Nu poţi cuprinde Întregul
În inima ta!
Ea este doar un fir de nisip
Aruncat de valurile timpului
Oare unde, de-a valma,
Pe o plajă pierdută.
Nici în mintea ta!
Ea este doar o reţea de îndoieli
Hrănită cu lenea vibraţiilor
Alfa, Beta şi Gama,
Care se calcă una pe alta
Pe călcâiele anchilozate
De lipsa zborului în Înalturi.
Acolo e o altă lumină,
Sunt alte culori.
Armoniile frecvenţelor infinite
Sunt percepute cu alţi ochi,
Cu alte urechi, cu alte antene.
Acolo este Sufletul,
Este Întregul;
O picătură străbătută de simţirile
Din care ea însăşi este-ntocmită.
Un uriaş cuprins într-o scânteie
De-o clipă.
Acolo porneşte călătoria fără sfârşit.
Acolo se opreşte-ndoiala.
Acolo se opreşte şi moartea.
Puţini, fericiţii l-au întrezărit!