Georgia O KeeffeA treia alegere a mea: Georgia O’Keeffe, Biserica din ranch.
Au murit Ingmar Bergman, si Michelangelo Antonioni, si Michel Serrault, si Florian Pittis. Disparitia lui Pittis ma doare cel mai mult, a fost trubadurul generatiei mele, cu plecarea lui ceva se rupe in sufletul meu.
Ascult Koncertas Stan Brakhage, inregistrat un an dupa moartea lui Brakhage. Langa CD-ul pe care se afla concertul, un dvd care isi asteapta randul sa fie vazut: Eros, ultimul film la care a lucrat Antonioni, alaturi de alti doi mari regizori, Steven Sodebergh si Wang Kar-Wai.
Pictura aceasta, Biserica din ranch, am vazut-o de multe ori. Imi aduce intotdeauna in minte o scena care vine si revine, odata si inca odata, si inca odata, in Taciuni de timp, filmul lui Wong Kar-Wai. Locul acela in care eroii vin din cand in cand sa se intalneasca pentru ca sa rezolve probleme de viata si de moarte. Unul din ei trebuie sa isi respecte o hotarare luata de mult, si nu mai are mult timp inainte, va orbi. Altul trebuie sa se grabeasca si el. O boala ciudata il face sa isi piarda treptat memoria. Un altul stie ca este urmarit de un barbat care vrea sa isi razbune sora – ceea ce nu stie insa, barbatul acela este femeie de fapt, este chiar sora, fireste indragostita, fireste dorind sa se razbune pe iubit. Sunt hotarari cumplite care se cer indeplinite, iar eroii vin si revin acolo, in locul acela, unde nu stii daca esti inca pe taramul vietii, sau esti la granita dintre trezie si vis, dintre fiinta si nefiinta.
Am intrat aseara intr-o librarie si m-am indreptat spre sectia muzicala. Am ascultat un pic la casca CD-ul cu muzica de James Tenney, pe care il astept sa imi soseasca. Este printre altele o piesa in care este recreat zgomotul vantului – zgomotul vantului prin dune de nisip, sau peste valurile marii, sau zgomotul creat de vajaitul masinilor printr-un tunel, sau pe o autostrada.
As intra sa ma rog in aceasta Biserica de ranch, numai ca ma atrage, dar ma si sperie. Nu este nimic acolo, decat Dumnezeu, esti departe de lumea pe care o cunosti, esti intr-o margine intre fiinta si nefiinta. Tu si Ochiul lui Dumnezeu.