Manastirea Vladiceni este o manastire de calugari amplasata la marginea municipiului Iasi, in localitatea Vladiceni (din comuna suburbana Tomesti), pe locul numit in cronici „Poiana Vladicai”. Asezamantul monahal este construit pe un teren plat, la baza dealului Vladiceni, acoperit de padure.
Manastirea Vladiceni, aflata la poalele dealului impadurit, este un loc de unde se poate vedea intreaga zona industriala a municipiului Iasi. Drumul care duce la manastire este un drum asfaltat, dar care nu a fost intretinut.
Potrivit traditiei locale, in anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun si mitropolitul Iosif Musat au intampinat la marginea Iasului, in locul unde se afla astazi Manastirea Vladiceni, alaiul care ducea moastele Sfantului Mare Mucenic Ioan din Trapezunt, de la Cetatea Alba catre Suceava, capitala de atunci a Tarii Moldovei. De altfel traditia spune ca hramul bisericii Nicorita se datoreaza aceluiasi eveniment.
Transportarea moastelor Sfantului Ioan cel Nou, in anul 1402, spre Suceava, pentru a fi depuse in biserica Mirauti din fata cetatii de scaun, in drumul lor au poposit in acest loc. Probabil ca acesta a fost si motivul ridicarii unui schit aici, dupa cativa ani, dar in timp acesta a disparut.
Cu aceasta ocazie, poiana unde a fost intampinat alaiul a fost denumita „Poiana Vladicai”, denumire existenta si in cronici. Din acest motiv, dupa cativa ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a disparut cu timpul.
Numele Vladiceni vine de la „vladica”, termen popular care inlocuieste un cuvant mai cunoscut si mai des folosit, pe acela de „episcop”.
Prima biserica a schitului Vladiceni a fost inaltata intre anii 1908-1910, de cativa calugari, in valea Cozmanei din apropierea Poienii Vladiceni, spre cinstirea Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan.
Intre ctitorii de atunci, se numara si Arhimandritul Teodosie Soriceanu si cativa calugari atoniti, in valea Cozmanei din apropierea poienii Vladiceni, care a purtat numele vechiului schit.
Opt ani mai tarziu, in anul 1918, biserica a fost distrusa in intregime in urma exploziei unui depozit de munitii din apropiere. Din pricina exploziei depozitului de munitie din apropiere, schitul a fost distrus, murind mai multi calugari, impreuna cu Arhimandritul Teodosie.
Dupa primul razboi mondial, intre anii 1923-1928, in timpul pastoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu si alti cativa calugari veniti in Romania de la Muntele Athos, au recladit asezarea monahala distrusa construind o a doua biserica, pe care au inchinat-o Sfantului Ioan Evanghelistul.
Aceasta a fost grav avariata de cutremurul din anul 1940, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial s-a incercat refacerea ei. In urma avariilor din timpul razboiului din 1941-1945, aceasta a necesitat o ampla renovare (intre anii 1957 si 1959). Mai apoi, aceasta a fost folosita ca biserica de mir, filiala a parohiei Tomesti.
Astfel, daca in anul 1944, Schitul Vladiceni avea doua cladiri gospodaresti, cu rol de chilii, in anul 1959, ele au fost preluate de catre gospodaria agricola de stat, iar biserica schitului a functionat din acel an doar ca biserica care apartinea de Parohia Tomesti.
In acea biserica se slujea numai de cateva ori pe an, dar apoi, in anii 1960 ai secolului al XX-lea, lacasul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de constructii.
Biserica a fost restaurata abia in anul 1957, dar a trecut prin momente grele in timpul regimului comunist. Aceasta a doua biserica, ridicata intre anii 1923-1928, a fost daramata in anii regimului comunist. In perioada ateista de trista amintire a fost folosita ca depozit pentru diverse materiale de constructie.
In anii ce au urmat revolutiei din 1989, Episcopul Vicar Calinic Botosaneanul a initiat reinfiintarea manastirii, ocupandu-se personal de intocmirea formalitatilor in vederea obtinerii aprobarilor necesare. Sfantul Sinod al BOR a aprobat infiintarea manastirii si, in anul 1995, locul a fost sfintit de IPS Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
In anul 1992, a fost initiata refacerea Manastirii, din initiativa mitropolitului Daniel al Moldovei si Bucovinei si cu purtarea de grija a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, Calinic Dumitriu Botosaneanul.
Sarcina organizarii si supravegherii lucrarilor de constructiei i-a fost data Protosinghelului Meletie Cocoara. indrumat tot timpul de Calinic Botosaneanul si ajutat de Ieromonahul Justinian si de obstea in formare, s-au invins toate greutatile, reusindu-se ca pana in 1997 sa se ridice un paraclis, un corp de chilii, sa fie inceputa constructia unui nou corp de chilii mai mare si sa fie ridicata la rosu biserica din zid de caramida, de mari dimensiuni, finisata pana in anul 2000.
S-a construit initial un paraclis cu hramul „Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”, apoi intr-o perioada de cinci ani, a fost ridicata o biserica monumentala din caramida pe locul celei construite de calugarii atoniti, care a fost inspirata de stilul bisericilor moldovenesti din veacul al XV-lea.
Paraclisul a fost construit in anul 1996 intr-un timp record de numai trei luni, din caramida facuta in manastire. Are forma de nava si este compartimentat in altar si naos. Altarul este luminat de o fereastra la est si alta pe zidul nordic. Pe altar este o turla oarba, patrata, cu acoperisul piramidal si cu trei ferestre, la sud, est si nord. In dreapta altarului este o camera pentru vesminte.
Catapeteasma, din lemn de brad sculptat, este pictata. Naosul, spatios, are tavanul semicircular si este luminat de doua ferestre pe zidul din sud si alte doua asezate pe zidul nordic. Toate ferestrele sunt din metal, duble, terminate in arc. Urmeaza sa se adauge paraclisului si un pridvor inchis. Pardoseala este din dusumea de brad, iar acoperisul, din tabla de zinc.
Noua biserica a Manastirii Vladiceni a fost sfintita la data de 23 mai 1999 de catre mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel Ciobotea. Ulterior au fost construite anexele gospodaresti: casa monahala si cateva casute din lemn pentru pelerini, precum si un edificiu care adaposteste o ferma-gospodarie a Centrului eparhial Iasi. Pictarea interioara a bisericii si a pridvorului deschis a avut loc in anul 2004.
Hramul noii biserici este sarbatoarea „Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan”, praznuita la data de 8 mai in fiecare an. Biserica cea mare este o cladire din caramida, in forma de cruce, cu lungimea de 25 de metri si latimea de 7 metri, iar in zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistenta este din stalpi de beton. Altarul este luminat de o fereastra la est.
Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Naosul cu absidele largi si adanci este luminat de cate o fereastra la sud si nord. Are deasupra o turla deschisa cu baza patrata si doua etaje octogonale, luminate de patru ferestre. Se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi masivi marginali.
Pronaosul foarte spatios este luminat de doua ferestre pe zidul din sud si alte doua pe cel nordic. Si in pronaos sunt doi stalpi masivi marginali, pe care se sprijina arcadele ce sustin cele doua bolti circulare. Deasupra pronaosului se inalta doua turle deschise, octogonale, luminate de cate trei ferestre la sud si la nord.
Intrarea in pronaos se face printr-o usa din lemn de stejar sculptat. Pridvorul deschis este spatios, sustinut de patru stalpi in fata si de cate alti doi stalpi in partile laterale. Pardoseala bisericii si pridvorului este din marmura. Acoperisul, din tabla zincata, are stresinile foarte largi. Biserica este pictata in tehnica fresca.
Manastirea este imprejmuita cu un zid de piatra, avand la intrare un turn-clopotnita cu un etaj, care are o deschidere larga. Biserica, construita in stilul bisericilor moldovenesti din secolul al XV-lea este monumentala ca dimensiuni si are un pridvor deschis unde sunt pictati sfintii romani canonizati de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1992.
In incinta Manastirii se mai afla si o fantana cu roata acoperita cu o cupola de tabla. O alta iesire din incinta Manastirii, are o bolta de piatra si duce catre un mic cimitir amenajat pentru vietuitorii Manastirii trecuti la cele vesnice.
La 150 de metri nord-est de biserica s-a construit corpul de chilii in forma cubica, din caramida, cladire parter si etaj. La etaj are cerdac sustinut de stalpi din lemn cu parapet, grilaj de scandura vopsit in culoarea maro. Cladirea adaposteste chiliile, trapeza pictata, bucataria, staretia. Este acoperita cu tabla zincata. in incinta s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate.
La 100 de metri nord-vest se afla o alta constructie, din zid de caramida, lunga de 80 de metri, orientata de la sud la nord, acoperita cu placi de azbociment. Aici sunt grajdurile animalelor si fanarul.
www.crestinortodox.ro