Pe unde-am trecut la răscrucea serii

nu era loc pentru tine.

Ce să cauţi tu pe drumul

încolăcit pe sub bolta crengilor

electrizate de simfonia frunzarelor

cafenii sau roşii-flacără

până la revărsarea poienii?

De unde să cunoşti tu graiul

celor doi copaci morţi în picioare

de cine ştie când întinzându-şi

crengile disperat-dezgolite

s-ajungă până dincolo de câmpie

până la umbra albă încă a lunii

prelingându-se printre zdrenţele

de nori vineţii-sângeriu-palid

către îmbrăţişarea brazilor?

*

Respiram cu toată fiinţa

întreg irealul din preajmă

pătrunzându-mă de absenţa ta

pân-la esenţa gândului

că doar fără tine

viaţa mai ştie s-ajungă

cu-adevărat vie…