Într-un pachet de electroni,
Fără marca de două parale
Lipită în grabă,
Gândurile mele călătoresc
Peste continentele învrăjbite,
Peste oceanele fără somn;
Ca în inima unui înger viclean.
Vor ajunge, nu vor ajunge?
Vânturile sunt potrivnice.
Petele solare s-au înmulţit îngrijorător!
La miezul nopţii,
Odată cu luna care se scufundă în mare
Să-şi răcorească faţa albă
Şi răbufnirile-i juvenile,
Ecranul s-a trezit.
Faţa ta mi-a intrat în cameră
Cu un zâmbet bun,
Desenat din două petale purpurii.
Nu am mai putut dormi.
Noaptea vicleană, sau tu
M-aţi tot dezvelit?
Dan David, Los Angeles, mai-18-2006.