasuri nu este exclusiv din Germania!
Uzinele CKD Praha au avut între anii 1946 si 1990 până la 50.000 de muncitori angajați.
Gama de produse include locomotive, macarale, mașini electrice, compresoare. A devenit însa faimosa nu pentru pentru CKD, ci mai ales pentru constructia în număr mare de Tatra tramvaie, care au fost fabricate în CKD Tatra, în Smíchov din Praga.
După 1990, situația companiei a devenit mai dificila, asa ca a fost împărțită în mai multe companii.
Asa ca afirmatia „face azi maşinării mai bune decât chiar a nemţilor!” nu mi se pare justificata… 🙂
@ Christina Vlad
Stimată Doamna, Dvs. ne dati date de pe Wilkipedia, eu cunosc direct compania CKD, cu care am colaborat la vremea respectivă.
Agregatele hidroenergetice de la Bicaz, produse de CKD, funcţionează perfect şi azi, după peste 55 ani de la pornire !!
Tehnologia de fabricare a turbocompresoarelor de la CKD a fost cumpărată de Colfax Corporation („Colfax”), aflată pe primul loc din lume în acest domeniu, în dauna firmelor germano-austriace, din acelaşi profil de fabricaţie.
Sunt buni nemţii, nu contesta nimeni, dar nu neapărat primii în toate cele!
Spiritul lor de perfecţionare şi disciplină exemplară în muncă sunt exemple de urmat, nu numai de Grecia, ci de toate fostele ţări socialiste, în care se muncea după dictonul „doi cu mapa, unul cu sapa..”.
Stop…stop, domnule Sfartz Pincu. Deja vorbiti de o companie americana si nu ceha (pentru ca cea ceha nu a mai facut fata !!!).
Prezentati-mi sursa sau motivati-va de ce credeti ca produsele lor sunt mai bune decât cele germane.
Sunt de acord cu ultima dvs. fraza.
Desi discutia se indreapta spre roti, rezerve si uleiuri, foarte departe de punctul de plecare, ma intreb:
– de ce mama adoptiva a fetei din Bulgaria avea doua identitati ? Adica doua cartii de identitate.
Fura? Nu. Era terorista? Nu
Am aflat:
– poate ca avea mai multe carti de identitate toate valabile si nu in fals, intrucit cineva i le-a dat ca sa … voteze…
Daca este adevarat, populatia Greciei este mai mica decit cea declarata…
„O propagandă totală o reprezintă cazul unui copil blond care se bănuieşte că nu ar aparţine unei familii de rromi ci altor rromi din Bulgaria. Peste tot imaginea indusă este că rromi ar fi autorii cirminalitatii de toate felurile. Stereotipe sunt întreţinute fără să ne pese de efectele acestora.”
Domnule Nicolae Musat,
Ca regula generala nu se face propaganda anti-rromi in Europa, ba chiar imaginea „indusa” este ca rromii sunt super-normali, dar neoficial nimeni nu-i vrea aproape.
De unde stiti dv. ce fel de infractionalitate comit daca nu exista statistiti unde sa spuna alba sau neagra? Si daca autoritatile ar vrea sa publice asfel de date, cei ca dv. sunt primii care se vor opune.
Dupa logica dv. si omul de Neanderthal era „umanist” pt. ca incerca sa faca cati mai multi copii, la fel si propaganda nazista, fascista sau ceausista invita familiile sa aibe cati mai multi copii, ce sa mai, deci si astia sunt umanisti.
Iar in cazul de fata era umanitatea dusa la extrem, a face copii peste capacitatile materiale disponibile, iar familia adoptiva tot din umanism se inscrie la tot felul de ajutoare sociale. Cand veti face un articol cu cazul unui liber profesionist caruia ii merge greu micul negot iar statul il usuca cu tot felul de impozite? Ce-ar fi sa mergeti atunci la defavorizati si sa vedeti veselie, muzica si timp liber?
Cumva gresesc daca banuiesc ca nu aveti vecini rromi neadaptati sau ca va trimiteti copii sa se joace departe de copii rromi?
@Christina Vlad
Nu are sens sa ne batem cu… „al meu e mai tare”. Compania americana, pe locu I in lume, a cumparat un patent ceh pentru ca era cel mai bun in acel moment. Nimeni nu contesta produsele de calitate, din orice tara.
Pe subiect, era vorba de capacitatea de munca a grecului statistic in comparatie cu alti indivizi „statistici”, si nu neaparat modelul de muncitor german primeaza in Europa!! Avem si noi… au si grecii… In discutie subiectul era – mentalitatea si modelul.
Si nu exista referinte absolutẹ. Doar statistisc, in masura in care lumea se ia dupa ele.
Multumesc celor care au scris.
Recunosc ca nu ma pricep la autoturisme si mecanica.
As fi vrut sa scriu despre peripleon in Bucuresti dar lasam pentru o alta plimbare pe plaiurile mioritice din Kuciuk-Paris.
Intre timp in Atena a avut loc un atac armat asupra unor tineri situati in fata unui sediu local al partidului extremist „Zori Aurii” si in care doi oameni au murit executati cu singe rece de un profesionist coborit din spatele unei motociclete. Se pare ca victimele ar fi simpatizanti sau membri ai respectivului partid care a intrat in vizorul justitiei pentru activitati ilegale iar citiva deputati inclusiv seful partidului au fost arestati pentru participare la organizatie care a infaptuit actiuni ilegale de tot felul.
Oamenii asteapta ca organele competente sa descopere motivul executiei cu singe rece si pe faptas.
Recomand lectura din Vasile Alecsandri si despre prietenul copil rrom.
Sa nu uitam ca romanii au trimsi in robie pe tiganii care au trecut prin spatiul carpato-danubiano-pontic si ca un domn i-a eliberat fara sa aiba loc un razboi civil.
Sa fim sinceri si sa ne recunoastem obligatia de a trata cu respect pe concetatenii nostrii europeni rromi.
Int-ro vara am vazut un copil rrom cu stare de sanatate subreda sa fie dus in pelerinaj de tatal lui si alti membrii din familie la Manastirea Taxiarhos Michail din insula Symi aflata la capafut Europei si intr-un golf singuratic.
Si acesti oameni au suflet si probele si de multe ori multe greutati.
@Al. Leibovici
„A avea mulţi copii poate să fie dovadă de lipsa grijii ca copiii să reuşească mai bine ca părinţii, sau să fie dovadă de ignoranţă, sau de dorinţa de a instrumentaliza propriii copii pentru a abuza de sistemul asistenţei sociale, ceea ce denotă un egoism extrem.”
Eu am trei, un băiat de 26 de ani, altul de 25 de ani (ambii pe cale de a-și consolida un drum în viață) și o fetiță de aproape 14 ani. Conform sistemului dv. de valori, eu pe ce situație pic: prima, a doua ori a treia? Dv. cîți copii aveți?
Pentru domnul Sorin Paliga
Va raspund din punctul meu de vedere. Dumneavoastra considerati ca trei copii inseamana multi? Eu nu, chiar daca nu pot stabili in mod obiectiv o limta de la care se poate vorbi de „multi”. Si in plus dumneavoastra ati dovedit responasabilitate fata de copii. In primul rand le-ati asigurat conditiile de dezvoltare normala. Spuneti ca cei doi baieti sunt pe cale sa-si consolideze un drum in viata. Aceasta situatie este posibila si pentru faptul ca au primit o educatie in acest sens si pentru ca urmeaza exemplul din familia din care provin. Deci pentru dumneavoastra copii nu au fost un mijloc de obtinere de venituri. Si cu asta sper ca am spus totul.
Va multumesc epntru comentatiu.Din experienta pe care o aveti si unghiul de vedere observatia dumneavoastra este corecta. Felicitari pentru performanta de a creste trei copii.
Obiectivul meu era sa observ si nu sa trag conculzii.
La capitolul observatii se inscrie faptul ca cea cea mai organizata tara din Europa are populatie in scadere si faptul ca exista factori care determina acest rezultat.
Unul din factori ar fi impresia gresita ca exista conditii de prosperitate cind in fapt este altceva. Ce sa mai spunem de alte tari in urma Germaniei.
Daca mergem in cartierul Tabacului vom vedea ca inainte de primul razoboi mondial muncitorii regiei tutunului aveau o casa bine construita cumparata la pret mic si cu teren aferen mare. Azi o familie doar in cazuri exceptionale poate cumpara un apartament nou in rate cu plata poate doua generatii dar calitatea constructiei este inferioara celei a caselor din regie sau alte case dinaintea razboiului.
Inainte de razboi numarul profesorilor universitari proveniti din mediul rural si familii sarace era majoritar. Azi nu se poate gasi un serviciu fara pile cunostinte si relatii nici la primaria din comuna.
Cunosc multe familii de tarani (referitna la perioada dinanite de razboi) ai caror copii de multe ori sapte toti au venit la oras, au invatat si au reusit in viata.
Se pare ca in ziua de azi conditiile sunt mult mai vitrige si de aceea oamenii sunt descurajati sa aiba copii.
@Bogdan Uleia
Nu știu dacă sînt mulți, dar puțini nu sînt. În unele limbi există noțiunea gramaticală de paucitate, aducă mai mult de doi (există singular și plural), dar mai puțin de 5-6.
@musat
Prin educație, familiile au tendința generală de a avea tot mai puțini copii, urmarea fiind sporul nativ minim, iar de multe ori spor natural negativ, așa cum se întîmplă în multe state europene. Urmarea va fi, evident, nu una roză, fie dispariția treptată a unui grup etnic, fie modificarea structurii sale genetice. Și unul și celălalt sînt fenomene cunoscute în istorie.
@Sorin Paliga
Într-o altă discuţie, unde era cu totul out of context, aţi scris:
> aştept răspunsul privitor la nr. dv. copii, că aprecieri filosoficheşti despre cei
> care au mai mulţi copii am citit.
> L-am mai întrebat, și nu a răspuns, în ce categorie mă analizează dacă am 3 copii, a celor care
> fac copii ca să cerșească ajutor social, al celor care afectează demografia lumii sau la mai
> știu eu ce categorie.
Da, constat că nu v-am răspuns la comentariul dv. de mai sus, data 3-11-2013 la 19:32. Am uitat de el.
Pasajul care v-a nemulţumit pare să fi fost acesta :
Era comentariul meu la afirmaţia din articol că faptul că rromii au familii cu mulţi copii dovedeşte că sunt mai umanişti.
Vă rog deci să-mi explicaţi ce anume v-a nemulţumit.
@Sorin Paliga
> Nu ați explicat nici tonul persiflant al [la adresa?] celor care au, de ex., 3 copii, ca mine.
Din nou vă invit să faceţi o mică analiză de text şi să-mi explicaţi de unde rezultă tonul „persiflant” în afirmaţia mea:
Cred ca sunt chestiuni personale pe care fiecare om le abordeaza in contextul respectic si fiecare are libertatea alegerii.
Eu am incercat sa abordez un subiect plecind de la observatii generale.
Multe din comentarii sunt mai precise si mai la obiect, decit ceea ce scriu eu.
La capatul povestii se observa statistic ca tarile care au mai multi locuitori au puterea sa-si adapteze mai bine economiile.
Este si mai adevarat ca ceea ce conteaza in acele cazuri este structura de virsta a populatiei.
Revenind la observatiile juste ale dumneavoastra si ale celor care au comentat, cred ca deschid noi subiecte de disctie care le puteti urma avind experienta.
Eu constat ca perceptia oamenilor asupra societatilor in care traiesc este de nesiguranta si frica zilei de miine ceea ce i descurajeaza sa aiba initiative si inclusiv sa aiba copii.
Romania are o perspectiva mai buna decit alte tari si totusi oamenii nu au incredere in ziua de miine. Ce sa spunem de alte tari si alte locuri.
Indonezia este tara celor 143 milioane de consumatori si produce peste 1000 de miliarde pe an. China va efectua reforme care vor viza cei peste 650 de milioane de oameni din mediul rural din care peste 260 de miloane vor pleca la oras si vor deveni muncitori.
Aceasta inseamna ca acestia vor produce bunuri de export si ar putea sa ocncureze si sa scoata din piata mucnii alte sute de milioane de oameni din alte tari. Aceasta inseamna ca in alte tari guvernele vor incasa mai putine impozite si taxe si vor plati ajutoare de somaj.
Aceste doua exemple intuiesc cit de importante sunt numerele mari care fac ca in alte locuri numere importante sa para mici si neglijabile.
Europa si apoi incet incet america devin minoritare si aproape neglijabile in economia mondiala.
Astfel, mai devreme sau mai tirziu, vor incepe sa vegeteze si apoi sa dispara.