Poezia îşi deapănă încă meandrele cu surprize şi aşa cum cu câteva decenii în urmă vocile singulare feminine ale unei poezii de largă respiraţie îşi făceau loc cu Ana Blandiana, Gabriela Melinescu ş.a., iată că şi astăzi în mileniul trecut de doi lirica feminină îşi strigă victoria.
Salutăm numirea tinerei poete Rita Chirian la preşedinţia Filialei Uniunii Scriitorilor Sibiu cu felicitările de rigoare.
Câteva versuri din lirica ei ar fi cel mai bun semn :
15.
„îţi privesc picioarele şi ele sunt două fetiţe înecate. ai aerul absent al
bolnavilor incurabili. mâna mea ţi-ar putea trece prin carne ca un bisturiu.
şi mâna mea s-ar bucura cu bucuria sângelui cald.”
când intră în mine sexul tău e rece şi exact ca armele de la columbine.
dac-aş închide ochii din mine ai plăsmui o nălucă a drumurilor de fier.
aproape ai putea-o iubi.
„eşti o femeie de ceară şi gura ta e o cicatrice vineţie. când ies
mă scutur ca de gândul unui incest.”
26.
„liniştea ta e cea a oraşelor părăsite în grabă. respiraţia
îţi miroase a pene arse şi a gropi de var. ai lentoarea imprevizibilă
a felinelor uriaşe şi liniştea asta de femelă năvalnică e
pulbere de ketamină şi nicio salvare.”
douăzeci şi şapte spre douăzeci şi opt
marginile s-au strâns peste mine ca buzele negre ale unei operaţii.
aici nicăieri nu mai e acasă. aici nu mai eşti niciodată singur.
aici trupul frumos al iubitului meu e o banchiză pe care alergi
printre leşuri umflate şi harpoane
cu picioarele goale.
aici moartea are culoarea ochilor mei morţi.
http://bibliotecadepoezie.wordpress.com/category/poeme-de/poeme-de-rita-chirian/