În timp ce, în România, se schimbă procurori şi, mai apoi, se schimbă procurorii cu care au fost schimbaţi procurorii pentru ca, probabil, în final, să se revoce decizia de schimbare a procurorilor cu care tocmai au fost înlocuiţi procurorii, în aşa fel încât situaţia devine la fel de încâlcită ca şi fraza aceasta, nimeni nemaiştiind ce să creadă, ce să înţeleagă, în timpul în care se petrec toate acestea, aşadar, viaţa de zi cu zi în ţara balcanică în care trăim se deteriorează profund. Şi nu vorbesc despre salarii, despre pensii, despre locuri de muncă. În definitiv, toate sunt rezolvabile, fie la nivel individual, fie într-un interval mai mare sau mai mic de timp. Altceva, însă, din ceea ce se petrece astăzi în România va continua să producă efecte generaţii de-a rândul: încremenirea într-un mod de gândire aflat la ani-lumină de ceea ce promovează Europa secolului XXI.
Şi acum, povestea. Ea se petrece într-un oraş transilvănean de provincie, odată oraş săsesc important în Transilvania medievală. Locul desfăşurării ei: o sală de curs într-un liceu oarecare. Personaje: peste douăzeci de elevi de condiţie intelectuală modestă (cei mai mulţi dintre ei îşi picaseră, cu trei ani în urmă, examenul de capacitate de la sfârşitul clasei a VIII-a) şi subsemnatul, aflat acolo pentru a suplini, pentru o oră, lipsa unui coleg-profesor. Aşezat la catedră, văd afară, pe geam, steagul Uniunii Europene. Cei din faţa mea sunt născuţi imediat după 1990. Discutăm, îi întreb de unde sunt, cum îi cheamă. E o oră târzie a după-amiezii. Fără nicio legătură aparentă cu discuţia, unul dintre ei mă informează, mândru, că vine dintr-un sat în care nu locuieşte niciun ţigan, noi suntem cinstiţi, suntem doar români acolo. Când îi spun că ţiganii sunt, de fapt, români, reacţia clasei e un râs sănătos, zgomotos, ca la auzul unei glume de foarte bună calitate. Când folosesc cuvinte precum discriminare sau discriminare pozitivă, urmează alte hohote de râs. Evident, afară, steagul albastru al Uniunii Europene continuă să fluture pe clădire, impasibil.
Până acum, acesta este experienţa cea mai îngrozitoare de la întoarcerea mea în ţară. Ea e expresia unui eşec; nu e aici vorba despre un simplu incident izolat, cum s-ar putea crede, ci de eşecul cel mai răsunător al aderării noastre la Uniunea Europeană. Cetăţenii aceştia europeni, ajunşi la vârsta de 18 ani, nu se fac vinovaţi de nimic. Ei nu fac altceva decât să reacţioneze, cu lipsa lor de înţelegere şi gândire critică, cu limitările lor intelectuale, la ceea ce li se livrează, la ceea ce există ca idee-forţă a societăţii în care trăiesc. Tragedia este că elevii despre care vorbesc nu au înţeles unde anume greşesc. Îi priveam în timp ce le vorbeam şi era clar pentru oricine i-ar fi privit în momentul acela că nu înţeleg care e problema. Discuţia aceea trebuie să li se fi părut una exotică, purtată într-o limbă străină.
Foarte puţine dintre valorile Europei din care facem parte şi noi astăzi au sens la nivelul societăţii româneşti. Ele par mofturi de Bruxelles şi, în calitatea lor de mofturi, nu li se acordă nici cea mai mică atenţie. Holocaustul, rasismul, discriminarea sunt încă tratate la noi în cheie minoră şi riscul iminent este ca din spate să vină o generaţie cu sensibilităţi naţionaliste. Valorile europene sunt discutate ca temă de seminar, nu îşi fac încă loc în curricula şcolară, deşi, dacă cineva s-ar obosi să verifice activităţile desfăşurate în şcolile româneşti, ar constata că se discută relativ frecvent despre ele. Pe hârtie, însă…
Integrarea în Uniunea Europeană, un proces continuu care trebuie să continue mai ales după aderarea la UE, e tratată la modul superficial. Căci, nu-i aşa, Europa este despre bani, locuri de muncă, libera circulaţie a mărfurilor şi oamenilor, în niciun caz despre valori. Ne dau nouă valorile de mâncare? Noi am aderat ca să avem o viaţă mai bună, nu ca să vină unii şi alţii să ne spună cum trebuie să gândim; n-am aderat la UE ca să primim lecţii. De la cine am avea de primit lecţii?! Păi nu-i avem noi pe strămoşii noştri, cu existenţă multimilenară, care să ne înveţe cum trebuie să trăim?! Nu-l avem noi pe Vlad Ţepeş şi pe Ştefan cel Mare şi (mai nou) Sfânt?! Nu avem noi sfinţii şi moaştele noastre, nu-l avem de partea noastră pe însuşi bunul Dumnezeu, de care suntem din ce în ce mai aproape în zilele de sărbătoare, când ne îmbulzim şi urlăm în încercarea de a atinge oseminte sfinte?! Unde se scrie în Biblie că ţiganii sunt români?! Când ai toate aceste lucruri şi încă multe altele despre care nici nu merită amintit, de ce am primi lecţii de la alţii?!
Asemenea elevilor din acel oraş transilvănean, cu toţii râdem sănătos când ni se spune că avem mari probleme cu rasismul, xenofobia şi negaţionismul. Ce glumă bună! Românul e blând şi răbdător, îi lăsăm pe ei să vorbească acolo, pe la Bruxelles, le punem steagul pe clădirile oficiale (o bucată de pânză acolo!) cu aerul că le facem o imensă favoare, dăm din cap aprobator, cu un zâmbet şmecheresc în colţul gurii şi facem tot ce ştim noi. Vrem să fim consideraţi cetăţeni europeni cu drepturi depline când vine vorba de deschiderea pieţei muncii, dar ferească Sfântul să ne lăsăm cumva contaminaţi de modul european de a gândi; noi rămânem ce-am fost, că aşa e bine!
Aflu că, pentru a ajunge mai repede în faţa moaştelor nu ştiu cărei sfinte, un român s-a îmbrăcat în uniformă de pompier. Dacă i-ar fi reuşit tertipul, sfânta cu pricina i-ar fi iertat, cu siguranţă înşelătoria! Nu ştiu de ce, nu mi-e deloc greu să îmi imaginez că, nu peste multă vreme, unul dintre elevii despre care v-am vorbit, va face, senin, gesturi similare. Statul român, prin reprezentanţii lui, e un exemplu bun în acest sens. De ani buni, ne îmbrăcăm frumos când ieşim afară, cu haine europeneşti care să disimuleze atent ceea ce se află sub ele. În pozele de grup ale Uniunii Europene, dacă n-am şti care sunt ai noştri, nu i-am putea distinge de ceilalţi! Îmbrăcaţi corect, gesticulează europeneşte, câteodată chiar articulează europeneşte, conversează jovial, tot europeneşte, folosesc tacâmurile adecvate atunci când au un dineu oficial… Pentru ca, mai apoi, coborâţi din avion, la intrarea în aeroportul Otopeni, să eructeze zgomotos, relaxându-se după un atât de îndelungat efort de disimulare, într-un club de manele. Atâta doar că, oricât de mult am mima, dacă o vom face suficient de mult, nu vom mai păcăli pe nimeni.
Europa e încă departe. Şi ea se îndepărtează încă şi mai tare, în vreme ce noi suntem preocupaţi de lucruri cu mult mai importante: avem de schimbat procurori, de sărutat moaşte, de stat la cozi pentru oferte speciale la supermarket, de făcut o rată pentru un home cinema…
Exemplu cu copilul și citarea țiganilor ca exemplu negativ nu este numai românesc, mi-e teamă că pot fi auzite în multe țări europene, unele cu pretenții că dau lecții de democrație; putem înlocui cuvîntul „țigan” cu „negru” sau „maghrebian”. Am făcut precizarea pt a clarifica, de la început, că episodul nu este chiar așa de românesc pe cît ar reieși din context. Este chiar pan-european, aș zice. Poate că altundeva cetățenii sînt mai meschini, mai prefăcuți, înjură în gînd și zîmbesc la suprafață. Prefăcătoria însă se cam vede.
Nu cred că românul este blând, răbdător – poate (nu a prea avut încotro). Nu cred deloc că este ospitalier, cum se mai spune.
Europa, din păcate, pare că are tendința să se depărteze de sine indiferent în ce țară punem vîrful compasului.
Atlfel, da, românii au capacitatea să conducă foarte civilizat în Austria, pt ca, trecînd frontiera României, să creadă că pot conduce cu 150 km/h în localitate. La noi, zic ei, așa e, se poate orice. Aici, da, e mult de lucru…
Dupa ce am citit articolul nu am putut sa-mi înfrânez gândurile si sa spun: râde ciob de oala sparta…
Sa ma explic de ce.
Scrie domnul Ivancu:”Când folosesc cuvinte precum discriminare sau discriminare pozitivă, urmează alte hohote de râs.”
Dar oare nu face chiar si dumnealui o discriminare numindu-i „elevi de condiţie intelectuală modestă”…mai bine zis…prostavani ?
Stimata Doamna Cristina Vlad,
Dupa fragmentul citat de dumneavoastra mai urmeaza ceva, intre paranteze. Explic ce inteleg prin afirmatia mea si de ce spun asta. Intre noi fie vorba, afirmatia e o simpla constatare, nicidecum o judecata de valoare.
Fie nu inteleg eu sensul cuvantului „discriminare”, caz in care v-as fi recunoscator daca mi-ati explica, fie folositi dumneavoastra termenul in mod eronat.
Domnule Ovidiu Ivancu,
a fost o constatare. Perfect. Atunci care credeti ca este diferenta între constatarea dumneavoastra si a acelor “elevi de condiţie intelectuală modestă” când afirma ca vin „dintr-un sat în care nu locuieşte niciun ţigan”?
Tragedia este ca nici dumneavoastra nu întelegeti unde gresiti.
Daca vreti sa va contaminati si dvs. cu „modul european de a gândi” nu mai faceti public astfel de constatari.
„Daca vreti sa va contaminati si dvs. cu “modul european de a gândi” nu mai faceti public astfel de constatari.”
Nu există un „mod european” de a gândi, este un termen ad hoc creat pt a șmecheri, să zic așa, termenii filosofici, politici ori sociologici. Atitudini anti-rrome sînt peste tot în Europa, accentuate după ce mulți rromi români au ajuns acolo. Până să ajungă, perorau frumos despre drepturile rromilor, după ce au ajuns n-a mai fost bine.
Clișeele prețioase precum „mod(ul) european de gândire” ascund, de facto, lipsa unor fundamente de articulare a unei concepții, a unei teorii. În măsura în care veți dezvolta, domnule Ivancu, așa ceva, voi fi primul care să o analizez, așa cum mă pricep eu.
Stimata Doamna Cristina Vlad,
Cred ca ratati subiectul textului pe care il comentati. In text nu exista in niciun fel culpabilizarea elevilor despre care vorbesc pentru modul in care gandesc. Dimpotriva, spun acolo ca modul lor de a gandi nu e altceva decat reflectarea unui mod de a gandi ceva mai general.
Cat despre constatarea care v-a indignat, va repet: in momentul in care la un examen national obtii nota 2, nota 1 fiind din oficiu, in momentul in care abia stii sa scrii si sa citesti, conditia intelectuala e una modesta. Dar asta nu e o crima. Multi dintre cei despre care vorbesc pot fi profesionisti desavarsiti in meseriile pe care le vor practica in viitor; nu exista nicio judecata de valoare acolo, nimic peiorativ, nimic arogant. Constatam ceva bazat pe argumente (v-am dat mai sus cateva dintre ele).
Cred in continuare ca a spune ca traiesti intr-un loc cu oameni cinstiti pentru ca nu locuieste acolo niciun tigan este un act de discriminare (pentru care, insa, repet, nu invinovatesc niciun elev), in vreme ce a cataloga pe cineva drept o persoana de conditie intelectuala modesta, atunci cand exista argumentele despre care va vorbeam, nu se poate incadra la niciun fel de discriminare. Formularea mea nu e in niciun fel depreciativa sau ea nu a fost nici scrisa si nici formulata in mod peiorativ.
Daca imi si explicati ce nu inteleg, poate ca ies din tragedie.
@Ovidiu Ivancu
„a cataloga pe cineva drept o persoana de conditie intelectuala modesta, atunci cand exista argumentele despre care va vorbeam, nu se poate incadra la niciun fel de discriminare.”
Se vede ca nu va-ti insusit „valorile europene” nici dvs. Nu exista handicapati ci doar „persoane cu dizabilitati”, nu exista nici caini vagabonzi ci „comunitari”, nici homosexuali nu exista ci „gay”, Islamul e religia pacii, iar gafa cu „persoana de conditie intelectuala modesta” e dovada ca nu puteti tolera diversitatea culturala.
Fiti relaxat, majoritatea din Romania si-a insusit deja „limba de lemn” stil-EU, la fel cum si-o insusise si pe cea marxista pe vremurile lui Ceasca, si crede in ea tot atat.
Ion Ionescu, nu sunteti cam dur cu judecatile la adresa UE?
O avea pacatele ei dar, cel putin din perspectiva tarilor membre „cu potential” (ca sa folosesc si eu un eufemism in ton cu cele pe care le citati) UE (nu EU) e totusi cea mai buna dintre ofertele proaste.
Apoi, notiunile care se perinda prin limba de lemn si valorile nu sunt chiar acelasi lucru, desi uneori pot ajunge sa concida.
Limba de lemn e uricioasa, dar in ea deverseaza izvoare destul de diferite.
Ca sa iau exemplele d-voastra. „pesoane cu dizabilitati” se numeau „handicapati” si, mai de mult „invalizi”. In gura poporului am auzit – si m-am crucit – ca erau denumiti „nemurici” (adica unii care trebuiau sa moara de la inceput, desi traiesc).
Acest gen de sursa de termeni, desi cu riscul de a imbogati limba de lemn, are un scop nobil. Ma gindesc la un tinar, un adolescent, care din nastere a avut ghinionul sa nu posede toate capacitatile. Multi dintre ei depun un efort inzecit fata de ceilalti dar traiectoria lor depinde si de felul cum îi privesc si incurajeaza (nu mint) adultii. Sa le spunem pe sleau ca trasatura lor fundamentala este invaliditatea si in consecinta sa nici nu viseze la o viata cit de cit normala ca adulti?
Apoi, „cîini comunitari” e un termen aberant si inselator. Creat ca sa dea impresia ca o anume „comunitate” are grija de ei. Acele „comunitati” insa isi asuma raspunderea cind au chef asa ca nu exista „comunitari”.
„Islam – religia pacii”, da, o alta aberatie, desi nu am auzit-o personal. O religie nu e de niciun fel in mod direct, nici de pace nici de agresiune. Dar multe din ele au practicat agresiunea extrema de dragul pacii si e normal ca ajung sa se identifice cu agresiunea.
Gay e un calc din engleza, din pacate ca multe altele. Calcurile apar, dupa parerea mea, nu ca le comanda cineva. Ci din lene intelectuala, incapacitate de a stapini propria limba. Eventual snobism.
UE e populata si ea de indivizi, oameni obisnuiti, nu numai cu ideologi, politicieni si oportunisti. Toti contribuie la aparitia unor aberatii. Dar poate e prea mult sa punem toate defectele unui sistem de valori in spinarea UE.
In consecinta, cred ca ar fi o exagerare sa plasam populatia din România in postura de martir care a cazut victima atit lui Ceasca cit si UE. Poate afirmatia asta ar suna mai legitim daca ar veni de la tara „fara potential de dezvoltare” cum e Elvetia.
@George Petrineanu
„cred ca ar fi o exagerare sa plasam populatia din România in postura de martir care a cazut victima atit lui Ceasca cit si UE.“
România este o țară care, de la 1820 la 1930 a avut o evoluție constant pozitivă, cu unele coborîșuri specifice timpului. În 1930 s-a întîmplat prima tragedie din epoca modernă: Carol II. a urmat a doua tragedie: legionarii și epoca lor. Apoi a treia: războiul. La scurt timp, a patra: „Soldați, vă ordon treceți Nistrul”. Apoi a cincea: sovietele. A șasea: Ceaușescu.
Vă rog să vă uitați că toate aceste tragedii s-au succedat la intervale foarte mici, marcînd profund modul de comportament, modul de gîndire, societatea, instituțiile… totul. După 60 de ani de instituții nedemocratice (1930–1990) este extrem de greu să-ți revii, ca om, ca popor, ca stat. Trebuie eforturi, unele mari. Întîi de toate, trebuie să conștientizezi unde te afli, ce s-a făcut, ce se face, ce trebuie făcut. Ar trebui o elită politică mai bine pregătită, valori promovate, nu alungate…
Străinii ne privesc chiorîș și, cred, pe bună dreptate. Nu ne înțeleg, nu înțeleg ce fel de oameni sîntem, ce dorim, cum ne comportăm… Mai cred că străinii nu ne pot iubi mai mult decît ne-am putea iubi noi înșine pe noi înșine, nu cred că ei vor construi Europa viitorului și nici nu cred că x miliarde de euro pot rezolva marile probleme ale țării, indiferent ce valoare are acel x.
@Ovidiu Ivancu
Să revenim totuşi la episodul central al articolului dumneavoastră, cel cu copii care au râs cu poftă când le-aţi spus că „ţiganii sunt, de fapt, români”.
Întrebarea mea este: ce aţi dorit de fapt dv. să spuneţi şi ce credeţi că au înţeles copiii?
Mie nu mi-e clar ce înseamnă afirmaţia „ţiganii sunt, de fapt, români”. Ce vreau să spun? Cuvântul „ţigan” este clar şi univoc pentru că desemnează o etnie („neam”, „naţionalitate”) şi nimic altceva. Însă cuvântul „român” poate să însemne mai multe lucruri: apartenenţa la o etnie, un locuitor al România, sau un cetăţean al României.
Care din cele trei semnificaţii aţi intenţionat s-o daţi cuvântul „român” în afirmaţia dv.? Poate că elevii au râs pentru că au înţeles afirmaţia altfel decât aţi vrut?
@Al .Leibovici
Cert, copiii au rîs pt că au dat afirmației sensul „țiganii sînt ca voi” sau „voi sînteți țigani”. Faptul că au rîs e notă bună, au avut maximă înțelegere pt o afirmație, cum să spun… nici nu găsesc epitetul. De fapt, epitetul corect, care îmi vine în minte, nu-l scriu, îl va înfuria pe autor.
Domnule Ovidiu Ivancu,
v-am apreciat articolele despre India dar aici trebuie sa admiteti ca ati clacat. Poate ca din orgoliu refuzati sa recunoasteti. Nu pot crede ca nu v-ati seama unde ati gresit.
Datorita firmei pe care o detin aici în Germania, am contact cu foarte multa lume. Începând de la politicieni, doctori docenti, medici, avocati,studenti, elevi dar si foarte multi oameni cu dizabilitati. Pe toti îi tratez amabil si cu respect. Si niciodata, dar niciodata nu mi-am permis si nu îmi voi permite sa-i caracterizez sau sa fac constatari despre ei. De pe urma lor îmi câstig pâinea, asa cum dumneavoastra o câstigati de pe urma unora de „condiţie intelectuală modestă”.
Din pacate, ati dovedit prin rândurile acestea ca nici dumneavoastra nu sunteti pregatit pentru Europa.
Dar nu despre asta era vorba.
În Europa se evita astfel de umiliri indiferent de capacitatea intelectuala a unui elev si nu veti vedea niciodata un profesor sa faca afirmatii de genul acesta. Risca sa ajunga în fata tribunalului.
Începând de la gradinita pâna în ultimul an de scoala, discutiile despre copii se poarta, programate, tete-a-tete, doar cu parintele si cadru didactic. Ceilalti parinti nu asista la discutie. Asa cum la teste nu se spun notele în fata clasei.
Notele de la examene nu se afiseaza în vazul tuturor, asa cum este în România.
Cunosc prea bine situatia din învatamântul românesc pentru ca sora mea care locuieste în România, profesor, se confrunta cu diverse probleme.
Va rog sa nu îmi luati în nume de rau observatia pe care mi-am permis sa v-o fac. Si eu la rândul meu am avut foarte multe de învatat atunci când m-am stabilit în Germania.
@Christina Vlad
> niciodata nu mi-am permis si nu îmi voi permite sa-i caracterizez [pe clienţii firmei mele] sau sa fac constatari despre ei
Dar, doamnă, eventualele disabilităţi fizice ale clienţilor dv. nu sunt relevante pentru relaţia pe care o aveţi dv. cu ei, care este o relaţie comercială. Există însă o disabilitate care vă interesează, şi încă foarte mult – eventuala disabilitate financiară a clienţilor dv. 😉
Exact la fel şi pentru dl. Ovidiu Ivancu şi elevii săi: „disabilităţile” intelectuale ale elevilor sunt meseria însăşi a domnului Ivancu: dânsul are obligaţia să le constate, să le noteze, să lase repetenţi, să le dea sau refuza capacitatea, iar nu să se teamă să le spună pe nume, să le măture sub covor.
Rolul însuşi al şcolii este îmbunătăţirea condiţiei intelectuale a copiilor, care începe prin a fi modestă. Domnul Ivancu n-a spus „condiţie mentală modestă”, cum poate aţi interpretat dv. Poate şi aceasta fi o realitate, dar nu cred că în cazul de faţă.
Problema cu Political Correctness asta este: nu are limite precise, totul se poate răstălmăci – la nevoie…
Domnule Leibovici… 🙂
Da, dar aceste notari ramân doar pentru dumnealui nu si pentru restul lumii.
V-ar place sa mergeti la medic si apoi sa va auziti comentarii, în spate, despre boala (sa zicem) dumneavoastra ?
@Christina Vlad
> Da, dar aceste notari ramân doar pentru dumnealui nu si pentru restul lumii.
Aplicând consecvent această logică, toţi elevii trebuiesc trecuţi automat din clasă în clase, din treaptă în treaptă, prin bacalaureat, admitere, etc. şi asta pentru ca „să nu se afle” cine sunt elevii slabi
Pe scurt: domnul Ivancu a considerat că informaţia privitoare la nivelul scăzut la învăţătură al elevilor respectivi este relevantă pentru relatarea sa şi de aceea ne-a împărtăşit-o; a fost strictul necesar, nici un fel de informaţii cu care să-i putem identifica. Nu ştim nici măcar localitatea.
Deci singurul lucru pe care îl puteţi contesta în mod legitim ar putea fi eventual relevanţa.
Domnule Leibovici, nu aveti dreptate. Elevii pot repeta clasa fara sa se faca prea multa vâlva în jurul lor. Si fara a fi umiliti.
În Germania nu se acorda premii sau coronite…
Si cine ati vrea sa afle situatia lor ? Gura lumii ?
P.S. Am scris cuvântul disabilitate cu z din greseala pentru ca în limba germana s se pronunta z…domnule profesor… 🙂
@Christina Vlad
> Elevii pot repeta clasa fara sa se faca prea multa vâlva în jurul lor. Si fara a fi umiliti.
Cine a vorbit de vâlvă sau umilire?? Era vorba despre „să se afle”, de exemplu foştii şi noii colegi, etc., etc., apoi acte ca diplome, etc. unde se vede tot.
Dar subiectul a deviat. Important este că domnul Ivancu a considerat că informaţia privitoare la nivelul scăzut la învăţătură al elevilor respectivi este relevantă pentru relatarea sa şi ne-a împărtăşit-o — în modul cel mai decent posibil.
Cum spuneam: cu PC se poate face un proces de intenţie oricui, iar singura apărare va fi să ai prieteni *mai* sus-puşi decât duşmanul care te sapă.
Domnule Alexandru Leibovici,
Diferentierea tigan-roman s-a facut, in contextul respectiv, pe o componenta etica. Aici am incercat sa le atrag atentia asupra erorii. Tiganii, asociati raufacatorilor, romanii, asociati oamenilor onesti. Ceea ce am incercat sa le explic este ca:
1. Din punct de vedere al nationalitatii, tiganii sunt, de fapt, romani. Aceasta le este cetatenia. Si
2. Este incorecta asocierea unei etnii anume, oricare ar fi ea, cu epitete de genul raufacator, hot etc. Aceste aprecieri sunt cel mult individuale, atunci cand sunt justificate de hotarari ale justitiei care sa le confirme formal.
Repet, insa. Niciun moment intentia mea nu a fost aceea de a-mi blama elevii. Am spus-o clar in text. Fiind lipsiti de o constiinta critica ceva mai accentuata (de aceea am si invocat pasajul referitor la conditia lor intelectuala) ei sunt mult mai influentati de ceea ce se gandeste si se afirma in jurul lor. Deci, nu au niciun fel de vina.
Doamna Cristina Vlad,
Rezultatele la examenele nationale sunt publice. Deci, nu am comis nicio indiscretie. De asemenea, nu am pomenit nominal pe niciunul dintre elevii la care faceti referire. Personal, nu consider ca a avea capacitati intelectuale modeste este o jignire sau o forna de umilinta. Ei au optat pentru o scoala profesionala, asadar aspiratia lor e de a practica o meserie. Nimic jignitor, nimic umilitor in asta.
Nu v-am luat in nume de rau observatiile. Tocmai de aceea incerc sa va conving ca nu am avut nici cea mai mica intentie de a jigni pe cineva si nici nu cred ca reiese o asemenea intentie din textul pe care l-am scris. Invocarea conditiei lor intelectuale a avut un singur scop: acela de a atrage atentia ca sunt tineri in Romania care, datorita slabei lor apetente pentru informatie, a lipsei dorintei lor de a se informa singuri, isi iau reperele in materie de idei si comportament de la cei din jur, a caror responsabilitate e enorma.
Stimate domnule Ivancu,
Eu încerc să mă pun în locul acelor elevi ca să înţeleg ce anume i-a făcut să râdă. Eu n-am fost de faţă şi nici n-am putut să-i întreb de ce râd. Eu am numai relatarea dv. şi nimic altceva care să-mi servească. Deci nu pot decât să încerc să deduc, cu toate riscurile aferente.
Eu înţeleg foarte bine că dv. doreaţi să make an ethical point, dar nu ştiu dacă copii au înţeles asta deja înainte de a izbucni în râs.
Înţeleg că prima dv. reacţie a fost afirmaţia „ţiganii sunt, de fapt, români”. Cum ar fi putut-o deci înţelege copiii fără o altă introducere din partea dv.? Am spus anterior că cuvântul „român” se poate interpreta în diferite feluri: fie ca nume de etnie, fie născut în RO sau cetăţean român. Ultimele două nu pot fi motiv de râs. Rămâne una singură:
1. „ţiganii sunt de fapt de etnie română”
Cu interpretarea etică dorită de dv. (dar la care copiii nu cred că s-au gândit singuri de la început, şi încă cu toţii…), avem şi o a doua posibilitate:
2. „ţiganii sunt, de fapt, la fel de cinstiţi ca (etnicii) românii”
Vedeţi şi alte interpretări pe care să le fi putut da copiii afirmaţiei dv.? Dacă astea sunt singurele, putem înţelege acum ce anume i-a făcut pe copii să râdă?
Prima este, după mine, o contradicţie flagrantă, deci bună de râs, ca să zic aşa 🙂 A doua…? Asta aţi vrut să spuneţi? Este adevărată această afirmaţie? Sau credeţi că nici n-are importanţă?
> Repet, insa. Niciun moment intentia mea nu a fost aceea de a-mi blama elevii.
Asta îmi este perfect de clar, suntem întrutotul de acord. Despre relevanţa condiţiei lor intelectuale pentru cele discutate mai sus, vom mai vorbi. La prima vedere, eu nu cred că este relevantă.
@Sorin Paliga:
,,După 60 de ani de instituții nedemocratice (1930–1990) este extrem de greu să-ți revii, ca om, ca popor, ca stat. Trebuie eforturi, unele mari. Întîi de toate, trebuie să conștientizezi unde te afli, ce s-a făcut, ce se face, ce trebuie făcut. Ar trebui o elită politică mai bine pregătită, valori promovate, nu alungate… ”
De acord. Exista o limita pina la care pot fi accelerate procesele si o perioada de latenta.
Pe mine ma impresioneaza saltul facut de la aliniearea la civilizatia si cultura otomana la cea occidentala. E descris si in lucrarea lui Djuvara. Oare care ar fi fost profilul nostru acum daca boierii si-ar fi trimis copiii la studii la Istanbul? Am fi fost o provnincie autonoma? Sau poate invers, am fi fost independenti dar am fi ratat reformele lui Ataturk?
Ceeaca ma gindesc esta ca aceste argumente (si scuze, pina la urma) ale ,,lentorii” sa nu fie folosite ca scuza pentru a nu lansa aproape nimic – sa lasam procesele sa evolueze prin ,,osmoza sociala” (adica mai la intimplare).
As mai nota si un paradox. Cei de fata vorbim despre ,,români” de parca noi am fi altceva. Si noi suntem români dar totusi nu cerem o ,,perioada de gratie pentru dezmeticire” pe baza circumstantelor atenuante de mai sus. Am vrea sa pornim cit mai repede sa corectam macar anacronismul civilizatiei (infrastructurii) noastre.
Nu e vorba de a copia ceva de la UE. Putem sa le si inventam. Dar de ce sa pierdem timpul sa le inventam cind exista de-a gata. In ce priveste cultura doresti sa-ti pui pecetea specifica, insa civilizatia materiala e mai modulara – iei/comanzi de acolo de unde e mai de calitate si mai ieftin. Costa bani sa reinventezi o infrastructura cind exista gratis de copiat. Unii percep insa asta ca ,,ni se baga pe git”. Cui îi pasa daca bate cuie cu un ciocan nemtesc sau cu unul românesc.
Un alt lucru ar fi ca dinamica unui deceniu din 2013 nu este aceeasi cu cea a unui deceniu din 1985 sau 1850. In 1985, ca sa comanzi un loc la hotel sau un prospect de produs trebuia sa astepti sa vina posta cu oferta respectiva. Practic nu exista tehnologia rapida de transfer al informatiei. Asta conteaza cind e vorba de cit ragaz oferi unei societati.
Un lucru interesant este ca regele Suediei, Karl XII, cunoscut mai mult ca razboinic (si din cauza asta putin apreciat de suedezi) a condus tara si a introdus reforme esentiale (ombudsmanul de exemplu) de la distanta de la Bender pe o perioada foarte lunga 1709–1713. Nu l-a invatat nimeni cum sa lucreze de la distanta si nu avea nici ministru al infrastructurii. Dar a creat metode si a reusit.
Cind se discuta de adoptarea unor modele de administratie sa zicem (pentru a nu pierde timpul cu inventarea si validarea unor noi, originale) foarte multi sar in sus. Cum sa ,,copiezi”!? Daca insa România ar fi o echipa de fotbal care din diverse cauze s-a chinuit ani la rindul sa cistige cupa, atunci aducerea (pe bani multi) a unui antrenor de succes strain ar fi aplaudata si de cei mai inraiti nationalisti. Si daca antrenorul ar fi un dur cu fotbalistii, publicul ar aplauda si asta, nu s-ar plinge ca e batjocorit specificul.
La fel de drept ar fi ca antrenorul nu ar fi nebun sa faca tabula rasa de ceeace au bun jucatorii ci i-ar stoarce de ultima resursa a talentului lor adaugind ceeace din experienta lui vede ca lipseste, schimbind doar ce trebuie schimbat. O ,,revolutie” (asa cum o definea cineva) este setul minim de modificari care trebuie introduse pentru a face ca un sistem existent sa functioneze. Dar asta e la fotbal…
După părerea mea, problema este de reprezentativitate: parlamentul, guvernul reflectă ceea ce doresc cetățenii?
Poate da, poate nu. Și aici e greu, deoarece – constat – după 10 ani de la căderea comunismului, odată cu alegerile din anul 2000, românii au început să prefere politicieni de tip saltimbanc, guralivi, cabotini. Nu există nicio diferență tipologică între Băsescu, Oprescu și Mazăre, toți trei sînt absolut la fel, cu multe mandate cîștigate prin vot direct. Oprescu, de-o pildă, a cîștigat detașat al doilea mandat, deși nu a făcut, efectiv, nimic. Nu a avut și nu are niciun proiect (presupun că nu le ține secrete), a tăiat panglicile proiectelor inițiate de Băsescu și de Videanu. Mazăre a distrus centrul istoric al orașului Constanța și, totuși, localnicii i-au dat al treilea ori al patrulea mandat (am și uitat). Și în alte orașe se întîmplă la fel.
Tipologia politicienilor actuali este net diferită de cea din anii ’90, oameni „serioși”, intelectuali, care însă nu au plăcut (am fost unul dintre ei).
Românii vor actori, vorbe… după care sînt supărați că nu fac nimic. E drept, nici oferta nu e cine știe ce, dar intrăm deja în cerc vicios.
Recenta știre, repetate și pe Euronews, despre expulzarea unei fete din Kosovo, rromă, și care a provocat un scandal în Franța arată cît de „european” e comportamentul francezilor față de rromi: meschin, snob, arogant. Fata, intervievată, vorbea o franceză de nivel C1…
Cred că Europea se depărtează tot mai mult de sine… nu e bine.
Ca de obicei, domnule Paliga, va grabiti sa emanati multa energie negativa în jur, fara sa analizati situatia.
Leonarda a ajuns în Franta împreuna cu familia ei (mai are înca…6 frati) acum 5 ani.
Când politia a venit la resedinta parintilor pentru a ridica familia si a o duce la aeroportul Lyon, fata era plecata în excursie cu scoala.
Familia Dibrani a emigrat în Franța în 2009, fără permis de intrare , iar cererea de azil a fost respinsa.
La începutul acestei saptamâni, profesorii de la scoala Leonardei au protestat împotriva circumstanțele de deportare, printr-o declaratie publica.
Cazul va fi investigat în mod oficial.
Ce vedeti meschin acolo unde se aplica legea ? Cu ce greseste, dupa parerea dumneavoastra, Europa ?
„Cu ce greseste, dupa parerea dumneavoastra, Europa ?” Iar citați aiurea, unde am folosit eu numele continentului ca gest politic? Era, în context, vorba de „comportamentul european” așa de pompos invocat în textul de bază.
eu nu semăn energie negativă și, în orice caz, nu „iar”; îmi puteți cita seria de exemple de emanație negativă? Văd că iar nu aveți ce face și, după ce ați abandonat cozile cîinilor, acuma vă ocupați de alte probleme pe care le valoriticați prin schimonosire.
Eu am „abandonat cozile” iar dumneavoastra din lipsa de raspuns va învârtiti în jurul lor… 🙂
Ah, da…aveti dreptate…Nu a fost Europa, ci „Europea”!
Nu am un aparat sa va masor emanatia de energie negativa…dar se simte puternic.
Stimată doamnă Vlad, văd că n-aveți ce face acasă și pierdeți vremea pe aici. Poate vă încurc. Și, da, mai fac mici greșeli de tipo, scriu f. repede și, uneori, nu le văd. Haideți cu șmecherii d-astea ieftine, chiar nu am timp. Iar aia cu aparatul și energia negativă aruncați-o la coș, chiar nu are nevoie nimeni de giumbușlucuri d-astea de cartier mărginaș. V-am mai spus o dată, doriți să fiți spirituală cu orice preț și nu vă iese. Dacă nu are de unde, nici nu are cum.
Gata, am închis.
Romania si Uniunea Europeana, Vocea Rusiei si Prof.univ.dr Nicolae Taran – Univ.Timisoara
Un articol sintetic, util pentru a avea o baza de discutii.
Nicolae Taran (economist) e unul din cei cunoscuti intelectuali ai Timisoarei.
Atitudinea populaţiei faţă de ideea de existenţă a Uniunii Europene şi mai ales faţă de instituţiile Uniunii Europene s-a schimbat foarte mult în cei şapte ani, care se vor împlini în curând de la momentul primirii României în UE şi până în prezent. Dacă în perioada de preaderare, în perioada 2005-2007, exista în România un entuziasm debordant aş putea spune, un entuziasm generalizat legat de viitoarea aderare a României la UE, în prezent există foarte multă dezamăgire, insatisfacţie şi dezaprobare chiar faţă de calitatea de membră a UE a României.
Populaţia statelor admise in UE in deceniul trecut a scazut in perioada 2005 – 2011 cu 1 969 805 de persoane (-1,92%), in timp ce populaţia celorlalte state din UE a crescut in aceeaşi perioada cu 12 911 894 persoane (3,32%). Aceasta fractura demografica pe axa Est – Vest a Europei, determinata mai ales de imploziile demografice din Lituania (-10,88%), Letonia (-10,05%), Romania (-7,1%) şi Bulgaria (-5,05%), reprezinta cel mai nociv efect al extinderii UE in perioada 2005 – 2007.
Pe de alta parte, datele indica pentru aceeaşi perioada o creşterea in termeni reali a produsului intern brut per locuitor de 22,16% in UE 10 şi de 1,85% in UE 17.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_10_16/Consecintele-aderarii-Romaniei-la-UE-in-viziunea-unui-expert-roman-6508/
Sondajele de opinie din România pre-aderare arătau, prin procentele de entuziasm, mult mai mare decît în oricare altă țară, lipsa de informare și speranța că simpla aderare rezolvă, ca o baghetă magică, toate problemele, nivelul de trai, mai ales, dar și toate marile necazuri ale Românilor: justiția, corupția și, dacă vreți, și cîinii fără stăpîn. Între timp, apăru criza și colții ei de fier. Dezamăgirea e mare peste tot, mai ales în țările profund afectate: Grecia, Spania, Portugalia, între ele și România, evident. Orice criză din UE afectează și România, țară cu economie nu atît slabă (cu țiței, cu păduri, cu metale prețioase și rare, cu cel mai fertil sol din Europa etc.), cît prost gestionată, ca atare România trebuie să se țină alături de cei puternici ai UE, altfel clachează.
Cei care propun revenirea la monede naționale care, vezi Doamne, rezolvă criza din zona euro, nu știu ce spun, ca să mă exprim elegant.
Și, da, a apărut o migrație masivă din țările sărace spre cele prospere, lucru de așteptat, nu? Este principalul motiv pt care nivelul de trai, modul de viață trebuie cumva adus(e) la limite comparabile cît de cît. Marea problemă a Europei foste comuniste este încă discrepanța f. mare între unele prețuri din zona transporturilor și serviciilor, mult sub cele din „Vechea Europă”, în timp ce produsele IT sînt mai scumpe cu procente care merg pînă la 25-30 % pt unele tipuri. Este situația nu numai a României, dar și a unor țări care stau mult mai bine economic, cum ar fi Cehia ori Polonia. Această situația a creat, creează și va crea mari probleme dacă nu se iau măsuri ferme pt echilibrarea acestor diferențe.
P.S. Acum aflu că Bechtel este o companie aflată în subordinea CIA. Interesant. Mă întreb OMV ori ăia de la Roșia în subordinea căror servicii sînt? Sincer, mă așteptam ca dl Țăran să fie mai puțin țăran în abordări și mai expert în analize. Dezamăgitor… Probabil însă că asta trebuie să audă Vocea Rusiei.
@Sorin Paliga
> mă așteptam ca dl Țăran să fie mai puțin țăran..
Eu in schimb nu ma asteptam la altceva din partea dvs. [Mod: Hmmm…]
@Ion Ionescu
Înseamnă că sînt consecvent mie însumi.
Hm .. depande ce ce integem prin Europa sau economie…
Daca prin UE intelegem doar literatura, eseuri, „justitie”*, nivel de trai samd, sa nu ne miram.
Daca prin economie intelegm tara țiței, cu păduri, cu metale prețioase și rare, mde.
Asta, scuze, dar este cam gandire magica la intersectie cu cargo-cult. A, era sa uit – unii prin anii 90 cand ziceau Europa gandeau de fata „asa e in America” , America fiind California si asta din urma fiind serialu’ Dallas*.
La care s-a adaugat mitul cu Romania interbelica, aia mare putere economica in Europa, a 3 sau a 4 a tara ca bogatie din lume.
Pardon, UE este in primul rand o uniune de state industrializate cu o inalta trehnologie. Cestia cu resursele naturale este mai mult lumea a 3a, fostele colonii …
Asta ma face sa zic ca Romania se potrivea cu UE ca fecioara cu bordelu’. Si ca in continuare prea multi vizeaza sa lucreze in bordel pastrandu-si viginitatea .. adica sa ramanem cu o economie de lumea a 3a – agricultura familiala pe suprafate mici, productie de joasa tehnicitate, export de cherestea si materii prime ca ci-ca asta ar „salva” sau chiar „restuara” adevaratele „valori ale poporului nostru comprmise de comunism” uitand ca de fapt in sec XV asta era in genral intreaga Europa „vestica” si „civilzata” de azi!!!
* o mentiune speciala .. „justitia”. Noi, adica Romania, de la 1850 incoace, ne-am data un sistem juridic european dupa moda franceza (dominanta in Europea sec XVII-XIX). Insa azi se cam uita.. avem si noul cod civil. Cu influente quebecoase (Quebec) .. care o fi de limbva franceza insa .. ma scuzati, are alta istorie. Si am ambandonat vechiul cod de la 1864 100% european. Codul civil belgian dupa care s-a ghidata legiutorul roman la 1860 mai este si azi in vigoare. De Codul napoileon ce sa mai zic?!
Sau in unele domnenii ale procedurii penale.. Se pare ca si magistrartii, nu numai neavenitii (de la taran la doctor docent in literaura elina), considera ca procedura trebuie sa urmeze ce au vazut ei in serialele americane!
D-aia ezi ca multi – si mai ales „inteligentii” – cred eronat ca Europa este California asa cum se vede in serialale americane.
„România – quo vadis ?” -Nicole Taran
Nu la Vocea Rusiei ci in Revista Serviciulul Roman de Informatii (SRI), despre “tripla criza” nationala in care am intrat si declinul demografic al Romaniei
Mutaţiile şi şocurile cu care s-a confruntat populaţia ţării noastre în ultimele două decenii au determinat o triplă criză: o criză demografică, o criză a învăţământului şi o criză a locurilor de muncă.
Cateva fragmente, articolul e lung
— populaţia ţării noastre a scăzut semnificativ în ultimele două decenii: de la 23,2 milioane de locuitori în 1990 la 21,4 milioane de locuitori în 2009. Acest declin este cauzat de următorii factori: migraţia externă, scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii
–rata brută a natalităţii (raportul dintre numărul celor născuţi vii într-un an şi numărul total de locuitori din acel an) a fost în 1989 de 16%, în 1990 valoarea acestui indicator a scăzut la 13,6%, iar în ultimul an a fost de numai 10%
–ponderea românilor tineri (cu vârste mai mici de 30 de ani) a scăzut de la 46% în anul 1990 la 38% în anul 2007. –
–numărul românilor emigraţi în străinătate după 1989 este de aproape 2,5 milioane
— creşterea în doar câţiva ani (dupa 1989) a numărului de universităţi de la 46 la 106, a numărului de profesori din universităţi de la 13.927 la 31.964 şi a numărului de studenţi de la 215.353 la 907.353 într-o ţară în care nu existau suficiente resurse pentru un asemenea proces exploziv
–în perioada 1990-2006, numărul de absolvenţi al universităţilor româneşti a fost de 1.238.833, în timp ce oferta medie anuală de pe piaţa muncii pentru asemenea locuri solicitanţi a fost de numai 1.000 locuri de muncă.
–în 1990 populaţia ocupată din ţara noastră totaliza 10,8 milioane de persoane, iar numărul de salariaţi era de 8,156 milioane, la sfârşitul anului trecut populaţia ocupată totaliza doar 9,027 milioane de persoane, din care numai 4,368 milioane erau salariaţi
–ponderea populaţiei ocupate, a numărului total de salariaţi şi a salariaţilor din instituţiile statului în raport cu totalul populaţiei au atins la sfârşitul anului trecut următoarele niveluri critice: 42,2%, 20,4% şi 5,8%. Coroborând aceste praguri critice – care reflectă, pe de o parte, o acută subocupare a forţei de muncă şi, pe de altă parte, o excesivă birocratizare a instituţiilor statului – cu creşterea semnificativă a numărului de pensionari de la 3,679 milioane în 1990 la 5,676 milioane în prezent, respectiv a numărului de studenţi de la 215.226 în 1990 la 907.353 în 2007, rezultă în mod evident că procesul de dezvoltare economică, socială şi culturală a ţării noastre implică riscuri majore pe termen mediu şi lung.
http://www.sri.ro/fisiere/publicatii/Intelligence5ani.pdf
Cifrele indicate pe site-ul SRI trebuie luate și analizate, deoarece fiecare indică ceva și impune niște măsuri.
Pe scurt: migrații masive de populație au cunoscut și alte țări aflate cîndva în situația României; dacă însă sărăcia și subdezvoltarea vor persista, situația poate deveni tragică. Creșterea nr. de universități, mai ales private, a reflectat inconștiența politicienilor și a „investitorilor în educație” întru îmbogățire, fără un plan de lucru pe termen mediu și lung. Universitățile sînt pline de incompetenți, în timp ce competenții stau pe margine ori emigrează.
Alt lucru tragic. Scăderea demografică, atît ca urmare a unei natalități tot mai mici și a emigrației, era de așteptat, dacă va continua, urmările pot fi catastrofale. Fenomenul este similar în Rep. Moldova, unde mulți români au emigrat, mărind astfel procentul populației rusofone (fenomenul repetă situația din Kosovo, unde de la aprox. 50/50 % sârbi/albanezi s-a ajuns la peste 90 % albanezi, iar ata nu ca urmare a persecuțiilor albaneze împotriva sîrbilor).
Și mai sînt multe altele de spus. Dar, nu-i așa, Ponta e de vină. Adică Antonescu, adică alt Ponta.
@Sorin Paliga:
România nu ar putea folosi Gastarbeiters?
As avea cateva opinii la rece despre articol.
In primul rand, poate ca o clasa rurala cu niste elevi mai slabuti, care au cazut un examen, nu e tocmai reprezentativa pentru intreaga Romanie. Pot la fel de bine da exemple din marile orase, Timisoara, de exemplu, unde liceenii se intalnesc la Carturesti si discuta (de buna voie) in Engleza teme sociale cu o incomparabil mai mare deschidere.
In al doilea rand, a spune ca tiganii sunt romani unei natii care si asa sufera de un complex acut de inferioritate, iarasi nu e de mirare ca starneste reactii de fronda adolescentina (ras). Nu vreau sa bat acum moneda pe faptul ca nici macar francezii, iata, nu au reusit sa ii integreze si declara acum, prin vocea unui ministru, ca e o iluzie ca tiganii pot fi integrati (ironic, nu?), insa chiar si in alte tari atitudinea aceasta se aplica.
Eu, de pilda, detin cetatenie si pasaport german, dar nimanui, nici chiar unui german de la oras, cu studii superioare, nu i-ar trece prin cap sa ma considere nemtoaica. La fel cu romanii si tiganii. identificarea nu se face pe baza de pasaport, ci de similitudini culturale.
@G.Petrineanu
> România nu ar putea folosi Gastarbeiters?
Vezi articolul de mai sus al lui Nicolae Taran din revista SRI : in momentul asta (pe termen mediu) Romania are „o acută subocupare a forţei de muncă şi, pe de altă parte, o excesivă birocratizare a instituţiilor statului”.
Iar pe termen lung, „Gastarbeiters” aduc cu ei probleme, [stabilirea în România a unui număr mare de/Mod.] arabi si africani va da nastere la conflicte la fel ca in Vest, conflicte ce vor aduce alte costuri.
@andreea sepi
„La fel cu romanii si tiganii. identificarea nu se face pe baza de pasaport, ci de similitudini culturale.”
Nici noua (cei care scriem aici) nu ne e clar ce-a vrut sa spuna d-l Ivancu.
Luat „ad literam” e o afirmatie absurda, normal ca starneste rasul.Si o afirmatie de genul „bulgarii sunt romani” sau „tiganii sunt germani” ar trezi zambete.
@Andreea Sepi
Corect: apartenența confesională, culturală, etnică este o chestiune complexă, care ține atît de psihologia de grup, dar și de cea individuală. A fi cetățeanul unei țări nu înseamnă automat și integrarea în grupul cultural/etnic respectiv, unii reușesc mai ușor, alții mai greu, alții deloc… nu există reguli aici.
Discuțiile s-au încălzit deoarece punctul de plecare suferea de coerență și de abordare serioasă, pornea de la aroganța și de la snobismul specific multor români stabiliți peste hotare, gata să dea lecții de bună purtare celor de acasă, mai săraci cu duhul, după părerea lor. Textul abundă în clișee precum „norme europene”, „nivel european” și alte asemenea bazaconii asimilate superficial și fără discernămînt.
Recenta pățanie cu tînăra rromă din Franța arată cît de primitiv este nivelul de abordare și acolo. Păi dacă ar fi făcut ministerul român de interne așa ceva, ieșea scandal mondial, cu România țară de primitivi, care îi persecută pe rromi. Fiind vorba de Franța, s-au găsit imediat scuze.
@Ion Ionescu
> pe termen lung, “Gastarbeiters” aduc cu ei probleme … arabi si africani va da nastere la conflicte la fel ca in Vest
Conform acestui studiu al BNR, pg.62, imigranţii arabi sunt, numeric, abia pe locul 5, după chinezi, turci, moldoveni şi vietnamezi. În România procentul de imigranţi este de cam 0,3% (60.000). Din aceştia, 31% sunt moldoveni, 16% turci şi 12% chinezi (v. aici). Musulmanii imigraţi (inclusiv turcii) reprezintă circa 30%, adică 0,1% din populaţie, de 50-100 de ori mai puţin decât procentajul tipic în Occident (pg.28).
Cum România va deveni foarte atractivă după încă mulţi-mulţi ani, eventualele conflicte de cultură sunt şi ele eventual într-un viitor foarte îndepărtat.
@Sorin Paliga
Eu n-am urmărit păţania şi nu cunosc de fapt faptele, numai câteva ecouri.
Aţi putea să expuneţi pe scurt (a) faptele, (b) cum au reacţionat (autorităţile?) franceze şi (c) cum ar fi trebuit să reacţioneze. Fără aceste elemente nu se poate spune dacă nivelul de abordare a fost sau nu primitiv.
@ Nu vă cred că n-ați urmărit (tocmai) asta, dar sar.
Au reacționat isteric, dovadă și reacțiile violente ale multor tineri. Cum ar fi trebuit să reacționeze? Simplu, să nu reacționeze, ce rezolva UN CAZ de rrom față de milioane de ilegali în Franța și care s-au legalizat între timp. Eu așa cred, dv. ce credeți?
Dacă respectiva ar fi fost o prostituată blondă din Ucraina sînt convins că nu ar fi reacționat astfel și nici nu ar fi declanșat asemenea reacții. Dv. ce credeți?
Mă bucur însă că, într-un fel, discuțiile au luat măcar o direcție coerentă de analiză. Tot e ceva.
@Sorin Paliga
Deci nici dv. nu ştiţi mare lucru despre „păţanie”, aţi folosit-o doar ca un prilej să aruncaţi un „cît de primitiv este nivelul de abordare şi acolo”.
Nu ştiu de care discuţie ziceţi că „a luat o direcție coerentă de analiză”. Asta despre „păţania”? Pe asta am încercat s-o îndrept pe o direcţie raţională, dar văd că încercarea a eşuat.
@ Al. Leibovici. Ei, vă răsfățați acuma. Episodul cu fata rromă din Franța a fost intens mediatizat pe toate canalele, și pe Euronerws, și pe France 24 și pe TV 5, așa că nu cred că nu știți nimic. Francezii au discutat mult pe tema asta zilele astea, așa că informația o am chiar de la posturile lor. Îmi puteți explica sensul frazei „Deci nici dv. nu ştiţi mare lucru despre “păţanie”, aţi folosit-o doar ca un prilej să aruncaţi un “cît de primitiv este nivelul de abordare şi acolo”.” Cred că înșiși francezii au pomenit de primitivism în abordare, uneori cu vorbe chiar mai grele, așadar vă rog să vă explicați.
Nu are noimă nici ultima frază, în ce constă eșuatul? că dom’ Paliga s-a băgat iar în vorbă? că iar scrie ce nu vă place? sau ce vreți să spuneți? Puteți fi clar, coerent? Sau vă e teamă că mă supăr? Nu-s chiar așa de supărăcios, dar și cînd mă supăr se supără dl Ionescu și dl Popescu și dl Vasilescu…
Cine acordă punctele astea roșii și verzi? că văd că sînt 1-2-3, de regulă. Adică vine unu și zice „bă, Paliga iar scrie ce nu-mi place, ia să-i dau un punct roșu”. Care e noima punctelor ăstora? Eu n-am folosit niciodată apăsatul pe buton la chestia asta.
> Nu-s chiar așa de supărăcios, dar și cînd mă supăr se supără dl Ionescu și dl Popescu și dl Vasilescu…
Adică?
@Sorin Paliga
> Cine acordă punctele astea roșii și verzi? […]
Cititorii, dacă vor, pot să semnaleze astfel dacă comentariul respectiv le-a plăcut sau nu şi/sau dacă sunt de acord cu ce spune.
Oricine o poate face, dar numai o singură dată pe comentariu.
Dle Leibovici, răspundeți la întrebări, după aia adică.
Cred că deja am pritocit prea mult tema asta, dezvoltată de la text vai de capul lui, cu un mesaj vai de capul lui și cu concluzii vai de capul tuturor. Cred că ajunge.
Dar încercați să răspundeți, totuși. Asta nu vă împiedică să scrieți un poem de laudă, o odă, un imn ministerului de interne francez pt felul cum a acționat, doar a acționat frumos, nu? să-l felicităm, să-l lăudăm și să-l dăm drept exemplu de urmat. Vive la France, vive la démocratie.
Domnule Sorin Paliga, o să aştept totuşi să-mi explicaţi ce înseamnă
> Nu-s chiar așa de supărăcios, dar și cînd mă supăr se supără dl Ionescu și dl Popescu și dl Vasilescu…
Deși nu mi-ați răspuns, cum era logic și cronologic, la ce întrebasem eu, vă răspund: pur și simplu, că se supără domnii cu pricina cînd scriu eu ceva,m numele în -escu fiind generice pt zdravănul popor român. Eu, vai, nu am nume în -escu, deci nu-s bun român.
Dar de ce insistați pe tema asta? Credeți că am cumva un mesaj ascuns, obscur sau amenințător? Nicidecum…
Aștept răspunsul, trebuia să vină înainte să răspund eu
@Ion Ionescu: (23-10-2013 la 10:34)
>> România nu ar putea folosi Gastarbeiters?
> Vezi articolul de mai sus al lui Nicolae Taran din revista SRI : in momentul asta (pe termen mediu) Romania are “o acută subocupare a forţei de muncă şi, pe de altă parte, > excesivă birocratizare a instituţiilor statului”.
Multumesc specialistilor SRI-ului.
Din pacate am furat startul cind in 2007 am facut un proiect de constructii in tara. A iesit foarte bine si nu am intimpinat foarte multe obstacole directe majore legate de. Dar asta mi-a prilejuit o privire in spatele culiselor asupra functionarii aparatului birocrat român. Spre deosebire de alte dati, cind venind ca simplu turist stiam sa-mi fac traiul usor.
Atunci am inteles, prin simpla comparatie cu traiul de 17 ani in Suedia, ca statul prin autoritatile si prin infrastructura lui exercita aspura cetateanului o presiune, si un drenaj al resurselor vitale pe care l-am apreciat cam 4-6 ori mai mare decit in Suedia.
Am incercat sa discut cu cei din tara un concept „Romania Fara Ghisee” (desi era vorba simplificarea intregii infrastructuri dupa modelul celei suedeza despre care stiam cum functioneaza si cit de bine – nu vorbesc de societeatea suedeza in ansamblu, ci de simplitatea si eficienta infrastructurii, in ea fiind incluse legile, regulamentele etc.). Interlocutorii mei ori s-au prapadit de ris, ori au dat din mina a lehamite, ori au turbat de-a binelea, de parca nu ei se luptau cu aceste necazuri.
De abia acum de vreo citiva ani o mai spune si presa si SRI-ul ,,excesivă birocratizare a instituţiilor statului”.
Ca administratia româneasca nu ar putea gestiona o masa de imigranti lucratori, imi este si asta clar cu explicatii de la postulatul de mai sus.
Incremenita intr-o forma anacronica de ,,bachelita turnata” cam de pe vremea lui Cuza (bazele, nu vorbim de aparitia telefoanelor mobile si internetului pe care autoritatile nu le folosesc cum trebuie, la fel ca si telefonia, posta, si partial circulatia bancara pentru persoane private), administratia româna este neputincioasa in fata oricaror perturbari de sistem (imigranti, chiar veniti la munca, proliferarea ciinilor, scaderea sau cresterea populatie, tanshumanta etc) care depasesc acolo o cota de peste 5-7%.
Eu am spus ca România ar trebui sa se gindeasca la Gastarbeiters nu pentru ca ar fi teribil de pregatita (ne e deloc, vezi postulatul 2 de mai sus) ci pentru ca asta nu e o optiune pentru tarile in caza ci poate fi un colac de salvare. Si intr-adevar, nu vor veni Gastarbeiters vedete de la Hollywood, laureati ai premiului Nobel, si nici macar o parte din olimpici (autotransfuzie). Dar nici Germania nici Suedia nu au beneficiat de asa ceva in anii 60 cind i-au adus cu trenurile pe turci, italieni, finlandezi etc.
Suedia a lansat atunci repejor proiectul ,,Milionului de locuinte in zece ani” si le-au terminat in 7. Ca acum Suedia are criza de locuinte si nu pot face nici 10.000 pe ani si nu le merg nici trenurile pe zapada e cu totul altceva (o mentionez ca sa nu spuna cineva ca ridic in slavi tara asta).
La asta mai adaug eu (propunere pentru autorul SRI) tot din comparatiile si experienta personala, hiperlegislativitate (daca s-ar aplica legile s-ar intra in colaps) si apetitul pentru pedepse si sanctiuni excesive. Pentru o fapta identica aud in presa suedeza ,,pasibil pentru amenda, 2 luni de munca sau 1,5 ani inchisoare” iar in presa româneasca ,,intre 5 si 15 ani inchisoare”. Infractorii sunt la fel de afurisiti ca si cei români sau, in unele cazuri, mai rau. De unde vine aceasta diferenta? Pai din sistemul anacronic turnat in bachelita de care vorbeam.
O amarita de minora de 17 ani gravida intra in penitenciarul românesc ani buni pentru ca a intrat prin efractiune intr-un local si a sterpelit niste aparatura electronica. I se ia copilul, se distribuie la niste ingrijitori care il omoara prin tortura. In alt loc, doua taranci spre 80 de ani sunt puse in spatele gratiilor pentru o gilceava cu o tarla. Asta numesc exces si apetit punitiv. Si asa ceva e aplaudat si cerut de multi cetateni. Sigur, se poate si mai rau, de exemplu in Coreea de Nord unde copii de 9 ani sunt dusi cu scoala sa asiste la executii. Dar nu Coreea de Nord (sau Ungaria, cu belelele ei sau alte tari) sunt problema specialistilor de la SRI (in mod sigur ea insasi o intreprindere birocratica).
Organizatie neierarhica?! In Suedia in trei ani un absolvent cu puf sub nas poate ajunge sef sau director (pardon, Prezident) – nu exista stagiu pentru absolventi si facultati de 6 ani. In România suge la tita sefulu pina i se iveste si lui chelia.
Cum se vor ,,absorbi” noutatile atit de necesare in administratie? Prin armonizare, prin ,,spionaj”, prin efectul globalizarii, prin planificari intocmite de experti SRI? Nicidecum. Probabil prin ,,osmoza culturala” adica va fi odata cind va fi sa fie.
@George Petrineanu
Birocrația românească, deși pe alocuri atenuată, este cel mai sufocant element al progresului.
Este ceva cumplit, la toate nivelurile, în orice instituție a statului. Am avut mereu experiențe dintre cele mai diverse, în varii instituții. Pretutindeni predomină rutina, lipsa de inițiativă, de imaginație. Faptul că se constată asemenea lucruri, dar nu se și rezolvă, arată cît se poate de clar rolul declarativ al succesivelor guvernări, ca și cum democrație înseamnă să urli în stradă că nu e bine. Există și un gust morbid al românilor pt cozi, pt pierdere de timp, chiar dacă există alternative.
Un exemplu tipic este Poșta Română, se zice instituție falimentară. Cum așa? La poștă poți plăti aproape orice factură. Urmarea? 2/3 dintre cei care stau la cozile de la poștă plătesc facturi care se pot plăti în x alte locuri, la pay points ori la mai toate băncile, unde nu e nicio coadă. Urmarea? oameni stau 20-40 minute la cozi interminabile, obligîndu-i pe cei care chiar au nevoie de serviciile Poștei, care nu se pot face în altă parte, să stea la aceleași cozi. Sigur, lipsă de organizare, dar și gustul cozii, al pierderii de vreme.
@Sorin Paliga
Deci spuneţi că
> Nu-s chiar aşa de supărăcios, dar şi cînd mă supăr se supără dl Ionescu şi dl Popescu şi dl Vasilescu…
înseamnă:
> că se supără domnii cu pricina cînd scriu eu ceva, numele în -escu fiind generice pt
> zdravănul popor român. Eu, vai, nu am nume în -escu, deci nu-s bun român.
adică (încerc eu să descifrez)
când eu mă supăr, se supără pe mine poporul român.
Pentru ce se supără poporul, nu mi-e clar.
Sorry, it doesn’t make sense… oricum aş suci-o.
Aşa că încercaţi să traduceţi fraza iniţială în limbaj clar şi în context.
> Dar de ce insistați pe tema asta? Credeți că am cumva un mesaj ascuns, …
Presupun că scrieţi ca interlocutorul să înţeleagă; eu n-am înţeles, de aceea insist. De crezut nu cred nimic, eu prefer să ştiu, iar nu să ghicesc.
Nu vă faceţi griji, trec la restul deîndată ce lichidăm asta.
Dle Leibovici, mai logic era să răspundeți la ce vă întrebasem, nu să cereți insistent să răspund la ceva ulterior, de care să condiționați răspunsul dv.
Faptul că se supără -eștii de pe forum vă e clar? Ei pot fi reprezentanți plauzibili ai cetățenilor români? Sau alții, alți -ești, oricare. Nu ați înțeles, deoarece ați presupus a priori nu știu ce sensuri obscure. Poate fi lipsă de talent la scris, nu? M-am exprimat prost, de ex. Asta e plauzibil?
@Sorin Paliga
> M-am exprimat prost, de ex. Asta e plauzibil?
Foarte plauzibil, pentru că tot n-am înţeles. Nici nu mai am speranţe.
Vă propun următorul lucru: rugaţi pe cineva din comentatorii de pe ACUM, la alegerea dv., să-mi explice ce trebuie înţeles prin
> Sau vă e teamă că mă supăr? Nu-s chiar aşa de supărăcios, dar şi cînd mă supăr se supără dl Ionescu şi dl Popescu şi dl Vasilescu…
eventual în contextul comentariului dv. de aici, dacă este nevoie.
Nu trebuie să mi se mai explice ce vreţi să spuneţi cu „dl Ionescu şi dl Popescu şi dl Vasilescu…” – asta a fost partea cea mai uşoară – înţeleg că simbolizează poporul român (sau poate numai o parte? dar nu contează).
Aş vrea însă să mai înţeleg:
– cine pe cine se supără şi
– pentru ce.
„Aş vrea însă să mai înţeleg:
– cine pe cine se supără şi
– pentru ce.”
La asta e ușor de răspuns, sînt mulți supărăcioși pe forum, mai ales cînd nu ești de acord cu ei. să vă dau nume? Nu se termină numai în -escu.
Altminteri, nu credeți că am pritocit deja prea mult amărîta asta de temă? Serios, pe cît de serios pot fi…
@Sorin Paliga
> La asta e ușor de răspuns … Nu se termină numai în -escu.
Asta răspunde la întrebarea mea „Cine se supără?” La asta aţi răspuns deja de câteva ori şi v-am spus chiar că nu mai este nevoie.
Mai sunt însă încă două: „Pe cine se supără?” şi „Pentru ce anume se supără”, la care n-aţi răspuns nici de data asta. De aceea v-am şi spus că nu mai am speranţe. Şi v-am propus să apelaţi la cineva de pe ACUM ca să-mi explice.
Dacă sunteţi mai timid, puteţi să-mi scrieţi mie pe privat cui să mă adesez în numele dv. Sau faceţi apel la voluntari; n-ar trebuie să fie o problemă căci, după dv., fraza este clară şi toată lumea a înţeles-o. La nevoie, voluntarii pot să mă contacteze prin linkul „Redacţia”.
Dacă nu găsiţi pe nimeni, atunci… va reieşi că fraza dv. n-a fost, într-adevăr, clară.
Când trecem de etapa asta, vă promit că ne ocupăm de restanţe.
Teoretic, mai aveţi şi altă ieşire, una de incendiu: să vă supăraţi.
Sau vă retrageţi fraza deoarece nu vă mai amintiţi exact ce voiaţi să spuneţi.
Sunt plictisitor? Vina e a dv.: scrieţi prea în grabă.
@ Sorin Paliga
Va dau dreptate în privinţa atitudinii faţă de rromi a oficialilor francezi! Aş adâoga, la al Dvs. „Vive la France”, şi „Liberte, egalite, fraternite”!!, idealuri bine conservate, dar şi la fel de bine-neaplicate.
Ei, nu mă supăr, dar cu restanțele stați rău dv., nu eu.
România nu ar putea folosi Gastarbeiters? […Mod.] Insa am „placerea” sa va atrag atentia ca in Romania salariul minim este de cca 670 lei pe luna… si este vorba despre brut!!! Salariul mediu brut este de cca 1.650 lei. Insa in Nemtia aia de unde vine cuvantul Gastarbeiters veniturtile sunt „ceva” mai (cu mult mai) mari! Adica cu salariul pe care un Gastarbeiter l-ar primi in Romania nu prea ar reusi sa plateasca costul calatoriei pana in Romania.
[…Mod.]
@Sfartz Pincu
> Va dau dreptate în privinţa atitudinii faţă de rromi a oficialilor francezi
Poate puteţi dv. să explicaţi în ce a constat întâmplarea cu fata şi care ar fi trebuit să fie, după dv., atitudinea oficialilor francezi?
^^
1. Procurorii nu-i schimba romanii, se schimba intre ei…
2. Sarutam ce putem si speram
3. Facem rate de nevoie…
4. Tiganu-i tigan si in ziua de Pasti…
Spune dumneata unde am gresit.
Sa auzim numai de bine, mereu.
D-le Emanuel Deleanu,
Continuind in stilul-oracol al comentariului d-voastra, in ce ma priveste as fi atent daca as emite un postulat „semnat” colectiv (sarutam, facem etc). Pentru ca daca se nimereste sa fie gresit atunci greseala se multiplica cu „n”. Sper sa aveti procura de la cei pe care îi reprezentati 🙂
4. Tiganu-i tigan si in ziua de Pasti…
E o zicere româneasca, daca nu ma insel. Dumneavoastra ce ati vrea sa fie tiganul in ziua de Pasti? Si la ce ar folosi?
@ George Petrineanu
Sunt absolut sigur ca pluralul este justificat. L-am folosit si ca o dovada de solidaritate. Cat despre tiganul in ziua de pasti : ma surprinde ca nu a-ti inteles ca vorba asta nu „pretinde” nimic, ramane doar o constatare amara, este o axioma. Este ca o invitatie pentru a trece tema in alta categorie…
Sa auzim numai de bine,
Domnule Deleanu,
Apropo, pentru ca in comentariul dumneavoastra indemnati ,,sa vi se spuna unde ati gresit”.
Punctul 4: ,,A-m” (ca sa va parafrazez) inteles prea bine ce-i cu axioma asta. O zicere rasista ca multe altele, care insinueaza fara sa rezolve nimic. Am vrut sa fiu delicat dar nu ,,a-t-i” inteles. Deci: nu e acceptabil la nivelul pe care incearca sa-l mentine aceasta publicatie su contravine implicit si regulilor pentru comentarii, chiar daca v-ati caznit sa-l impachetati sa nu miroasa.
Celelalte trei puncte ar fi niste panseuri banale si irelevante, cu mici insinuari si vaicareli surde pe ici pe colo. In rest, nu merita atentie.
Am avut norocul sa studiez retoricile subtile si insinuarile enigmatice pe pielea unor personaje ca Adrian Paunescu, care, pe linga poezie, era un maestru in lingusire (in sus), in muscatura (in jos), in luatul pozelor de martirului naiv, de solidarizarea cu comunitati care nu i-o cerusera etc.
Avea clasa inalta de Potaie. Tare ma tem ca va rasucesc un cutit in rana pomenindu-l. Vorba dumneavoastra, Potaia-i potaie si-n ziua de Pasti.
Asa ca sunt… mincat de chestiile astea. Astept lucrui noi. Sper ca nu am facut caz mai mult decit trebuie de comentariul dumneavoastra. Daca era dupa mine, taceam, dar odata ce am scris ceva in acest forum imi revin si obligatii incomode.
P.S. Dupa cum scrieti româneste (cu greseli subtile de ortografie) parca ati fi ,,antiromân”. Sau cel putin tastatura dumneavoastra…
Stimate doamne si stimati domni,
Rromii sint unii mai buni, altii mai putin buni. Ca si alte nationalitati.
Cert este insa ca lupul isi schimba parul, dar naravol ba! Nu are importanta de unde este lupul, din etnia rroma sau alta etnie europeana sau din Atlantida. Interesul este cel care mentine naravul teapan.