Iubite
când plouă
iau palmele tale
două
casă de carne şi oase!
Cu săruturi mici
în braţe să mă ridici
şi de gâtul tău viguros…
legată să dansăm
languros.
adie la ureche
iubire pană de egretă
cu dinte de tigru turbat
cu tremur de cameleon tărcat
cu jăratec de ţigancă drăcoasă
în palmele tale atingere focoasă,
să prind la sold
să legăn pe nserat.
Când plouă
iubite
palmele tale să fie cuptoare
obrajii mei foc
şi sângele n spumă
pe plită să adune miros
măr şi chinamon
pe pieptul tău zboară cocori!
….sa nu uite
sa dea ape
sa adape
pomul dragostei
sa nu inaltze
stavilare
ploilor sale
simbria dragostei
dragoste ….
Poem scris de poetul SOLOMON IBN GAVIROL, nascut in MALAGA, trait in SARATOGA, murit in VALENCIA, anul 1022.
In romaneste : ITZHAK BAREKET .