Comunicat de Presa
Astazi 9 septembrie 2013 a avut loc la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti judecarea plangerii familiei dizidentului Gheorghe Ursu impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale (NUP) data de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in cauza privindu-l pe tortionarul securist PIRVULESCU MARIN.
In acesta sedinta am avut surpriza sa fim martori la continuarea strategiei de musamalizare in favoarea ofierului care l-a torturat sistematic, pana la moarte, pe Gheorghe Ursu, de data asta din partea reprezentantului Parchetului Militar OPRIS Octavian. Acesta a propus sa se respinga plangerea noastra, pentru motivul ca termenul de prescriptie speciala ar fi inceput in 1990 si ar fi expirat, dupa calculele domniei sale, in iunie 2012, ignorand faptul ca legea nr.27, care stipula imprescriptibilitatea infractiunii de omor fusese adoptata 16.03.2012, DECI CU TREI LUNI INAINTE, si mai mult, ingnorind faptul ca plangerea noastra care face obiectul acestui proces demonstreaza incadrarea faptelor tortionarului PIRVULESCU in categoria celor contra pacii si omenirii, si anume TRATAMENTE NEOMENOASE (art. 358 Cod Penal) !
***
Amintim ca Pirvulescu a fost cel care l-a anchetat mai intii in stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru ca acesta din urma a refuzat sa-si denunte prietenii (printre care cunoscuti scriitori si oameni de arta “cu conceptii dusmanoase” la adresa “conducerii de Partid si de Stat”, conform dosarului de urmarire informativa de la Securitate a lui Gheorghe Ursu), Securitatea a hotarit “continuarea cercetarilor sub stare de arest”, “urmand ca in cercetari sa se clarifice si natura relatiilor” cu acei prieteni. Pentru a incerca sa evite un caz de persecutie politica ce ar fi fost neprielnic pe plan international regimului Ceausescu (intrucat Gheorghe Ursu “intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara romana de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat ‘Europa libera’, de la care a primit si introdus in tara mai multe tiparituri in limba romana cu continut anticomunist”, post caruia i-a si “funizat 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid…, care au facut obiectul mai multor emisiuni”) , Securitatea i-a inscenat un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. Conform marturiilor aflate in dosar, timp de doua luni (pina la 17 noiebrie 1985), acelasi ofiter de Securitate PIRVULESCU l-a anchetat si torturat bestial pe Gheorghe Ursu in arestul Militiei din Calea Rahovei (arest aflat in aceeasi cladire cu Directia de Cercetari Penale a Securitatii) tocmai pentru ca acesta refuza in continuare sa-si denunte prietenii.
Atasam mai jos citeva din acele marturii.
Aceste probe exista inca din anul 2003, in urma audierilor facute atat la Parchetul Militar in dosarul de omor privindu-i pe ofiterii de securitate, cat si in procesul ofiterilor de Militie Stanica si Creanga.
***
In 2007 am facut o plangere pentru timiterea in judecata a numitului Pirvulescu pentru vina de tratamente neomenoase (art. 358 Cod Penal).
Era evident ca Gheorghe Ursu a fost un adversar politic cazut sub puterea aparatului represiv al regimului comunist, asa cum rezulta din multitudinea de probe, ca a fost torturat sistematic pina la exterminarea fizica pentru opozita sa la politica regimului, si pentru ca n-a vrut sa colaboreze cu Securitatea, intrumentul de represiune al acelui regim despotic. Natura politica a acestui caz si implicarea Securitatii erau de notorietate internationala, au fost cunoscute de la inceput de presa din strainatate, si, prin postul de radio « Europa Libera », de opinia publica din tara, si a fost definitiv stabilita de mai multe hotariri judecatoresti si acte de sesizare penala (in dosarele Clita si Stanica/Creanga).
Iar articolul 358 CP vizeaza, fara dubiu, tocmai faptele descrise pe larg in probele aflate la dosar:
“Supunerea la tratamente neomenoase… în general a oricărei persoane căzute sub puterea adversarului… se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi…
Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin. 1 se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă. »
Din interpretarea ultimului alineat (« Daca faptele prevazute in prezentul articol sint savirsite in timp de razboi »), este evident pentru oricine ca acest articol nu se aplica doar faptelor savârsite în timp de razboi, ci si pe timp de pace, comiterea infractiunilor pe timp de razboi fiind o forma agravata.
In « persoane cazute sub puterea adversarului » sunt evident vizate, conform si cu Art. I al Convenţiei ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii (ratificată de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969), si „persecuţiile pe motive politice”, care sunt incluse în categoria „crime împotriva umanităţii”.
***
Si totusi, de sase ani, desi am mai facut si alte plangeri, alaturi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), Parchetul Militar (prin procurorul militar sef Ion VASILACHE si procurorul Andrei Niculae), Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica (prin procurorul Iuliu MOLCUT) si Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti (prin procurorul Ruxandra IONESCU si primul procurorul Remus BUDAI) au ignorat legea, schimband abuziv incadrarea faptelor lui Pirvulescu din tratamente neomenoase (art. 358), care au fost, si sunt imprescriptibile, in omor, care pina in martie 2012 mai avea inca un termen de prescriptie.
Mai mult, Parchetul Militar si Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica nu au facut NICI UN ACT DE URMARIRE PENALA NICI IN CAUZA DE OMOR CE-I PRIVEA PE OFITERII DE SECURITATE, SI TIMP DE CINCI ANI AU ASTEPTAT PUR SI SIMPLU SA CURGA TERMENUL DE PRESCRIPTIE.
Procurorii Ruxandra IONESCU si primul procurorul Remus BUDAIau ignorat si faptul ca termenul de prescriptie NU PUTEA SA INCEAPA SA CURGA pina in 1992, cind s-a abrogat legea comunista care facea practic imposibila urmarirea penala a unui Securist care savarsea o infractiune in exercitiul functiunii si din ordinul superiorilor, asa cum a fost cazul tortionarului PIRVULESCU. Acestia au considerat ca prescriptia de 22 de ani si 6 luni a inceput sa curga inca din 1985, ca si cum Parvulescu ar fi putut fi urmarit penal chiar de sistemul in slujba caruia l-a torturat si ucis pe Gheorghe Ursu !
Am atacat in instanta ultimul NUP al procurorilorsus amintiti, aratand ca :
– probele depuse la dosar demonstreaza fara dubiu aplicabilitatea articolului 358 – tratamente neomenoase.
– chiar in cazul in care, in mod abuziv si nelegal, s-ar schimba incadrarea juridica a plangerii noastre din tratamente neomenoase in omor (art 174-176 CP), fapta numitului Pirvulescu Marin este tot imprescriptibila, termenul de prescriere fiind suspendat pana in septembrie 1992, si intre timp intervenind legea nr.27 din 16.03.2012 care prevede imprescriptibilitatea omorului cu intentie în cazul infracţiunilor pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie, generală sau specială, la data intrării în vigoare a acestei legi.
Aceasta ultima plangere a noastra s-a judecat astazi la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, prilejuindu-i procurorului OPRIS Octavian noua incercare a Justitiei romane sa acopere crimele Securitatii, abjectul instrument de represiune al regimului dictatorial comunist.
***
Pentru intelegerea regimului de teroare la care a fost supus Gheorghe Ursu de catre Securitate, inclusiv prin actiunea nemijlocita a tortionarului PIRVULESCU, iata cateva din declaratiilor martorilor:
« Cam cu 2-3 zile inainte de a fi dus la spitalul penitenciar Jilava, ing. Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si adus de acolo batut intr-o patura, intrucit nu mai putea mearge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta de anchetatorul lui… care era maior cu numele… PIRVULESCU… In tot timpul care a urmat a urlat de durere, dar nu i s-au acordat ingrijiri medicale. Retin ca timp de doua zile si nopti ing. Ursu a urlat de durere si nu a primit ajutor medical ».
« Cand i s-a facut rau pe 15-11-1985 Ursu a fost anchetat de dimineata pana seara… »
« Pe data de 15-11-1985, Ursu a fost cercetat de dimineata pana seara si a fost readus in camera pe o patura. Ursu nu mai putea vorbi. »
Data administrarii acestor lovituri descrise de martori coincide cu durata stabilita de comisia superioara medico-legala a IML intre administrarea loviturilor care au produs moartea si deces, ca si cu declaratiile doctorilor de la Spitalul Penitenciar Jilava :
« Gheorghe Ursu de vineri [15 noiembrie] se plingea de dureri abdominale dar nu a fost luat in seama », si cu foaia de observatie clinica a aceluiasi spital, care mentioneaza ca victima « afirma ca de vineri prezinta dureri puternice cu punct de plecare reg. epigastrica iradiate in tot abdomenul, varsaturi bilioase, constipatie… » si prezinta « echimoze de diverse marimi in hipogastru si flancuri ».
« Ing. Ursu a venit de citeva ori in camera dupa ce fusese scos pt. ancheta acuzind dureri abdominale; o data chiar a fost adus in patura. De la el am aflat ca a fost batut de anchetator si de aceea are dureri abdominale »
“Ursu Gheorghe a povestit ca a fost arestat in legatura cu niste jurnale… In jurul orei 11 noaptea, a fost dus la ancheta. Dupa putina vreme a fost readus cu vizibile urme de violenta pe parte dreapta a obrazului si zona nasului, unde se observau urme de singe. Ii curgea singe din ureche si nas. Spunea ca nu se statuse de vorba cu el si efectiv a fost batut. … Povestea ca a fost batut de un capitan sau maior de securitate… spunea ca acel ofiter il mai cercetase cu ceva timp in urma, il lasase si acum il reancheta… Ursu Gheorghe spunea ca era anchetat pentru jurnalele pe care le tinuse. Ancheta avea in obiectiv problema jurnalelor. Spunea ca il ancheteaza un ofiter de la Securitate care-l mai anchetase o data.”
“Mi-a spus ca era lovit la interogator de cel care-l ancheta. Mi-a spus ca a scris niste documente impotriva regimului. L-am vazut lovit la palme, ulterior in zona capului. Mi-a spus ca anchetatorul era ofiter de securitate. Aceste urme de lovituri apareau dupa fiecare interogator. Eu am inteles ca victima nu era suferinda, dar dupa cateva interogatorii avea alt aspect si parea ca prezinta tulburari psihice… In urma loviturilor primite in zona abdominala suferea de incontinenta… Dupa bataile care i-au fost administrate de anchetatori… inginerul Ursu… starea sanatatii devenise subreda… In ultima perioada inginerul Ursu se afla intr-o stare critica…”
“35 de zile am stat cu ing. Ursu in celula… Ursu Gheorghe era sanatos. Dupa bataile care i-au fost administrate de catre anchetatori, asa cum mi-a spus ing. Ursu, starea sanatatii devenise subreda… Mi-a spus ca era batut de anchetator, ofiter de Securitate, intrucit acesta dorea sa divulge si numele altor colegi ai ing. Ursu. L-am vazut pe ing. Ursu la putin timp dupa ce a fost adus de la ancheta cu urme vizibile pe partea dreapta a obrazului si zona nasului si a urechii… Am observat urme de sange…
Mi-a povestit in celula ca anterior cind era in stare de libertate a fost anchetat de acelasi ofiter de Securitate… » [Din nou, este vorba fara dubiu de numitul PIRVULESCU Marin, cel care-l anchetase in stare de libertate].
« Am observat ca Ursu Gheorghe dupa ce era scos la ancheta venea batut… datorita palmelor umflate si intro etapa ulterioara datorita leziunilor din zona capului. El spunea ca il bate anchetatorul. Ursu Gheorghe s-a intors lovit la cap singerind undeva deasupra urechii ».
„Ursu era anchetat de Securitate in legatura cu un jurnal in care consemnase opinii personale impotriva conducerii de stat si partid… venea dupa executarea unei pedepse cu izolare severa… Cind venea de la ancheta spunea ca s-au folosit metode violente… »
« Cu citeva zile inaintea datei de 17.11.85 [data mortii], … venind de la o ancheta… a inceput sa se plinga ca ii este rau de la stomac, prezentind simptome de voma si scaune repetate. In noaptea urmatoare a ajuns sa vomite sange »
“Am primit dispozitii sa execut un regim de teroare asupra lui Gheorghe Ursu in urma unei inscenari comise de organele de Militie si Securitate. In urma unor angajamente de colaborare cu organele de Militie si Securitate… trebuia sa ne spuna tot ce stia si facuse cu privire la acele note… in care si-a adus dezacordul fata de regimul ceausist… Noi trebuia sa aflam si eventualele retele care l-au ajutat pe Gheorghe Ursu sa scoata materiale scrise din tara cu directia unor cotidiene occidentale sau posturi de radio care faceau denigrari la adresa regimurilor totalitare din Est… Era foarte slabit, fusese la izolare in lanturi si catuse in pozitia in picioare cu miinile lateral intinse prinse cu catuse de pereti si executind in aceasta pozitie 17 ore zilnic”.
“Am inteles de la victima ca cercetarea cu privire la aceasta infractiune [valuta] se terminase, dar interogatoriile erau luate la DSS. Am aflat de la victima ca aceste interogatorii erau brutale deoarece el nu vroia sa colaboreze cu organele Securitatii cu privire la existenta sau trimiterea in afara tarii a unor materiale cu caracter de propaganda. Mai ales dupa ce era scos la interogator l-am vazut cu urme de lovituri. Am vazut ca fata prezenta urme de palme si de citeva ori cu sange pe camasa. Am intrebat victima care ne-a spus ca ancheta s-a desfasurat la fel de dur…
In apropierea datii de 15 nov 1985 in urma unui interogatoriu victima a venit in celula acuzind stare grava de voma si dureri in zona abdominala, motiv pentru care noi am lovit in usa celulei si am cerut ca victima sa fie transportata pt. ingrijiri medicale. De mai multe ori aceste stari s-au repetat… In toata perioada oct – nov. 1985 victima a fost dusa la DSS. Petele de sange le-am vazut in zona bustului.
“Imi amintesc ca ing. Gh. Ursu era frecvent scos din camera si cercetat de ofiteri de Securitate care-si aveau sediul in cladirea invecinata. Din spusele lui Ursu… el era intrebat despre scrierile dintr-un jurnal care ii fusese luat de anchetatori. De cate ori venea de la ancheta ne marturisea ca ancheta decurgea doar cu injuraturi si loviri. Inclusiv in zilele de 14 si 15 nov 85, ing. Ursu a fost scos la ancheta de catre ofiteri de securitate si la revenirea sa in camera acuza dureri de abdomen afirmind ca a fost lovit la ancheta de catre ofiterii care il anchetau… A fost tinut in starea de rau in care se afla de cand a fost adus de la ancheta si pana a doua zi seara cu toate ca atat noi cat si subofiterii am solicitat asistenta medicala si s-a raportat conducerii aceasta situatie… intarzierea transportarii ing. Ursu la spital a fost intentionata si legata de anchetarea sa de catre ofiterii de securitate.”
“Ursu mi-a spus ca a fost batut si sus la ancheta si precizez ca era anchetat mai mult de cei de la Securitate… De cite ori venea din camera de ancheta ing. Ursu venea batut”.
« …era vorba de executarea unui ordin dat de Securitate care cei din celula trebuiau sa-l execute…. Ursu mi-a aratat tot corpul care era umflat (abdomenul) si prezenta urme de lovituri…. In cazul lui Ursu persoanele care executau ordinele Securitatii … aveau ordin sa-l termine, fapt relatat de chiar ing. Ursu… De fiecare data cind era batut, nu numai eu puteam sa aud urletele lui, ci toti arestatii. “
« era un fapt notoriu ca ing. Ursu este impotriva lui Ceausescu, era clar impotriva sistemului… In timp ce Ursu era schingiuit, era intrebat de scrisori trimise afara din tara…, scrisori care erau impotriva regimului de atunci… Urletele lui Ursu se puteau auzi nu numai in celule sau birourile de ancheta ci chiar si in strada ». « [era vorba de] un manuscris cu continut anti-ceausist si pentru care detinutul care il avea era batut ». « Ursu Gheorghe mi-a spus ca in timpul anchetei a fost maltratat de anchetatori »
“Ursu Gheorghe a fost batut in ancheta…” “era anchetat de un ofiter de Securitate… Mi-a spus ca era anchetat de Securitate pentru ca i-au gasit un jurnal…” “Mi-a spus ca-l ancheteaza un ofiter de la Securitate din cladirea vecina…”
“[Ursu Gh.] a povestit … ca de fapt, motivul arestarii lui este politic; a spus ca deoarece nu era in interesul regimului sa figureze cu detinuti politici, l-au arestat pentru detinere de valuta… atunci cind revenea in camera spunea ca a fost anchetat de Securitate. Am inteles ca pe cei care il anchetau ii interesa problema jurnalului sau si relatiile cu prietenii.”
« Ursu Gheorghe ne-a povestit ca era cercetat de Securitate si ca la Militie a fost adus pentru <<un dolar>>. Mai spunea ca avea un jurnal in care scria de familia Ceausescu si ca era corespondent la Europa Libera ». « Prima data cind a fost scos, la revenirea in camera Ursu Gheorghe isi freca palmele si am vazut ca le avea congestionate… A doua oara cind a fost scos la ancheta, la revenirea in camera Ursu Gheorghe se tinea cu miinile de burta ».
« Ursu fusese retinut intrucit i s-a gasit un jurnal in care a facut aprecieri injurioase la adresa familiei Ceausescu »
Chiar si ofiteri din conducerea arestului Militiei si subofiteri de paza au confirmat ca Gheorghe Ursu a fost anchetat si torturat de Securitate in arest :
“… ca in timp ce era in arest la noi, [Ursu] a fost scos de lucratori de la Securitate si anchetat…”
« l-am vazut pe ing. Ursu adus de la ancheta de subofiterul meu si am constatat ca Ursu nu-si tinea bine echilibrul, era rosu la fata. Era in tura mea, in zilele premergatoare ducerii lui Ursu la spitalul Jilava… se tinea cu mana de partea dreapta a abdomenului care il durea si se vedea pe fata lui ca suferea de durere. ”
« Ursu a fost scos la ancheta in saptamina cind a plecat la spital. Din ce se discuta intre subofiteri, rezulta ca era anchetat de Securitate. Clita mi-a spus ca au fost introdusi acolo cu arestatul mai in virsta pentru a afla de la acesta ceea ce nu au reusit sa afle anchetatorii… [Ursu] avea legaturi cu postul de radio Europa Libera. »
“Ursu Gheorghe a fost dus la ancheta si cind a revenit era rosu la fata si se tinea de burta… era clar ca era in acea stare datorita anchetei la care fusese supus”.
“… am aflat ca Ursu Gheorghe Emil ar fi fost anchetat de Securitate si ca nu ar fi reusit sa afle de la el ce-l interesau si in celula cu acesta au fost introdusi Clita si cu celalalt…”.
“In alta zi l-am vazut cind a fost adus la ancheta tinindu-se de burta si rosu la fata… Ursu Gheorghe Emil a fost adus de la ancheta cu patura”.
« Ursu nu a recunoscut la ancheta ceea ce ii interesa… informatori de camera… trebuiau sa obtina date pentru ancheta”.
“Eu am discutat atunci cu Gh. Ursu si acesta mi-a marturisit ca a fost batut in timpul anchetei ca sa spuna ce vroia anchetatorul. Am inteles de la plantoanele care l-au adus pe Ursu cu targa ca acesta era detinut politic… Mie Ursu mi-a spus ca a fost a fost batut de anchetatori pe criterii politice… »
“In momentul cind a fost dus in arest am aflat ca Ursu se afla in ancheta organelor de Securitate… Gheorghe Ursu nu era arestatul nostru respectiv nu era anchetat de cadre ale Militiei ci de cadre ale Securitatii…”.
« Imi amintesc ca detinutul Gheorghe Ursu a fost scos la ancheta si de ofiteri de la Directia Cercetari Penale a Securitatii… ».
***
9 octombrie 2013
Fundatia Gheorghe Ursu
Familia lui Gheorghe Ursu
Am urmărit zilele trecute, la TVR1 cred, interviul cu dl Ursu și cu alt fost disident, îmi cer scuze că i-am uitat numele. Am fost șocat să aud că dl Ursu crede în justiție, presupun că se referea la justiția română. Admirabil, mai ales în contextul actual al stării justiției (și nu numai cu referire la cazul Ursu).
Nu am urmărit emisiunea de la început, în general nu mă uit la televizor (a se citi tembelizor), dar mai fac și excepții. În mod evident, se încearcă salvarea celor care au contribuit direct la asasinarea sa prin tortură, respectiv prin lovituri în stomac. Pot fi de acord că este un caz dificil tocmai pt că este un caz vechi și pt că, de atunci încoace, s-au schimbat punctele de referință, odată la începutul anilor ’90, a doua oară în mandatul CDR, a treia oară în al treilea mandat Iliescu-Năstase, a patra oară în mandatul Băsescu-Tăriceanu, respectiv Băsescu-Boc. Acum unde ne aflăm? La a cîta amînare?
Anuntam cu putina durere moartea criminalului nazist Erich Priebke la Roma, la frageda varsta de 100 de ani. A asasinat sute de partizani si nepartizani la Roma in 1944. A fugit in Argentina dupa razboi, unde dupa 50 de ani a fost prins si readus in Italia. Condamnat la inchisoare in apartamentul lui la Roma. Vrei sa-mi spui ca exita justitie?
Doua cestii:
In primul rand omorarea lui Ghe. Ursu a incalacat toate legile. Inclusiv alea din RSR (omor deosebit de grav findca a fost „cu cruzimi”).
[…]
Moderator:
– vă rog în mod ultimativ să vă exprimaţi cu mai multă reţinere despre Gheorghe Ursu.
– comentariile dv. au devenit iarăşi ilizibile. Vă rog să vă daţi mult mai multă silinţă (Regulament, punctul 4.)
As vrea sa stiu daca in sedinta de 9 septembrie 2013 au fost luate si niste decizii.
Din pacate nu rezulta clar din articol care documenteaza foarte bine fondul problemei dar mult prea putin faptele esentiale de actualitate.
Care este mersul in continuare? Faptul ca reprezentantului Parchetului Militar va face apel la toate artificiile e de asteptat, la fel ca pentru orisicare alt proces indiferent de natura lui.
Sper ca cititorii publicatiei vor putea urmari evolutia mai ales cu referiri punctuale la ceeace se va petrece in sedintele Tribunalul Militar. Evident ca interesul cititorilor e mare in cazul inginerului Ursu, asteptarile oricarui individ onest sunt ca vinovatii de crima sa fie pedepsiti.
Parca Tribunalul Militar isi declinase raspunderea. Cum se face ca totusi (?) aceasta sedinta a avut loc.
@George
Pe situl Fundaţiei văd:
CAZUL TORTIONARULUI PIRVULESCU: Miercuri 16 octombrie 2013, Judecatorul colonel magistrat Gabriel GUNESCU de la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti se va pronunta daca il va trimite in judecata pe principalul asasin al lui Gheorghe Ursu, sau il va scapa basma curata, pactizind astfel definitiv cu Securitatea si calaii sai
Pe situl Agerpres:
„Marin Pîrvulescu, ofiţerul de securitate care l-a anchetat pe disidentul Gheorghe Ursu, nu va fi cercetat penal, a decis miercuri Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti”
România Liberă:
Fostul maior de Securitate Marin Pârvulescu, anchetatorul principal al disidentului Gheorghe Ursu, nu va fi anchetat. Această decizie a Tribunalul Militar Bucureşti este definitivă şi mai poate fi atacată doar prin proceduri extraordinare.
Tribunalul Militar Bucureşti a respins, miercuri, plângerea lui Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, împotriva deciziei unui procuror civil de a da NUP (neînceperea urmăririi penale) în cazul fostului maior de Securitate Marin Pârvulescu, anchetatorul principal al disidentului care a murit în 1985, din cauza bătăilor primite la interogatoriile Securităţii, relatează gandul.info.
Astfel, Marin Pârvulescu scapă neatins de justiţie, după ce în ultimii 10 ani procurorii şi judecătorii i-au respins sistematic cererile fiului lui Ursu ca fostul securist să fie anchetat pentru omor sau pentru tortură motivată politic. Aceştia au motivat că presupusele infracţiuni ale fostului securist s-ar fi prescris.
Toata admiratia pentru tenacitatea cu care Fundatia Ursu a luptat pentru dreptate rezistind mai bine de doua decenii!
Justitia a fost oarba dar istoria nu va uita – lucrurile vor deveni din ce in ce mai clare.
Cred că e clar și azi, după aproape 24 de ani: se respectă vorbele lui Iliescu din 22 sau 23 dec. 1989, „fără vânătoare de vrăjitoare”, adică, tradus în limbaj actual, „niciunul dintre cei vinovați nu va fi pedepsit” sau, și mai clar „amnistie generală pt toți foștii criminali”.