Recent a avut loc o interesantă manifestare artistică pe litoralul Marii Negre, la Mangalia în România şi la Albena în Bulgaria. Sub titlul „Fără graniţe”, au expus în ambele localităţi artişti plastici din România, Bulgaria, Croaţia, Macedonia şi din… Japonia.
Despre acest festival de pictură voi relata poate altădată. Dar este un prilej minunat de a vă prezenta pe cea care a fost sufletul acestei interesante întîlniri, Luiza Cala.
Luiza Cala este numele cu care îşi semnează lucrările pictoriţă Luisiana Calaidjoglu. Am cunoscut-o (internetic) în urmă cu cîţiva ani, cînd am fost solicitat să scriu un preambul despre arta ei şi am fost plăcut impresionat de sentimentul de plenitudine şi de claritatea rostirii plastice din lucrările ei.
Suprarealistă în esenţă, dar fără a se refuză figurativului obişnuit, pictoriţa dobrogeană oferă privitorului o imagine intensă în care oricînd domneşte poezia vizuală, lirismul. Artista observă natură înconjurătoare, jocul contrastelor în context emoţional, sugerînd vis şi speranţă, transformînd neplauzibilul în posibil.
Combinaţia de idealism, în culoarea pură, cu un soi de primitivism naiv sfidează convenţia şi-i permite pictoriţei să se elibereze de codurile existente, permiţind o abordare sinceră, temerară şi evident neconvenţională. Unele lucrări dovedesc un simbolism ezoteric sau au un grăunte de bizar, dar în nici una nu lipseşte acea încărcătură emoţională, care face posibil impactul cu publicul.