Îţi spun în şoaptă darling:
visele orbilor sînt adevărate,
fluturi mor ca saruturi nedate,
priveşte
ferecat în ogivă
soarele bolnav apune şchiopătat
precum în mine poemul deşirat.
În şoaptă îţi spun, darling,
nu m-am spovedit pe altare,
nu m-am botezat în mare,…
nu m-am legat cu funii de Dumnezeu,
nu m-am lepădat de păcat,
doar mâini am unit catedrala
uneori
pentru ruga de seară.
Priveşte,
am par scurt baietos,
pînă-n capătul lumii merg pe jos,
am buzunare cu greieri
ochi de felină,
mi-e limba plină de rugină
am inima cenuşă darling,
şi sînt mută
precum clanţa de la uşa!