Trebuie să recunosc că protestul din Piaţă Universităţii împotriva „aranjamentului” de la Roşia Montană m-a făcut să mă emoţionez. Cel puţin în primele zile… Am identificat cu o certă naivitate entuziastă aceeaşi dorinţa de exprimare revoltată împotriva a ceea ce este identificabil că profund incorect, ca şi dorinţa pe care am trăit-o şi exprimat-o, în aceeaşi Piaţă a Universităţii, între 1990 şi 1992. Dar similitudinile între atunci şi acum s-au oprit brusc şi dezamăgitor aici. Doar entuziasmul exprimării mi-a rămas familiar…
Dezamăgirea a survenit însă brusc şi, vai, extrem de brutal în momentul în care am identificat – în ultimele zile ale protestului – conversaţii referitoare la „cât de bine” (?) era pe vremea lui Ceauşescu…! Nu mi-a venit să cred! Conversaţii elucubrante referitoare la faptul că oamenii aveau un loc de muncă (?) şi la faptul că nimeni nu te dădea afară de la serviciu fără să ai posibilitatea rapidă de a găsi un alt serviciu. Conversaţii referitoare la „binele comun” gestionat de comunism… Am rămas pur şi simplu stupefiat şi înfiorat de ceea ce auzeam, dincolo de enormitatea puerilă a afirmaţiilor. Ceea ce m-a înspăimântat a fost faptul că acea conversaţie avea loc între doi fervenţi protestatari, o tânăra care nu cred să fi avut mai mult de 22 de ani şi un tânăr ceva mai matur – poate pe la 30 de ani. Iar revoltă lor împotriva „capitalismului care distruge – citez din kafkiana conversaţie – încrederea în această ţară”, era cât se poate de autentică…!
După acest dus rece – care s-a repetat şi în seară zilei următoare într-un alt context – am început să analizez ce se întâmplă… Fără să fi ajuns la o concluzie definitivă, sunt din ce în ce mai convins că România protestatară a acestor zile se confruntă cu două paliere de clivaj: unul politic (în ciuda caracterului „apolitic” al mişcării protestatare…) iar celălalt psiho-social.
Cel din urmă plan este definit de o profund superficială şi anxioasă abordare a rolului şi locului individului în relaţia cu societatea şi se manifesta în antagonismul asumării personale a destinului versus predarea acestei responsabilităţi în faţa unui stat atotputernic. Altfel spus, am putut identifica o formă extrem de periculoasă de alienare socială care minimizează rolul personal în asumarea responsabilităţii faţă de propria bunăstare, cochetând cu delegarea acestei responsabilităţi unei autorităţi superioare – în speţă, statul – care, iată, ar trebui să asigure tuturor (!) locuri de muncă, salarii îndestulătoare, vacanţe, etc. Cel puţin din perspectiva anumitor protestatari. Germenii instaurării unei regim autocratic pot lesne înflori într-un asemenea mediu… Mă întreb, aproape deconcertat, dacă nu cumva vocaţia de extremă stânga a dialogurilor din Piaţă este expresia unei crude realităţi: comunismul este încă prezent în ethos-ul naţional!? Douăzeci şi trei de ani de democraţie nu au fost suficienţi pentru a dilua tentaţia de stânga? Se pare că nu! Din contra! Şi probabil că nici nu aveau cum să fie suficienţi, din moment ce România post-decembristă a optat pentru neo-comunism şi nu pentru democraţie, opţiune ce a consolidat un formidabil establishment politico-financiar despre care am scris de nenumărate ori.. Prin comparaţie, lecţia poloneză – din aceeaşi perioada istorică a primilor ani de după căderea zidului Berlinului – mă scuteşte de orice alte comentarii pozitive la adresa poporului român în domeniul asumării traiectoriei sale post-revoluţionare… Din nefericire…
Cel dintâi plan de clivaj este, cum era de aşteptat, unul politic şi opune o opţiune de dreapta, uneia de stânga. Simplist l-am putea enunţă că fiind cel definit de antagonismul dintre profit şi protecţie sau dintre risc şi prudenţă. Pentru ce optăm, cum optăm şi în ce limite optăm? Optăm pentru profitul obţinut un urma unei exploatări miniere care aduce câteva miliarde de Euro la buget şi pentru asanarea socială a unei zone defavorizate? Optăm pentru ocrotirea resurselor naturale şi a ecosistemului din zona respectivă şi renunţăm definitiv la contractul cu firma în cauza? Optăm pentru o renegociere în termeni net avantajoşi pentru finanţele României a aceluiaşi contract, riscând în continuare un dezastru ecologic? Optăm pentru o soluţie tehnologică fără cianuri, eventual de sorginte autohtonă – care se pare că este extrem de viabilă, după unii autori – şi îi trimitem la plimbare pe stimabilii investitori, riscând un proces internaţional? Personal, aş merge pe varianta autohtonă…
Nu e de neglijat, însă, nici faptul că, generic vorbind, este îndeobşte cunoscut că logică ecologistă – de altfel, extrem de nobilă şi frecventabilă – a fost acaparată în ultimii 20 de ani de stânga europeană. Confruntată cu dezastrul comunismului, stânga a fost nevoită să identifice o nouă temă-sursă, o nouă teza fundamentală care să îi salveze rapid şi eficient scăderea dramatică a politic-appeal-ului de la începutul anilor ’90. Iar în ultimii 20 de ani, ecologismul a reuşit revitalizeze stânga europeană. De aceea este posibil ca demersul contestatar actual să mustească de tentaţii de stânga – asta fără să mai punem la socoteală situaţia de criză economică generalizată a capitalismului ultimilor 5 ani, la nivel global care alimentează aceleaşi tentaţii…!
Peste aceste două teme se suprapune şi eterna tema a corupţiei clasei politice autohtone. Mediile abundă de acuzaţii de luare de mită la vârful clasei politice, de aranjamente oculte între Gabriel Resources şi trusturi de presă sau diverşi analişti şi comentatori politici şi economici, de interese care vizează, de fapt, speculaţiile legate de cotaţia pe bursă a corporaţiei cu pricina, etc. În plus, bâlbâielile imunde ale lui Victor Ponta care anunţă un punct de vedere ca premier, în problema Roşia Montană, şi un alt punct de vedere ca deputat… (o asemenea schizofrenie politică e imposibil de acceptat de o vreo persoană cu coloana vertebrală!) şi, mai nou, discrepanţa dintre poziţia PNL şi cea PSD în aceeaşi problema, nu fac decât să ne certifice că lipsa de temeiuri face ravagii în minunată noastră realitate carpato-danubiano-pontică.
Aşadar….
Aştept, iluzoriu, de la Guvernul României o explicaţie fără echivoc a poziţiei sale în această problema. Aştept de la acelaşi Guvern o desecretizare a clauzelor contractului cu Gabriel Resources şi motivele pentru care România nu câştigă din acest contract decât 6%. Cine, cum şi de ce a negociat în acest mod dezastruos interesele României? Aştept de la Guvernul României o explicaţie ştiinţifică şi, paradoxal, politică pentru care nu s-a recurs la metode alternative – existente şi patentate, inclusiv în România – de extragere a aurului fără cianuri.
Şi, mai aştept ceva… îndrăznind să îmi fac, de această dată, iluzii! Aştept ca minunăţii tineri inocenţi din Piaţă – pe care îi admir şi îi susţin emoţional – să înţeleagă că asumarea responsabilităţii personale pentru a produce bunăstare pentru ei, familiile lor şi comunităţile în care trăiesc reprezintă singura cale către succesul autentic al unei societăţi democratice. Căci, în afară bunăstării, comunismul pândeşte momentul să tropăie cu nesaţ peste toate celelalte principii care definesc democraţia.
> Iar revoltă lor împotriva „capitalismului care distruge – citez din kafkiana conversaţie – încrederea în
> această ţară”, era cât se poate de autentică…!
În discuţiile mele despre Roşia Montană am constatat că cel mai frecvent oamenii se opun proiectului din motive naţionaliste („nu ne vinden ţara”) sau anticapitaliste, sau ambele.
Se pare că asta se confirmă şi în cazul manifestaţiilor actuale. Iată câteva lozinci care erau purtate sau scandate:
– „Stop fascismul corporatist”
– „România – românilor”
– „România nu e de vânzare”
Instantanee din timpul manifestaţiilor: http://www.youtube.com/watch?v=kCN12NSfmD0 şi următoarele.
Dle Leibovici, nu este deloc adevărat ceea ce spuneți.
Reacția negativă la proiect are 2 aspecte principale:
1. comercial: ce și cît cîștigă fiecare parte. Altfel spus, unde se duce banu’ și, în subsidiar, ce cîștigă, efectiv, poporul român din acest business (nu, nu este un clișeu).
2. patrimonial: ce și cît se distruge.
La #1, nimeni niciodată nu a explicat clar, simplu și convingător, ce și cît cîștigă fiecare parte. Discuțiile pe această temă pornesc de la premisa că, în general, cetățenii sînt niște idioți care nu se pricep la chestiuni așa de complexe cum este exploatarea unui zăcămînt. Ca atare, fiind niște idioți, nu are rost să pierdem vremea să le explicăm. Este clar de ce abordarea a fost de acest tip, nu?
La #2 nu e mult de discutat. Aurul și alte metale se exploatează în zonă de mii de ani, mult înaintea romanilor, zona cu pricina a fost o atracție pt toți puternicii zilei încă din zorii preistoriei. Faptul că avem și vestigii romane confirmă faptul știut că și ei, cuceritorii lumii, au fost acolo.
Articolul abordează și alte teme, precum clișeul „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu” care, spus de o domnișoară de 22 de ani, pare ciudat, nu? L-am auzit și din gura altora și cînd i-am întrebat de unde știe el/ea cum era atunci, că doar nu a apucat vremurile alea, dădea din umeri: ei, așa se spune. Da, așa se spune, mintea umană uită și proiectează în trecut eroii.
Ne-am lămurit că, tehnic vorbind, soluția propusă e cea uzuală și în alte țări. Neuzual este stilul românesc de a moșmondi lucrurile, stil care arată clar că totul e neclar, confuz și că, în esență, nu trebuie să știe prostimea unde se duc banii.
Multe contracte pe bani mulți sînt, vezi Doamne, confidențiale. De ce? De ce ar trebui să fie confidențial contractul Petrom-0MV? Sau cum și la ce costuri se construiesc 100 km de autostradă? Nimeni nu cere să se spună secrete de administrare, secrete tehnice etc. ci, pur și simplu, toți oamenii de bun simț cer clar un lucru, apropo de Roșia Montana: ce procent de profit are statul român; dacă acest procent este rațional/rezonabil și cum se va reflecta acest lucru în nivelul de trai al oamenilor din zonă, în primul rînd, și asupra economiei în ansamblu. S-a mai cerut, tot rațional, să se explice ce pericole pot apărea în urma unor posibile contaminări și ce măsuri se iau.
Discuțiile, după cum văd eu problema, sînt simple și serioase. Nu trebuie să fie șmecherești și arogante. De ce s-a amînat atît proiectul? simplu, deoarece tuturor le e teamă să nu se afle șmecheriile de dedesubt, deoarece – odată aflate – se va termina cu arestări și nu puține. În acest scop, puternicii zilei au dorit să paseze răspunderea semnăturii altora, de ex. asupra arheologilor (pentru descărcări de sarcină arheologică) sau asupra altor persoane, mici și care, la rigoare, pot fi anchetate, șantajate și, ultimamente, arestate, pentru a satisface dorința de sînge a mass media. Nu contează să fie arestat vinovatul real ci niște vinovați, oricare.
Ca să închei, apropo de ambiguitate: se zice că profitul statului român în urma exploatării ar fi de 3 miliarde de dolari. 3 miliarde pe ce? pe lună? pe an? per total? Nimeni nu a precizat. Dacă ar fi pe an, OK; dacă per total, să mă ierte D-zeu, cine a semnat contractul trebuie împușcat.
Nu mai insist pe detalii: 3 miliarde USD la prețul aurului de acum 15 ani sau la cel de acum, actualizat?
@Sorin Paliga
> Dle Leibovici, nu este deloc adevărat ceea ce spuneți.
Aţi putea preciza, rogu-vă, ce anume nu este adevărat?
Eu mă refeream la ultima ratio.
Ţineţi cont că prima justificare pe care o aduc oamenii care sunt contra proiectului poate fi foarte diferită de cea pe care o dau când însistaţi. De exemplu, după ce îi întrebaţi „dar dacă rezolvăm satisfăcător problema cu cianura, sau cu vestigiile romane, sau cu partea statului român, etc.?”, după caz, atunci devine partizan al proiectului?
Afirmația „În discuţiile mele despre Roşia Montană am constatat că cel mai frecvent oamenii se opun proiectului din motive naţionaliste (“nu ne vinden ţara”) sau anticapitaliste, sau ambele.” este esențialmente și fundamental eronată.
Chiar nu pricep de ce abordați chestiuni pe care le cunoașteți doar de pe net. V-am mai explicat, de altfel, care e esența chestiunii și de ce ACEST proiect nu s-a făcut în toți acești mulți ani. Deoarece este un proiect șmecheresc, făcut de niște golani pt niște golani. În clipa în care se va face un proiect clar, frumos, explicit, nu va fi nicio problemă să fie pus în practică. Ceea ce, sper, se va și întîmpla într-un răstimp rezonabil.
@Sorin Paliga
Deci dv. credeţi că puţini oameni se opun proiectului din motive – în ultimă analiză – anti-capitaliste şi/sau naţionaliste, adică că „statistica” mea nu este reprezentativă?
Foarte bine, înseamnă că
– aţi revelat motivele profunde discutând cu un număr mult mai mare de oameni decât mine,
– şi că aceste motive profunde sunt, de cele mai multe ori, faptul că proiectul este şmecheresc,
– iar dacă ar fi fost clar, frumos, explicit, puţini s-ar opune.
Dacă este aşa, atunci chiar mă bucur, pentru că înseamnă că oamenii sunt mult mai raţionali decât credeam.
Domnule Leibovici, să ne înțelegem și cu asta închei: miza jocului la Roșia Montana nu este nici sentimentul național, nici capitalism/socialism/nostalgia după Ceaușescu, nici patrimoniul (la cît patrimoniu de valoare mondiale s-a distrus în România, chiar că nu ar mai conta că s-ar distruge toate vestigiile romane de acolo) ci unul bun și solid: BANUL. Ochii bulbucați după miliardele de euro/dolari de acolo. În 15–20 de ani, de acolo se scot peste 100 de miliarde de dolari la prețul actual al aurului + alte metale. Asta e miza. Restul sînt vorbe. Faptul că dv. aveți impresia că protestele anti-proiect reflectă nu știu ce sentimente anticapitaliste sau naționaliste („nu ne vindem țara” etc.) este strict problema dv. La Roșia Montana s-au bulbucat niște ochi pt sumele imense care pot intra în unele buzunare. Foarte bine, să intre, dar să avem și noi un profit, unul mic de tot, dar să fie.
Ca să nu fiu greșit înțeles: sînt pt un proiect la Roșia, dar NU pt acest proiect. De altfel, așa spun aproape toți actorii politici cît de cît importanți care se opun proiectului.
Eu vorbeam de ultima ratio iar dv. replicaţi că nu am identificat corect… miza jocului!!!
(despre „miza jocului” suntem în bună parte chiar de acord!).
E miză mare, mare de tot… ultimul zvon care circulă acum pe net, via e-mailuri sau diverse bloguri, este că George Sörös e în spatele protestelor, că dorește să blocheze proiectul că are interesele lui. Se poate, dacă interesele lui pică și pe un minim interes românesc de ce nu?
@Sorin Paliga
> ultimul zvon care circulă acum pe net, via e-mailuri sau diverse bloguri
şi chiar în mainstream media (v. de ex. Adevărul):
inclusiv pe tema Roşia Montană.
(Soros se scrie… Soros, nu Sörös)
Da, Soros, am avut impresia că, în occident, au abandonat semnul diacritic, dar văd că și ungurii scriu tot cu o, nu cu ö. Mea culpa.
Bine punctat dle Paliga. Lipsa de transparenta in ceea ce priveste acest proiect ma face sa fiu, la randu-mi, extrem de circumspect. Ma tem, insa, ca avem nevoie de banii de la Rosia Montana, dar doar in virtutea unui contract AVANTAJOS pentru Romania. Redeventele de 6% PER TOTAL din profiturile exploatarii reprezinta un procent negociat de un idiot – sa imi fie iertata duritatea – sau de unul extrem de co-interesat… Prudenta, echilibrul si orientarea catre interesele Romaniei (financiare si ecologice) ar fi trebuit sa fie principalele directii de negociere.
„Redeventele de 6% PER TOTAL din profiturile exploatarii reprezinta un procent negociat de un idiot …”
A, nu, nu a fost idiot, epitetul e cu totul altul!
Contractul s-a negociat în stilul anilor ’90, nu intru în detalii. Există un indiciu foarte clar că acest contract are bube mari: tergiversarea lui așa de mult timp. Dacă era un contract bun, solid, curat se punea în aplicare imediat. În fapt, cei care l-au semnat au știut ce au făcut și au încercat să paseze răspunderea pe umerii altora, a arheologilor, a celor de la mediu, pentru ca apoi să spună „uite, comuniștii nu vor…”, „Vadim îi instigă pe români împotriva occidentului…” și alte asemenea clișee care, atunci, mai prindeau, azi sînt prăfuite și nu le mai crede nimeni. Buba acestui contract este, evident, banul, este o sumă imensă care se scoate de acolo după 15 ani, orice ochi s-ar bulbuca avid să o vadă măcar, darmite să o și țină în cont.
@Sorin Paliga
> Dacă era un contract bun, solid, curat se punea în aplicare imediat.
Asta aţi spus-o deja de mai multe ori.
Eu nu cred că există un contract care să fie considerat „bun, solid, curat” cu totală unanimitatę; se vor găsi întotdeauna oameni care să protesteze – că nu-i destul de bun, destul de solid, destul de curat. Sau arătaţi-mi dv. un contract mai măricel care a întrunit unanimitatea.
În plus, aţi afirmat şi reciproca: faptul că nu a fost adoptat demonstrează că nu este „bun, solid, curat”. Este un sofism (argumentační klam 😉 ).
De acord. Așadar: dacă este un contract bun, de ce nu s-a pus în operă? Faptul că nu ar fi considerat bun în unanimitate este o figură de stil, niciodată o faptă umană nu poate fi acceptată în unanimitate. Chestiunea de la Roșia a redevenit temă predilectă în ultimele zile, probabil că, odată și odată, va fi rediscutată în parlament și luată o decizie pt actuala formă a contractului. Nu am niciun dubiu că, oricum, cineva va exploata aur acolo, dar nu oricum.
Pe dv. chiar nu vă frămîntă întrebarea de ce succesive guverne și succesive parlamente nu au luat nicio decizie?
Completare. Agitația din ultimele zile, o reluare a celei mai din primăvară și de anul trecut, arată foarte clar un lucru: problema nu e de patrimoniu (da, Ministerul Culturii acceptă să fie sacrificate niște galerii din epoca romană, e uzual și în alte părți), nici de mediu (e OK, este o procedură uzuală și în alte țări), este una DE BANI, de cine ia caimacul, și e caimac maaaaaaareeee de tot. Asta e miza, nu altceva. Nu protestele anti, neocomuniste, naționaliste sau cum vreți să le numiți, nu moștenirea romană, nu mediul… E cel mai tare caimac al României post 1989, cred și eu că e bătaie mare, va curge sânge. Un caimac mult mai mare decît Galați ori decît Petrom ori decît Slatina.
Da, e nasol să fii mic și slab. Păi dacă Roșia ar fi fost, să zicem, în UK sau în Rusia sau chiar în Polonia, tot la fel s-ar fi desfășurat scenariul? eu zic că nu.
Gata, am încheiat definitiv comentariile pe tema asta.
Pace. Pax. Mir. Shalom.
@Sorin Paliga
> dacă este un contract bun, de ce nu s-a pus în operă?
– Eu n-am spus că-i bun.
– Contrar convingerii dv., din faptul că nu s-a adoptat nu rezultă că e prost
> Pe dv. chiar nu vă frămîntă întrebarea de ce succesive guverne şi succesive parlamente nu au luat nicio decizie?
Sincer? Nu, nu mă frământă. Dar dacă îmi spune cineva care are informaţii de primă mână, sunt dispus să ascult.
Sunt fericit că trăiesc într-o ţară cu altă mentalitate, mult mai calmă, în care nu trebuie să ascult permanent ştirile şi dezbaterile, mereu alarmante, care să mă isterizeze.
„Sunt fericit că trăiesc într-o ţară cu altă mentalitate, mult mai calmă, în care nu trebuie să ascult permanent ştirile şi dezbaterile, mereu alarmante, care să mă isterizeze.“
Ei, da, vă cred, și eu aș dori la fel!
Cred că Elveția este singura țară occidentală care mi-a plăcut și în care, dacă ar fi să fie, cred că m-aș simți relativ bine (nu-mi dau seama, de acasă am lipsit cel mai mult 3 luni, cu ocazia unei burse pt doctorat, acum mulți ani). Am fost în Suisse Romande și am stat 10 zile în regim de lucru, inclusiv cu naveta Lausanne–Geneva. De neuitat. După Elveția, cred că mi-a plăcut Slovenia.
@Sorin Paliga
> Ei, da, vă cred, şi eu aş dori la fel!
Referitor însă la partea principală a comentariului meu, pe care n-o abordaţi, se aplică regula obişnuită: qui tacet consentire videtur.
> ultimul zvon care circulă acum pe net, via e-mailuri sau diverse bloguri…
Iată încă o mostră: http://www.nasul.tv/2013/09/13/iesiti-in-strada-e-ultima-sansa-impotriva-sistemului-ticalosit/
Vorbeam de natura argumentelor pro/contra RMGC. De ce natură sunt argumentele în acest text?
Despre Roșia nu mai comentez nimic, aștept să văd ce se va discuta în Parlament.
Despre viața în alte țări, aș adăuga, totuși, un detaliu: Nu ne putem muta toți în Elveția, Germania, Franța și SUA! Unii măcar, cei mai fraieri (ca mine, de ex.) trebuie să mai stea și pe aici 🙂
@Sorin Paliga
> Despre Roşia nu mai comentez nimic, aştept să văd ce se va discuta în Parlament.
Sunteţi ţinut să respectaţi o anumită rezervă, în calitate de funcţionar/salarizat de stat?
> Nu ne putem muta toţi în Elveţia
Et tant mieux! Deşi… dacă aş avea de ales, aş prefera imigrarea unor anumiţi români faţă de anumite alte categorii.
___________
Qui tacet consentire videtur
„Sunteţi ţinut să respectaţi o anumită rezervă, în calitate de funcţionar/salarizat de stat?”
O, nu, cel puțin nu oficial. Că unii ochi mă analizează ar putea fi o altă poveste.
Cu imigrarea deschideți o altă carte, destul de complicată. E însă evident, nu, că nu ne putem muta toți în SUA ori în Elveția, trebuia cumva să ridicăm nivelul acestor țări „fost comuniste” la un standard rezonabil, procesul e însă îndelungat, nu e așa de simplu.
un reportaj de la fata locului:
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=y89oSum59BY
@Sorin Paliga
> O, nu, cel puţin nu oficial…
Încercam şi eu să înţeleg de ce nu mai doriţi să comentaţi despre Roşia Montană până nu se discută în Parlament…
> nu ne putem muta toţi în SUA ori în Elveţia, trebuia cumva să ridicăm nivelul acestor ţări „fost comuniste”
> la un standard rezonabil…
Nu cred că ţara vă va lăuda şi vă va fi recunoscătoare pentru asta. Din păcate… Dar dacă din acest motiv aţi rămas în ţară, sper să nu vă pară niciodată rău pentru eforturile zadarnice. Sau… poate aveţi mai multe vieţi şi vă puteţi permite să experimentaţi cu una din ele 🙂
Acuma, serios, domnule Leibovici, cum propuneți ca noi toți, mulți să emigrăm buluc în Occident? Cum se face asta, practic, că eu nu știu! Cum golim România și Bulgaria de oameni, de ex., ca să ne mutăm toți în Elveția, de ex.?
Nu mai doresc să discut despre Roșia deoarece deja batem apa în piuă ca posturile de televiziune.Haideți să vedem dacă Parlamentul propune ceva și după aia mai dăm din vorbe, că asta nu e greu.
@Sorin Paliga
Acuma serios domnule Paliga, unde am propus eu să se mute toţi in Occident??!
Cât despre mutatul buluc cu toţii în Elveţia – am spus, *explicit*, cu totul altceva. Recitiţi.
@Tania Iancu
> un reportaj de la fata locului
Domnul cu „reportajul” nu este reporter, deci nu are un cod deontologic de respectat. El este un militant al unei ONG(*), cum se vede din ce spune şi din insigna „Salvaţi Roşia Montană” pe care o poartă în piept.
„Reporterul” subliniază prioritar tema ecologistă, „furtul resurselor ţării”; remarc o lozincă „ANTI-CAPITALISM”
În clip, minutul 3:04: Proiectul va da statului român numai 6% din tot aurul şi argintul produs, restul de 96% vor reveni companiei (RMGC?, Gabriel Resouces?) şi investorilor săi străini.
Strict vorbind, asta este adevărat, numai că „reporterul” a „omis” să spună că compania căreia îi va reveni restul de 96% este o companie mixtă, România participând cu 25% (anterior – 20%, renegociat, se zice) la capital şi având deci încă o cotă de 25% din câştig. Cei 6% (anterior 4%) reprezintă numai o parte, aşa numita „redevenţă minieră”.
Deci iată, cred că asta este o dezinformare, minciună mai pe şleau, şi încă una masivă.
Perfect plauzibilă este, pe de altă parte, acuzaţia de corupţie la toate nivelele statului, legată sau nu de acest proiect.
Deci: Atenţie la informaţiile părtinitoare, orice trebuie verificat! E ca şi cu hoţii de buzunare – daţi dovadă de mare prudenţă 😉
Avertismentul se referă la orice sursă, de la preşedinte la politicieni, la academicieni, la experţi, la ONG-uri, la ORICINE.
P.S. Conform militantului din „reportaj”, din celelalte metale preţioase, a căror valoare totală o depăşeşte pe cea a aurului şi argintului, partea româna va încasa… 0%.
Despre asta nu m-am interesat, nu ştiu ce afirmă despre asta diferitele părţi.
___________
(*) PATRIR, Institutul Român Pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare, din Cluj
Nu, nu ați spus expressis verbis dar așa se înțelege: de vreme ce așa și pe dincolo, concluzia e logică, să scăpăm de lumea postcomunistă și să mergem unde fericirea e palpabilă, de ex. în Elveția, unde presupun că vă simțiți bine.
Altfel, nu regret nimic din viața mea, poate micile regretele ale vieții:
– am fost singurul fiu al părinților și, desigur, răsfățat
– nu am cunoscut suferința fizică sau sufletească acută
– am fost un elev mediocru și un student f. bun
– am studiat ce mi-a plăcut, limbile străine
– în 1978 i-am spus amicului meu cel mai bun, cînd m-a întrebat dacă vreau să emigrez, că nu vreau, deoarece doresc să trăiesc ultimii 10 ani ai comunismului (am mai discutat asta, nu?)
– m-am îndrăgostit brusc la 29 de ani, în aprilie, și m-am căsătorit în sept. același an, avem 3 copii
– am fost primar CDR mandatul 1996–2000
– am făcut politică și mi s-a înscenat o porcărie
– sînt, cred, un flăcău fericit, mai ales cînd polemizez în acum.tv; apropo, ce mai face […/Mod.] Petru Clej, chiar simt nevoia unui duel […/Mod.]
Să mai zic?
@Sorin Paliga
Despre mutatul buluc cu toţii în Elveţia:
> Nu, nu aţi spus expressis verbis dar aşa se înţelege
N-are cum să se „înţeleagă”, dat fiind că am spus în mod explicit exact contrariul:
> Altfel, nu regret nimic din viața mea…
Cu atât mai bine.
@Tania Iancu
Referitor la celelalte metale preţioase, a căror valoare totală ar depăşi-o pe cea a aurului şi argintului şi din care partea româna n-ar încasa nimic: s-ar putea să fie şi asta o minciună.
Astfel, într-un interviu recent (6 septembrie) fostul prim-minstru Mihai Razvan Ungureanu spunea, printre alte câteva lucruri interesante, următoarele:
Deci afirmaţia că toate celelalte metale preţioase ar reveni lipitorilor capitaliste canadiene este falsă: nici ei nu prevăd valorificarea acestor halde de steril. Aşa că partea română n-are decât s-o facă – dacă este capabilă s-o facă la un preţ convenabil. Dacă nu, va trebui iarăşi „să vândă ţara” şi să se asocieze cu alte vipere capitaliste.
Dar eu cred că, în urma recentelor evenimente, multă vreme nu va mai vrea nimeni să mai facă investiţii grele în România…
Si ma rog ce e de mirare?!
Au trecut 23 de ani!!!! “Comunismul” (care nu a fost comunism ci socialism sau socialism “real”) este de acum precum fascismul prin anu 1970 – o vorba goala!!! Tinerii de 23-33 de ani dau din umeri asa cum cam dadeam noi din uneri prin anul ’70 cand ni se vorbea de Doftana si sectia H.
Insa tinerii au azi unele mici probleme : locuri de munca si case!!! Daca se uita prin prejur vaz ca “bosorogii” au apartamente. Mai rau, unii au apartamente cumparate (propretatea personala) de prin anii 70-80. Si se cam mira si dau usor si marunt din buze cand aud ce erau aia care isi permiteau sa isi cumpere un apartament : oameni normali (adica nu securisti, nomecalturisti samd), cu un salariu aflat sub miticul salar mediu pe economie (acu ptr autor ca e mai junior : in 89 salaru’ mediu pe economie era de 3.500 lei. In ’78-80 cam 2.800 lei).
Colegii mei fosti operatori-calculator aveau cca 2.300-2.500 prin ’79 cand si-au cumparat aprtamentele de langa Circ, Maica Domnului sau Tei). Acu’ unii o sa zica “cutii de chibrite comuniste” – insa ce bine se vindeau in 2.009! Numa 80.000 euro (2 camere) sau 100.000 (3 camere)… Si sunt dezirabile si azi ptr unu care nu are cum sa isi intemeize o familie ca nu are un acoperis al lui. Ceva mai dezirabile decat o masina de ocazie (mama! In leatu meu – n. 52 – am auzit pe destui facand spume :a m 25 de ani si nu am masina!!! Mama lui de regim!!)
Mai este cestiunea cu locurile de munca … ca 2 milioane (unii zic mai mult) de bajeniti economic… Si greu de gasit in tara, greu de pastrat de multe ori cu lefuri cam naspa (daca ne gandim la posibiliatea de a cumpara o casa… ) SI asta ii arde mult.
Sa nu mai zic ca “democratia” si “dreptu la exprimare” sunt cam relative. Adica in alea 8–11 ore de serviciu : ”da sefu, cum zici sefu” si te ia dracu daca ai pareri proprii si citesti ziarul nepotrivit!!! (eu am avut 20 de ani aceeasi sefa. Am inghit de la ea mai mult in anii de dupa 90 cand era taranista si habotnica decat am inghiti pe vremea cand era secretara de partid!! )
La asta ar mai trebui pus faptul ca icoanele unei generatii sunt obiectul contestatiei copillor acelei generatii … macar ca sa faca invers decat babacii!!!
Plus destule altele. Apropos, nu credeti ca aceste contestatii sunt si rulul unei contaminari ideologice cu ideiloe facultatilor apusene? De pilda mie “fascismul corporatist” imi cam pute a facultati vestice!! Si poa nu atat “nationalismul” cat un anume tiers-mondism ii mana in strada.
Si in fine – modul olimpian cu care problemele tinerilor (case si locuri de munca) au fost tratate 23 de ani : ”lasa ba ca o sa vina capitalul strain si o sa ne dea servicii bune!!” sau “important este sa combatem comunismu nu o politica de stat pentru tineri ca asta ar fi comunism!!!”. Sau cum acu vreo 10 ani imi zicea cu oftica un tanar brancardier (sub 25) : ”lasa dom’le ca matale ai avut un serviciu stabil si ai avut o casa!!!”.
23 de ani politicienilor nu le-a pasat. “Analistilor” politici nici atat. Iar ziaristii se ocupau cu aginile vivipare si violate.
Si ar mai fi ceva : castigatorii capitalismului romanesc : SOV, Gigi Kent, “Camatarii”, „Sportivii … ca Jiji el Ciobandante devine personaj pozitiv si numa bun de pus la icoana! Si muncitor !!!
@Al. Leibovici.
„Dar eu cred că, în urma recentelor evenimente, multă vreme nu va mai vrea nimeni să mai facă investiţii grele în România…”
Ba va face, deoarece aurul de la Roșia face bănet mult, după cum bănet mult face și țițeiul luat așa de ieftin de OMV (logic, Petrom ar fi trebuit să cumpere OMV, nu invers – adică „logic” pe resurse reale, pe cantiatea de țiței extras și procesat) etc. Sigur, dacă investițiile de acest tip, unde e vorba de bănet mult, se fac în acest fel, atunci urmarea nu poate fi decît cea de azi.
Dar e mai mult de comentat…
@Sorin Paliga
> Ba va face [investiţii grele în România]…
Da, din micul budget pentru încercări riscante. De pe urma marelui budget o să profite alte ţări … cele mai stabile, mai previzibile. Chiar şi pentru a face business în ţările cu politicieni corupţi (intră în cost of doing business) este nevoie de un minim de stabilitate.
Contractul de la Roșia a fost semnat, parcă, 1997 și reflecta starea de atunci.
Cel mai interesant este că nici guvernele CDR, nici guvernele ulterioare nu au făcut tam-tam pe acest proiect, a trecut oarecum pe șest de guvernele CDR, Năstase, Tăriceanu, Boc pt a izbucni acum. De ce? De ce, de ex., nu l-a pus curajos în operă guvernul Boc?
Eu unul nu văd nicio pierdere dacă, să zicem, se renunță la acest contract. Aurul nu pleacă de acolo și tot valoros va fi și peste 10 și peste 100 și peste 1000 de ani. Nu pricep nici de ce e atăta jale cu contractul actual. Păi la profitul de acolo, orice bancă îți dă 1 miliard de dolari pt investiții (să zicem), cînd știe că vor ieși de acolo 100 de miliarde în 10–15 ani. Care-i problema? Una singură: că sumele astea imense nu se vor mai duce în anumite buzunare.
@Sorin Paliga
Aurul din pământ n-are nici o valoare pentru că nu este utilizabil. Pentru a fi utilizabil şi deci pentru a avea valoare, trebuie extras. Este la fel cu pielea ursului din pădure sau aurul de pe Lună.
De bani (aur gata extras) este întotdeauna nevoie acuma; aurul extras se poate vinde oricând şi se pot cumpăra lucruri utile. A o face peste 100, 1000 de ani este, pentru cei în viaţă acum, o absurditate.
N-am auzit de un posibil profit de 100 de miliarde la 1 miliard investiţii; deja RMGC a investit aproape un miliard, iar începerea lucrărilor este încă foarte departe. Şi mai sunt costurile de exploatare pe 10-15 ani. Apoi: pentru bancă, singurul lucru sigur este că a dat un miliard, profitul însă este în viitor şi este deci incert. În viitor multe lucruri se pot schimba: să se prăbuşească preţul aurului, să dea faliment întreprinderea, să vină un referendum sau să vină la putere ecologiştii şi atunci să se sisteze totul, etc.
Cred că ar fi interesant să ne amintim de experiența Norvegiei în momentul detectării zăcământului de petrol din Marea Nordului. Atunci fiecărui cetățean și generațiilor viitoare li s-a asigurat prin lege o parte din profit. A pomenit cineva acest fapt în Romania, după sutele de privatizări păguboase?
Sigur că aurul din pămînt nu are nicio valoare. Mai mult, pînă relativ recent, cînd a început să fie folosit în industrie, nu a avut, mii și mii de ani, de cînd s-a procesat (adică un pic după anul 8.000 î.e.n.), niciun fel de valoare practică, a fost un metal sacru și nimic altceva. Valoarea lui simbolică este unul dintre cele mai uluitoare comportamente umane din toate timpurile. Pt ca ciudățenia să fie și mai mare, este un metal cu temperatură de topire foarte joasă, ca și cuprul, fiind – alături de acesta – între primele două metale procesate de om.
Exemplu 1/100 este fantezist, evident, habar nu am care e raportul, dar oricum e foarte bun în favoarea oricui face investiția.
Văd că sînteți foarte afectat de amărîta soartă a firmei cu pricina, eu nu, deoarece nici eu, nici nimeni din jurul meu nu are acțiuni acolo și, pe ansamblu, toate marile afaceri din România ultimilor ani nu m-au afectat pozitiv cu nimic.
Cel puțin interesant mi se pare faptul că, timp de x guverne (Ciorbea, Radu Vasile, Isărescu, Năstase, Tăriceanu 1 + 2, Boc 1 + 2, subiectul Roșia Montana a fost fie discret, fie total absent (de ex. în timpul guvernului Boc). Brusc, Roșia și Oltchim devin subiecte în timpul guvernului USL, lăsîndu-se impresia că ăștia doi, Ponta și Antonescu, sînt vinovați, sînt trădători de interese naționale etc. etc. Îmi puteți explica de ce? Nu urmăream ACUM pe vremea aia, dar, de ex., s-a abordat aici vreodată tema asta în timpul guvernului Boc? Sau anterior? De ce devine acum o temă așa de fierbinte? Și cine ar fi vinovat de tergiversare? Anul de guvernare USL sau anii anteriori, mult mai mulți?
Aștept cu interes.
@Victor Sonea.
Exemplul Norvegiei mi-a venit și mie în minte zilele astea, că s-a mai vorbit despre țara asta, și apropo de țiței și apropo de alegeri. Păi exemple ca Norvegia nu se comentează că-s prea incomode pt politicienii autohtoni.
@Sorin Paliga
Paragraful care începe cu
> Sigur că aurul din pămînt nu are nicio valoare
are numeroase informaţii inexacte. Vă las pe dv. să constataţi şi, eventual, să amendaţi.
> Exemplu 1/100 este fantezist, evident,
Evident.
> habar nu am care e raportull, dar oricum e foarte bun în favoarea oricui face investiția.
Încercaţi dv. să faceţi şi veţi vedea că lucrurile sunt muuuult mai complicate şi incerete.
> Văd că sînteți foarte afectat de amărîta soartă a firmei cu pricina, eu nu, deoarece nici eu, nici nimeni din jurul
> meu nu are acțiuni acolo
Perspicacitatea dv. mă uimeşte. Printr-un pur raţionament logic aţi găsit adevărata explicaţie: tot ce spun se datorează faptului că am acţiuni la Gabriel Resources. Acuma că a venit momentul adevărului, vă destăinui un mare secret (dar nu spuneţi la nimeni!): Beny Steinmetz sunt chiar eu.
Iată-mă-s:
Nu am făcut nici un fel de aluzie la cine este sau cum arată Steinmetz sau oricare altul ar fi.
Eu nu judec oamenii nici după confesiune, nici după cetățenie, nici după nume, nici după chip. Am cu totul alte criterii. Nici nu mă interesează cine este acționar principal sau secundar sau terțiar… Nici nu percutez foarte bine la genul ăsta de aluzii/glume [?].
Cazul Roșia a (re)devenit acut în ultimul an.
Nu mi-ați răspuns însă la altă întrebare, mult mai interesantă pt mine (poate și pt alții): ACUM.tv a reflectat în vreun fel cazul Roșia în perioada guvernului Boc? sau anterior? Dar cazul Oltchim?
@Sorin Paliga
Nici eu. Vă rog să recitiţi dialogul.
Iată: dv. aţi scris:
adică dv. nu sunteţi afectat pentru că nu sunteţi cointeresat material, iar dacă eu sunt (ziceţi dv.!) afectat, atunci e pentru că aş fi cointeresat material în firma cu pricina.
Despre „confesiune, cetăţenie, nume” nu a fost vorba în niciun fel, dar constat că la asta vă duce gândul în primul rând.
Mai remarc că vi s-au părut fără importanţă numeroasele informaţii inexacte despre care am spus că le-aţi furnizat…
N-am nicio idee. Situl ACUM are un motor de căutare, sau puteţi folosi Google direct, cu clauza site:acum.tv
dle Leibovici, iar ați divagat discuția pe un făgaș total aiurea, să zic așa. Tema discuției nu era nici Steglitz sau cum l-o chema (chiar nu știu cine e patronul), nici ce face și ce drege. Da, am fantazat, deoarece mulți fantazează pe tema Roșia. Mi s-a părut, apoi, din vehemența tonului dv., că „țineți” cu firma asta precum unii cu Steaua ori cu Dinamo. Puteți ține, din orice motiv doriți, că aveți acțiuni sau nu. De ce unii țin cu Steaua? Nu au neapărat acțiuni.
Ași coborît nivelul discuției, și nu e prima oară. Încerc să-l readuc pe făgaș. Esența discuției despre proiectul de la Roșia trebuie să analizeze următoarele aspecte:
1. cine a negociat contractul, cine l-a semnat; ce clauze are? clauzele sînt negociabile și revizuibile în timp?
2. de ce contractul e secret/confidențial; de ce asemenea contracte sînt astfel (similar este și cel cu Petrom); așa e practica în lume? habar nu am, de ex. norvegienii au contracte identice/similare cu firmele de forări în Marea Nordului? cum sînt alte contracte similare, unde e vorba tot de aur? tot secrete? cine, cum și de ce angajează România în mod secret?
3. de ce x guverne nu au pus în practică contractul care stă în coadă de peste, e și nu e.
4. care e riscul exploatării pt mediu? măsurile luate/prevăzute sînt suficiente (cazul Fukushima mi se pare plin de învățăminte, iar acolo japonezii au avut, efectiv, noroc, putea fi mult, mult mai rău);
5. partea culturală e bine/suficient protejată? (bun, să zicem că aici ar fi suficient, deși nu-s sigur, am văzut mulți arheologi total nemulțumiți, dar pot admite că sînt cusurgii).
6. alte aspecte.
După cum vedeți, situația e complexă și complicată. Eu nu am niciun rol aici, am păreri și păreri, după cum au mulți. Contractul ar trebui să fi fost pus în practică, de ce nu s-a pus? au fost x guverne.
Îmi spuneți că nu știți ce s-a scris în ACUM. tv în anii din urmă. Asta nu este o scuză, din tonul autoritar pe care îl folosiți, tot mai aproape de stilul Petru Clej, mi se pare că deveniți un pălmuitor de opinii, cine nu gîndește ca dv. e fie comunist, fie antisemit, fie needucat… Mi se pare că adoptați un mod total inadecvat unei discuții care poate fi glumeață, ironică ori serioasă, după caz. Exemplul dat de dv. cu referire la flăcăul ăla, apoi meandrele aluzive mi se par total neelegante, ca să nu spun mai mult. Nu cred (repet: nu cred, eu nu cred) că în acest fel veți lărgi raza de acțiune a publicației ACUM.tv. Dacă vă deranjează opiniile altora care, evident, pot fi net diferite, nu cred că trebuie să interveniți dînd pumni în stînga și în dreapta. Pt asta, să recunoaștem, Petru Clej era mult mai bun, lovea precis sub centură și fără milă. Om dedicat cauzei…
@Sorin Paliga
Vă rog să citiţi cu multă atenţie ce scriu şi abia apoi să răspundeţi.
Puneţi-vă mereu întrebarea: dar de unde rezultă că omul acela (adică eu) chiar asta a spus? Nu cumva îl răstălmăcesc? Ia să dau eu (adică dv.) un citat ca să fie lucrurile clare şi incontestabile!
Beny Steinmetz? Ce treaba avem noi cu asta?! Sau cu Soros? Ma tog, se pare ca Soros chiar are ceva treaba cu Beny Steinmetz… si-i da la gioale!!
Da astea sunt trebile lor… noi avem alte interese, poa nitel cam contrare acestior 2 domni. Fara sa ne intereseze nationalitatea, religia sau cetatenia lor …
A început să circule pe net un raport, se zice pînă acum confidențial, pe care l-a comandat Kelemen Hunor. Iată-l.
http://totb.ro/exclusiv-totb-citeste-integral-raportul-specialistilor-straini-despre-importanta-rosiei-montane-pentru-patrimoniul-mondial-a-carui-existenta-a-fost-negata-de-ministerul-culturii/
La final, este și versiunea originalului în engleză.
@Ghita —„Beny Steinmetz? Ce treaba avem noi cu asta?!.. Fara sa ne intereseze nationalitatea, religia sau cetatenia lor”
Oare ?
Daca e adevarata afirmatia cu anti-semitismul in Romania (latent sau f.evident, depinde pe cine intrebi) atunci e foarte probabil ca la un moment dat cei care sunt impotriva proiectului vor arunca pe masa si „cartea” anti-semitismului.Nu cred ca au vre-o inhibitie cand e vorba vre-un mijloc util ca sa isi atinga scopul, deja s-au incrancenat, sunt determinati si bine organizati.
Ponta a devenit „ilegitim” pentru protestatarii anti-RMGC si anti-Chevron.Ponta le-a tras o „teapa de bisnitar” : le-a promis, l-au votat, si apoi s-a intors imediat 180 de grade.Iar „opozitia” nu prezinta incredere („PDL-USL, aceasi mizerie”), ei nu exista de fapt ca opozitie si alternativa politica.
Cred ca e chiar foarte posibil pe acest fond ca sa vedem in perioada urmatoare o crestere in popularitate a extremei-drepte in Romania (gen Zorii Aurii sau Jobbik).
E un moment periculos pentru Romania si ar fi recomandabil ca guvernantii sa faca pasul inapoi, sa nu escaladeze si astfel sa genereze o radicalizare ce se poate transforma usor si intr-o atitudine anti-US si anti-semita.Terenul a fost pregatit chiar de USL prin propaganda din perioada cand erau in opozitie, si in evenimentele din vara anului trecut.Ce semeni aia culegi.
ONG elvetian La Declaration de Berne, specializat in lupta anti-coruptie, a publicat marti o organigrama care reconstituie activitatile miliardarului franco-israelian Beny Steinmetz, unul dintre actionarii principali ai Gabriel Resources, companie care detine 80% din Rosia Montana Gold Corporation. Potrivit acestui ONG, care precizeaza ca organigrama nu include „zeci sau sute de societati” din alte jurisdictii precum Romania, Cipru sau Israel, afirma ca afacerile miliardarului constituie „un caz scoala” care ilustreaza „ravagiile opacitatii atunci cand grupuri fara scrupule o folosesc pentru a realiza profituri enorme pe spatele tarilor celor mai sarace”.
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-15873513-infografic-afacerile-lui-beny-steinmetz-unul-dintre-actionarii-semnificativi-gabriel-resources-ong-elvetian-denunta-caz-scoala-efectelor-opacitatii-business.htm
De unde rezultă că useleul e-n toate, e-n cele ce sînt și-n cele ce mîine vor rîde la soare, e-n bobul mărunt și-n aurul sfînt etc., etc.
Contractul de la Roșia fu semnat în 1997 pe cînd Ponta era sugar, asta ca să lămurim termenii. În rest, a se vedea Mircea Crișan și castravetele, cînd n-ai temă de discuție, te uselești.
@Ion Ionescu
Este posibil că multe, dacă nu toate, din ce scrie „La Déclaration de Berne” despre miliardarului franco-israelian Beny Steinmetz să fie adevărate, dar vreau să fac câteva precizări în legătură cu aceasta prezentare:
> ONG elvetian La Declaration de Berne, specializat in lupta anti-coruptie
Această organizaţie NU este specializată în lupta anti-corupţie. Obiectivul ei principal este să „lupte pentru o lume mai dreaptă”: împotriva inegalităţilor, a mondializării, a băncilor, a capitalismului „sălbatec” (în care profiturile sunt făcute întotdeauna „pe spinarea” cuiva), pentru salvarea mediului, pentru relaţii nord-sud echitabile, ş.a.m.d.
„Elveţian”: mulţi cred că a fi o organizaţie elveţiană este garanţie de obiectivitate şi neutralitate. Nu este întotdeauna cazul: *acest* ONG este chiar foarte militant, după cum se vede.
Situl: http://www.evb.ch (DE, FR, IT, EN, ES)