Aproape proporţional cu dezvoltarea civilizaţiei tehnice a omenirii, au crescut şi efectele negative din relaţiile umane, individuale şi colective. Nu există vreo descoperire care să nu fi implicat şi latura destructivă, ancestrală, a omului. Fiecare material nou, fiecare principiu tehnic descoperit, a avut şi un impact bivalent, spre binele, dar şi împotriva omului. Aceleaşi efecte bivalente, la o scară mult mai mare, l-au avut şi ideile sociale şi doctrinele militare. Impactul pozitiv-negativ al fiecărei descoperiri este bine cunoscut de toată lumea, cel puţin pentru cei care au mers la şcoală.
Este notorie importanţa descoperirii bronzului, a oţelului, a explozibililor, a puterii aburului, a arderii combustibililor din motoare, a electricităţii, radioului, televiziunii, informaticii electronice, a energiei atomice, dar şi a efectelor acestor descoperiri asupra oamenilor şi a mediului înconjurător, în toate componentele sale, cum sunt mediile vegetale şi biologice, aerul, apa, solul şi, mai nou, a cosmosului !
Sistemele sociale prin care a trecut omenirea, au adus progres, dar şi suferinţă, fără nici o excepţie. Comuna primitivă, sclavagismul, societatea feudală, capitalismul şi comunismul nu au produs niciodată şi nicăieri ” binele general”, pentru toţi indivizii din rasa homo sapiens, adică pentru rasa fiinţelor inteligente. În acest context, devine stringentă problema previzionării căilor de dezvoltare de urmat, pentru a nu lăsa principiul haosului (legea a II-a a termodinamicii) să-şi facă de cap.
Oricât s-au străduit profeţii, filosofii şi savanţii antichităţii, dar şi oricât s-ar strădui, sau se vor strădui, şi cei asemenea lor, din prezent şi viitor, să facă previziuni pentru viitorul omenirii, ei nu aveau şi nici nu au cum să determine mersul şi modul de evoluţie ale unui sistem atât de fluid şi imprevizibil cum este modul de acţiune al rasei umane. Chiar când anumite aspecte ale evoluţiei umane devin certe din punct de vedere ştiinţific, intervin factorii aleatorii ai caracterului uman, care dau peste cap o situaţie aparent sigură şi stabilă, de la un moment dat.
Legea a II-a a termodinamicii privind tendinţa spre haos a sistemelor izolate în raport cu energiile exterioare, este valabilă şi pentru societatea umană, exceptând situaţia în care nişte fiinţe superioare din alte lumi vor veni să modifice zestrea ADN-ului uman şi să impună eliminarea trăsăturilor negative din caracterul actual al lui Homo Sapiens. Nu este exclusă şi posibilitatea omului modern să-şi facă singur această modificare, dar nu în situaţia actuală, în care există sute de sisteme şi grupe umane autonome – religioase, politice sau sociale.
Factorii arbitrari care intervin în viaţa curentă a omenirii au deocamdată o importantă primordială şi pot influenţa o evoluţie necesară, rezultată dintr-un context dat. Iată câteva exemple de factori imprevizibili care au schimbat mersul istoriei.
Cine ar putea spune ce s-ar fi întâmplat dacă asasinul de la Sarajevo şi-ar fi greşit ţinta? Poate că Primul Război Mondial nu ar fi avut loc! Sau dacă Hitler nu ar fi atacat URSS-ul? Sau dacă nu ar fi venit la putere Gorbaciov? URSS-ul ar fi putut exista şi azi, cu toate efectele Războiului rece! Dar dacă Japonia nu ar fi atacat Statele Unite şi ar fi preferat să atace URSS? Statele Unite nu ar fi intrat în război şi URSS-ul poate că nu ar mai fi existat. Şi aşa mai departe…
Speculaţiile la întrebarea „ce s-ar fi întâmplat dacă?” îşi au logica lor în firea dualistă a omului, indiferent cât de înţelept ar fi acel om.
Nu se poate afirma că istoria omenirii nu ascultă şi de nişte legi, atunci când aceste legi nu sunt date de oameni, ci atunci când aceste legi sunt obiective şi rezultă în mod intrinsec din caracteristicile sistemelor sociale.
Legile pieţii şi ale banului derivă din individualismul omului şi calcă fără milă peste întregul mapamond. Tendinţa acestor legi este să formeze un hiper-imperiu care să cuprindă toată planetă.
Dacă omenirea va încerca să se opună globalizării, se va ajunge sigur la conflicte majore între state, religii, grupări teroriste, etc. care, în ansamblul lor, pot duce la dispariţia omenirii.
Alternativa acestui tablou sumbru pentru evoluţia omenirii ar putea fi, în viitor, îngrădirea globalizării şi instalarea unei democraţii mondiale, cu libertăţi fără excese, cu protejarea mediului, bun de lăsat generaţiilor viitoare, pentru a deveni din ce în ce mai sănătos. Educaţia copiilor şi a tineretului trebuie să depăşească caracteristicile unei societăţi ghiftuite, în care părinţii satisfac toate mofturile progeniturilor lor, crescute că nişte mici zei, sfidând regulile unei educaţii sănătoase, în toate privinţele, şi care ar trebui să aibă la baza măcar cele 10 porunci, şi necesitatea muncii, reguli valabile pentru toată lumea şi nu numai pentru credincioşi.
Dacă până în aceste vremuri selecţia naturală a jucat un rol fundamental în evoluţia omului, ea va intră treptat în umbră, datorită manipulării genetice, care va fi luat o amploare imensă, după ce s-a definitivat harta genomului uman. Cu ajutorul celulelor stem se va fi ajuns să fie create artificial organe umane, iar prin manipularea bacteriilor se pot obţine substanţe complexe, utilizate apoi în producţia de medicamente (insulinelor, de ex.), de alimente şi de energie.
Informatica globalizată, care cuprinde un volum uriaş de cunoştinţe, diminuează supremaţia oamenilor inteligenţi, devenind treptat, pentru omenire, o a două sursă de inteligenţă, în paralel cu cea specific umană.
Universul a avut un început, au demonstrat-o astrofizicienii, şi va avea un sfârşit, spun legile termodinamicii. Numai că ce e valabil pentru univers, nu e valabil pentru omenire. Efemeritatea vieţii individului social şi a societăţilor de oameni, în ansamblul lor, evoluează la o scară insignifiantă în raport cu evoluţia Universului. Dacă existenţa umană va fi bine protejată, ea ar putea avea o viaţă quasi-infinită.
Esenţial pentru omenire este să nu renunţe la cunoaştere şi adevăr, fără de care se pierde raţiunea. Drumul globalizării este imprevizibil, şi nu neapărat Statele Unite vor fi cele care să domine piaţa mondială
O guvernare mondială nu va fi posibilă cât timp există antagonisme sociale şi religioase iremediabile. O astfel de guvernare va fi posibilă doar după unificarea religiilor în una singură şi acceptată de toată lumea, astfel încât să nu fie decât două categorii de oameni, credincioşii într-un spirit creator universal şi unic, şi ateii.
Profeţii şi profeţiile lor se încadrează strict în volumul de cunoştinţe de la un moment dat şi, prin extrapolare, conştientă sau subconştientă, pot „pipăi”, într-o măsură destul de redusă, viitorul. Profeţii, cunoscuţi sau nu, au existat în toate timpurile, şi nu numai în antichitate. Până şi lui Marx i se poate acorda acest titlu, având în vedere că la vremea lui conflictul dintre burghezie şi proletariat era incipient şi nu avea amploarea de mai târziu.
Sunt interesante în acest sens, viziunile asupra viitorului omenirii exprimate de economistul francez Jacques Attali, un colaborator de baza a lui Francois Mitterand (vezi aici).
Personal cred că în viitorul apropiat pronosticul evoluţiei omenirii va putea fi încredinţat unui super-calculator care ar putea îngloba un volum de informaţii despre oameni mult mai mare decât ar putea mintea unui singur om, fie el oricât de inteligent şi înzestrat cu darul profeţiei.
În concluzie, parafrazând sloganul creat de agnostici „necunoscute sunt căile Domnului”, putem spune că „necunoscute sunt căile lui Homo Sapiens, din cauza perversităţii caracterului sau”!
Rămâne astfel, permanentă şi pentru viitor întrebarea : „Quo vadis, homo sapiens??”.
Titlul ales de domnul Sfartz aminteste de filmuletul din 1960 a lui Ion Popescu-Gopo.
… but man, proud man,
Dressed in a little brief authority,
Most ignorant of what he’s most assured—
His glassy essence—like an angry ape
Plays such fantastic tricks before high heaven
As makes the angels weep
@Pincu
Daca tendinta naturala a unui sistem „inchis” este spre chaos adica entropia se mareste, echilibrul functional se poate mentine doar daca energie este furnizata din exterior. Care este aceasta forma de energie: tehnologia, religia, teorii fanteziste cum ar fi comunismul?
Deocamdata le am incercat pe toate si chaosul continua sa se urce. Crezi ca dragostea de om pentru semenii sai va ajuta? Frica pazeste bostanaria!
@Pincu Sfartz
Nu ştiu dacă sunteţi pe recepţie, dar dacă sunteţi, am câteva completări, observaţii şi obiecţii.
1. Scrieţi:
Altfel spus, oamenilor le merge din ce în ce mai rău. Ceea ce nu cred că este advărat: aproape peste tot le-a mers, în medie, din ce în ce mai bine, cel puţin în ultimii 200 de ani. O dovadă este speranţa de viaţă, care a crescut de la valoarea aproape neschimbată de circa 25-30 (cât a fost de mii de ani şi până spre sfârşitul Evului Mediu) la circa 65-70. Vezi aici.
2. Scrieţi:
a. Eu zic că criteriul „binele general, pentru toţi indivizii” este o capcană. Şi nu numai pentru că „binele” este individual şi personal, iar nu standartizabil.
b. Nu cred că este o pură întâmplare faptul că speranţa de viaţă a rămas practic constantă până la sfârşitul feudalismului şi a început să crească dramatic tocmai de la începuturile capitalismului. Ce s-a schimbat este că gândirea s-a descătuşat de constrângerile religioase, ceea ce, împreună cu noul concept al libertăţilor individuale, în particular economice, a dus la revoluţia tehnică, creşterea nivelului de trai.
3. Scrieţi mai departe:
Totuşi, dacă e să vedem ce a funcţionat şi ce n-a funcţionat în istoria de până acum, rezultă că trebuie mers pe linia pe care am amintit-o mai sus. Iar legea a II-a a termodinamicii este irelevantă în acest context.
Atât pentru moment.
@Charlie
În acest comentariu aţi vorbit despre „legenda cu Anna Frank”, fapt care a stârnit nedumeriri şi controverse. Dacă aveţi timp, vă rog să citiţi comentariile şi eventual să risipiţi nedumeririle.
@Alexandru Leibovici
La ce m’am referit este faptul ca un procent mult mai mare de olandezi au colaborat cu Nazistii si au contribuit la trimeterea in lagare si asasinare a 75% a evreilor din Olanda. Este cel mai mare procent din Europa. Bineinteles ca au fost si Olandezi care au ascuns evrei si si-au riscat viata facand acest lucru, un fapt ilustrat de cazul familiei Frank. Dar pana la urma si ei au fost denuntati bineinteles nu de catre cei care i-au ascuns.
Termenul legenda este poate cumva nefericit dar accentuaza faptul ca Olandezii si-au creat o imagine de popor de rezistenti, cand in fond numai o minoritate participa. Cred ca am mentionat odata ca in Belgia ~50% din evrei au supravietuit datorita intre altela si bisericii catolice. Ma repet cand spun ca la Musului Shoah din Ierusalim puteti vedea manifeste in franceza a rezistentei belgiene : sauvez les juifs, ils sont nos freres.
Concluzie: Olanda a avut o presa mult mai buna decat Belgia dupa razboi, datorita cazului Anna Frank. In acest sens Anna Frank a devenit mai mult un simbol!
Sunt dispus sa coninui aceasta discutie.
@ Christina Vlad
Scurta istorie a lui Gopo, sugestivă, dar numai în sensul bun !
@ Charlie
Energia necesară pentru combaterea creşterii entropiei din societăţile umane poate avea două surse:
1. De la civilizaţii mai avansate, din univers
2. Gândirea pozitivă a lui homo sapiens;
@ Alex. Leibovici
Statistic aveţi dreptate !
Dar odată cu evoluţia omului, numărul absolut al celor care mor timpuriu, a celor care suferă de foame, de frig, de lipsa unui adăpost, de lipsa educatei bune, a crescut – exponenţial !!
@ Ion Ionescu
Scurt şi cuprinzător !!
@Alexandru Leibovici
Pentru cei interesati despre Olanda in timpul razboiului mondial II le sugerez sa vada un film facut de PAUL VERHOEVEN The Black Book in 2006.
@Charlie
> Pentru cei interesati despre Olanda in timpul razboiului mondial II le sugerez sa vada un
> film facut de PAUL VERHOEVEN The Black Book in 2006.
„Black Book” nu este un film documentar, este un film artistic, „fiction”, cum se spune. Aşa că este greu de ştiut ce este şi ce nu este adevărat în el despre Olanda în timpul războiului…
@Alexandru Leibovici
Da intr’adevar este artistic dar contine multe elemente care nu sunt fiction.
Exista in Olanda un partid Nazist. Olandezii au trimes soldati sa lupte alaturi de Germani pe frontul de est. Vanatoarea de evrei era o meserie foarte rentabila. Guvernul olandeza in exil la Londra inclusiv regina, mi se pare ca Wilhelmina, n’au mentionat niciodata la emisiunele de radio ca evrei sunt pe cale de a fi anihilati.
In Belgia regele Leopold nu s’a exilat si totusi o puternica miscare de rezistenta a existat. Sa nu uitam ca cand parasustii englezi si americani au sarit din avion la Arnhem au fost macelariti de Nemti din cauza ca erau multi tradatori infiltrati in miscarea de rezistenta olandeza.
Imaginea Olandei e mult prea frumoasa ca sa fie adevarata. Nu este o situatie unica cand vedem cum politia franceza a colaborat cu Nemtii la deportatea evreilor.
Apropo de dilemele si documentarea din istoria contemporana (si in afara subiectului din prezentul articol).
Mi-am spus parerea ca ,,omului mediu” (subsemnatul) îi este greu sa-si faca o ideea acceptabila despre probleme care in cel mai bun caz sunt scrise cu litere cursive in manualul de istorie.
Vreua sa dau exemplu o initiativa suedeza, anume creerea unui Forum pentru istoria vie:
http://www.levandehistoria.se/english
Este un sait cu sinteze publicate si actualizate despre chestiuni istorice pe care ar trebui sa le stie ,,omul mediu”. Ceeace este special cu aceasta initiativa este ca grupul de profesionisti care redacteaza (si prealabil studiaza materialele) se adreseaza publicului. Cistigul este maxim si, ma tem, eficienta mult mai mare decit a unor comisii carora li se incredinteaza o anumita chestiune istorica. Una nu exclude pe alta, dar eu prefer abordarea suedeza in acest caz.
@Charlie
> Da intr-adevar este artistic dar contine multe elemente care nu sunt fiction.
Problema este că n-ai cum să-ţi dai seama dintr-o asemenea creaţie artistică ce este istoriceşte adevărat şi tipic şi ce nu este. Iar autorul, într-o lucrare care este declarată a fi de ficţiune, nici nu are vreo datorie şi răspundere de obiectivitate. El are o poveste de povestit – aventuri, spionaj, intrigi, sex, trădare – iar nu o epocă de explicat. Şi poate să dea frâu liber şi eventualei părtiniri politice.
Aşa că este indispensabilă consultarea unor lucrări pur istorice. Tocmai am citit câteva pagini din „Distugerea evreilor europeni” de cunoscutul şi respectatul istoric Raul Hilberg, din partea consacrată deportărilor din Olanda şi din Belgia. De exemplu, el explică că, spre deosebire de Belgia, Olanda era destinată să fie încorporată Marelui Reich German şi de aceea nimicirea evreilor a fost mult mai radicală acolo.
Despre Jurnalul Annei Frank: că ar fi prezentat o imagine prea frumoasă a Olandei din acea vreme este greu de crezut, dat fiind că fetiţa n-avea cum să aibă o imagine de ansamblu. Şi nu ştiu ca tatăl ei, care a publicat jurnalul, să-l fi „ajustat” în acest sens.
@George
M-am uitat pe acest sait. Acest Forum este o „Swedish public authority”, adică o instituţie de stat, iar în opinia mea statul nu trebuie să proclame adevăruri oficiale, nici în domeniul istoriei şi nici în altele.
Nu pretind ca Jurnalul lui Anna Frank prezinta o imagine mult prea frumoasa. Ceace vreau sa spun este ca legenda care s’a creat in jurul cazului Anna Frank a creat o imgine a Oalndei care nu prea i se cuvenea.
@Pincu Sfartz
Interesant agument!
Ce părere aţi avea despre următorul raţionament: dacă creşte populaţia atunci, după un număr de ani, vor fi mai mulţi oameni care vor muri. Ca să evităm asta, să împiedicăm cresterea populaţiei 🙂
Vreau să spun cu asta că o parte din creşterea numărului celor „care mor timpuriu, a celor care suferă de foame, etc.” este un efect pur aritmetic şi nu este de loc datorat organizării defectuoase a societăţii.
Deci se impune o analiză mai fină a cauzelor foamei, lipsei de adăpost, de educaţie, etc. După cum aţi observat şi dv. în cariera dv., oamenii sunt de toate felurile, iar printre ei sunt unii care nu doresc să facă efortul necesar ca să-şi câştige traiul – de exemplu să înveţe ceva util altora, pentru care să fie plătiţi. În afară de acest aspect care ţine de mentalitate, mai este şi aspectul organizării societăţii. Dacă dv. luaţi în consideraţie numai acesta din urmă, atunci idealul dv. social este unul în care va exita o clasă de paraziţi. Şi mi-e teamă că aceasta va fi din ce în ce mai numeroasă…
Să continui cu observaţiile la articolul dv.
4. Scrieţi:
Legile termodimamicii (sau ale fizicii statistice) nu se aplică societăţilor umane. Oamenii nu sunt nişte particule inerte – adică lipsite de liber arbitru – în mişcare termică.
Oamenii care trăiesc în prezent au acelaşi ADN cu cei de acum 10.000 de ani, dar ce diferenţă în comportament!! Diferenţa se cheamă… civilizaţie. O să-mi spuneţi că este doar o pojghiţă fragilă. Aşa este, dar multe culturi au înţeles că cooperarea (la limită – ignorarea reciprocă) este mult mai productivă decât măcelărirea reciprocă. Comportarea, mentalitatea nu este înscrisă în ADN, „în sânge”, cum cred, printre alţii, şi rasiştii.
Speranţa în „fiinţe superioare din alte lumi” – luaţi-vă gândul de la aşa ceva! Distanţele între stele sunt prea mari, viteza luminii este prea mică, durata de viaţă a unui om este şi ea mult prea mică. Iar pentru posibilitatea teoretică a călătoriilor cu viteze supraluminoase nu există nici un indiciu.
@Alexandru Leibovici Din nefericire n’am citit reactia d-nului Dr. Neumann la interpelarea mea despre „legenda” din Olanda. Ma mira foarte mult ca Dr. R. Neumann ne da un exemplu din secolul al 16-lea referitor la evreilor din Spania si Portugalia goniti de inchizitie si primiti in Olanda. Ca atare Olanda a fost inca de atunci o tara liberala. In aceasi ordine de idei evrei spanioli au fost primiti in Turcia in aceiasi perioada. Oare relatile cu Turcia de azi cu insinuari antisemite si anti-israeliene de catre Erdogan se pot compara cu cele din timpul sultanului Beyazit? Cred ca am clarificat pe masura cat am putut chestiunea legendei. Cat despre calitatilor Olandezilor in chestiuni de generozitate pot sa citez expresia americana in care o pereche de obiceiu o persoana de gen feminin si una masculina se duc la o „Intalnire” rendez-vous sau date si se imparta cu plata la restaurant : we went Dutch. O referinta la obiceiurile olandeze. Cu toata stima Dr. Charlie H.
@ Alex.Leibovici
Prin răspunsul dat lui George,Vă contraziceţi ! Aţi susţinut totdeauna importanţa autorităţii de stat,şi acum declaraţi că statul nu trebuie să se amestece în scrierea istoriei ?? Dacă nu comisiile organizate de stat, cum a fost la noi comisia lui Tismăneanu, atunci cine să facă lumina? Persoane fizicz,cu orientări politice interesate?
Un grup de oameni competenţi, va însemna întotdeauna mai mult decât un singur om.DEZBATEREA DINTRE GRUPE ÎNSEAMNĂ MAI MULT DECÂT DEZBATEREA DINTRE INDIVIZI.
Argumentul (?) Dvs. cu creşterea numerică a populaţiei, şi creşterea numărului de morţi, nu se confirmă,din simplul motiv, că una este moartea naturală,inevitabilă, şi altceva este moartea provocată de sălbăticia înscrisă în ADN-ul uman, pe care o contestaţi. Este notoriu, că există gena „criminală”.
Extinzând prin metodă inducţiei succesive, perioadele de câte 10.000 de ani,la care Vă referiti, ar însemna că homo sapiens, nici să nu fi apărut !! Ori genetică a stabilit că la peroioade de aproximativ 40.000 de ani, creierul uman face un salt calitativ.
Nu vreţi să aplicaţi principiul II al termodinamicii, la societăţile umane ?? Atunci cum puteţi explică fenomenul cu masele mari de oameni, mai întotdeauna imbecile, care urmează personalităţile malefice ? Mentalităţile maselor uriaşe de indivizi, care i-au urmat pe Hitler şi Stalin, la fel că şi masele din istorie, care l-au urmat pe Gingis şi Atilla, pe Hanibal şi alţii, nu au fost schimbate de mediul din exteriorul lor, fie prin constrângere, fie prin alte tipuri de influenţe, schimbări care nu s-ar fi produs,dacă aceste mase rămâneau izolate ? Nu este o confirmare că societăţilor umane li se pot aplica principiile termodinamicii, şi că oamenii, în majoritatea lor, se comportă exact ca şi particulele elementare ? Unde este liberul arbitru, la masele care nu se revoltă, atunci când sunt private de drepturile omului ?
@Charlie
Nu cunoşteam expresia aşa că m-am interesat : http://en.wikipedia.org/wiki/Going_Dutch şi am înţeles că lucrurile sunt ceva mai complicate, iar pentru “Intalnire” rendez-vous sau date sunt şi ceva mai subtile. Este o lectură interesantă şi utilă, în special secţiunea „International practices”.
@ Charlie si Alex.Leibovici
Se poate spune,urmarind disputa dintre Domniile Voastre, ca
„E ceva putred in Danemarca’ !!
Dati vina pe Scheakespear, nu pe mine;
@Alexandru L:
„M-am uitat pe acest sait. Acest Forum este o “Swedish public authority”, adică o instituţie de stat, iar în opinia mea statul nu trebuie să proclame adevăruri oficiale, nici în domeniul istoriei şi nici în altele”.
Adevarat. Am fost constient de omisiune pe care am facut-o din graba. Nici mie nu-mi place ca un „guvern” sa decida cum trebuie sa arate istoria. Am vazut cazul grotesc al gilcevii asupra IRC, cine sa-l controleze, tuteleze, dirijeze.
Dar care ar fi solutia?
Aceasta “Swedish public authority” de care vorbim, este delegata de guvern sa cerceteze, sintetizeze si prezinte publicului adevaruri istorice cu accentul pe istoria discriminarilor, persecutiilor si genocidurilor. E o „Agentie” si nu o „Autoritate”.
Functionarea acestui gen de institutii depinde destul de mult de tara in care ele exista. Intr-o dictatura sau „democratura” ele lucreaza „la comanda politica”, sunt „militarizate”, controlate asupra continutului.
Cred ca Suedia a reusit, in ciuda unor obsesii ideologice cam vechi, sa realizeze o separare acceptabila astfel ca imixtiunea in aceste institutii sa nu atinga activitatea lor. Sper, nu am un instrument de masura.
As asimila aceasta agentie cu o instanta judecatoreasca. Si aceasta este „platita de stat” dar exista un principiu al separarii puterii si, intr-un stat cu o democratie serioasa, deciziile judecatoresti nu vor putea fi anulate. La fel e cazul unui guvernator al bancii nationale, sau academiilor de stiinte etc. La fel sunt si alte institutii de stat, printre care scolile (cele care nu sunt private). Exista riscul ca statul sa dicteze institutiilor de invatamint ce si cum sa predea istoria. Dar cit de mare e riscul ca intr-o tara ca Suedia sa rezulte din asta anomalii serioase?
Si care e alternativa? Se va putea constitui un astfel de Forum pentru istorie vie din specialisti hobbisti care sa aleaga sa faca foamea lucrind la acest proiect sau sa se epuizeze lucrind peste program? Si cine garanteaza ca adevarurile istorice compliate de un astfel de grup nu scapa „controlului de calitate”? In cazul bunurilor de consum exista concurenta care este hranita din faptul ca cineva plateste pentru ele, ceeace asigura si o forma „automata” de mecanism de control.
Nu spun ca acest forum suedez e solutia ideala. Eu l-am pomenit mai ales ca sa dau un exemplu de ce fel de informatie are nevoie „omul stresat al timpurilor noastre” si care are o alta ocupatie decit cea umanista ca sa nu dea cu bita in balta in chestiuni ca aceea luata in discutie. Un al doilea motiv pentru care l-am pomenit este orientarea acestui forum de a se adresa publicului. Adica nu se limiteaza sa redacteze un material in termeni mai mult sau mai putin seci, pe care sa-l citeasca un presedinte la zi de sarbatoare. Har Domnului, suedezii sunt scutiti de plaga unui presedinte si sunt scutiti si de aparitiile pe postul TV zi cu zi ore in sir ale demnitarilor de virf. Intrucit acestia apar atit de rar in viata noastra (incit nici nu pot enumera numele a mai mult de 3-4 ministri – Primar General nu stiu cine este iar satele nu au nici primarii nici primari, nu stiu cum) imi permit luxul sa am mai multa incredere in genul acesta de institutii. Daca ne pacalesc, bravo lor. Dar odata adunata o sinteza e mai usor cu un dram de minte sa faci si o analiza critica a acesteia – cineva face munca grosiera in locul tau.
@Sfartz Pincu
Răspund la câteva obiecţii şi revin apoi la articol.
Da, am susţinut întotdeauna importanţa statului, dar numai într-un domeniu strict circumscris: asigurarea convieţuirii paşnice a cetăţenilor săi. Am susţinut întotdeauna că statul nu trebuie să se amestece în domeniul ideilor. Se chiamă „libertatea gândirii”; datează cel puţin de la Renaştere şi Iluminism şi este catalizatorul progreselor ulterioare – industrializarea, etc. Deci vă înşelţi, nu mă contrazic deloc!
Una din funcţiile statului este pedepsirea criminalilor. Pentru aceasta trebuie întâi definit ce constituie crimă şi care este contextul perpetrării lor (necesar pentru stabilirea gradului de culpabilitate). Statul poate să încredinţeze această muncă pregătitoare unor persoane exterioare structurilor de stat.
Dacă acesta a fost scopul Raportului comisiei, lucrul mi se pare perfect legitim. Faptul că Raportul recomandă măsuri legislative şi de justiţie (considerarea acelor crime drept crime contra umanităţii, deci imprescriptibile, necesitatea unei Legi a Lustraţiei, reabilitări, despăgubiri…) confirmă că scopul acesta a fost, cel puţin în parte.
Dacă Raportul ar fi folosit pentru a pedepsi pe cei care sunt de altă părere decât cele din Raport, atunci da, ar fi fost vorba de stabilirea unui adevăr oficial, obligatoriu pentru toată lumea.
Nu a fost argument, a fost o analogie pentru partea de efect pur aritmetic a celor ce suferă de foame, frig, etc.
„Gena criminală”… nu există. O să cred în ea doar atunci când Codul Penal va exclude de la pedepsire pe acei care ar avea-o, aşa cum sunt excluşi acum unii bolnavi psihici.
Despre afirmaţia mea că ADN-ul uman nu s-a schimbat în ultimii 10.000 de ani aveţi dreptate – este falsă. Probabil că mă gândeam mai degrabă la creier, nu la ADN.
– Trucul cu „atunci cum puteţi explica…” este arhicunoscut, de exemplu de la preoţi/rabini/imami 🙂
– Dacă credeţi că noţiunea de entropie este, pentru studiul societăţilor umane, mai mult decât o metaforă, indicaţi-mi o lucrare ştiinţifică care face cu succes aşa ceva.
Să continui cu observaţiile la articolul dv.
5. Scrieţi:
Va urma…
@George
Soluţia ar fi desfiinţarea ICR. Problemele pe care le ridică ICR-ul au mai fost discutate aici.
Dar bunurile culturale sunt bunuri, adică mărfuri, chiar dacă poate nu-ţi sună bine. Ele se produc, se vând şi se cumpără. Se cumpără de cei care le apreciază. Unele au succes, altele nu, dar este imoral să obligi pe cineva să le plătească fără ca să-i placă, şi anume prin impozite obligatorii.
Şi este o greşeală să crezi că dacă imixtiunea statului într-o organizaţie de acest gen (de ex. în acel Forum suedez pentru istoria vie) nu este sub forma brutală de „comandă politică”, atunci acea organizaţie va fi neapărat obiectivă; există şi forme mai subtile de influenţă:
– Cel care finanţează are dreptul să impună reguli, de exemplu să aleagă care din proiectele propuse va primi finanţarea prioritară; nu cred că un proiect negaţionist are tot atâtea şanse cât unul mainstream (ca să nu spun „politically correct”). E drept asta? Poate… Dar dacă e vorba – într-un alt domeniu – de subvenţionarea unui proiect al unui cercetător care este sceptic cu privire la originea antropică a schimbărilor climatice (un subiect politizat la extrem)?
– De obicei asemenea forumuri şi alte grupuri de lucru se completează prin cooptare, ceea ce duce la personal croit cam pe acelaşi calapod şi deci la excluderea tuturor celorlalţi. Pentru a rămâne în domeniul climei: câţi tineri absolvenţi în climatologie, dar care sunt (încă?) sceptici, crezi tu că vor angaja institutele de cercetări? Ştiind, mai ales, că statul nu mai subvenţionează cercetări pe această linie?
Cred că atitudinea cea mai sănătoasă în asemenea cazuri este următoarea: dacă n-ai posibilitatea/capacitatea să evaluezi tu însuţi plauzibilitatea argumentelor unora şi ale altora, atunci cel mai bine şi onest este să spui că n-ai nici o părere despre subiect. Este adevărat că o să fii privit ca o pasăre rară, dat fiind că cu toţii ne pricepem în toate : de la fotbal şi politică, până la mecanică cuantică şi cosmologie 🙂
Un exemplu de „muncă grosieră” este prezentarea faptelor, iar aici se deschide un câmp larg de posibilităţi: de la selectarea lor tendenţioasă şi până la falsificare…
Şi apoi mai este problema precedentului: dacă statul a putut să-şi spună linia într-un subiect (destul de clar) ca holocaustul, înseamnă că s-a acceptat principiul că statul are autoritate în domeniul convingerilor. Atunci e numai o chestiune de timp ca statul să-şi permită stabilirea liniei şi privitor la alte subiecte.
@Alex. Leibovici
Acelaşi Internet în care fiecare găseşte argumentele PRO, mi-a dat următorul sit:
http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologie-si-psihoterapie/psihologia-crimei-cauzele-comportamentului-criminal_7668#Ereditatea_si_activitatea_creierului
Ca să fim corecţi, în interpretarea informaţiilor de pe net este bine să apelăm la logica folosită în matematică, şi anume sintagma raţională de tipul „necesar şi suficient” !
În problema factorului genetic din criminalitate, este NECESAR să existe o componentă de natură genetică, nu neapărat un anume ADN, este suficient să existe o informaţie ereditara pentru producerea în creer a unui exces de dopamină,sau a anumitor hormoni, ca să apară tendinţa spre criminalitate.Dar acest lucru, nu este şi SUFICIENT, pentru a fundamenta criminalitatea pe baza geneticą. Nu voi înşira factorii care frânează criminalitatea, cum ar fi cei sociali, educaţionali, relaţionali, etc.
@Alex. şi George
Din disputa Domniilor Voastre asupra rolului statului în scrierea istoriei, sau mai concis, în formarea de mantalitati şi opinii colective, nu rezultă esenţialul lucru urmărit de cititori: CINE SĂ SCRIE ISTORIA CEA MAI ADEVĂRATĂ???
@Pincu Sfartz
Să continui cu observaţiile la articolul dv.
5. Scrieţi:
„Piaţa liberă” nu înseamnă altceva decât că oamenilor nu le mai este interzis să efectueze tranzacţii voluntare şi paşnice dincolo de graniţele statelor lor. Pentru asta nu este nevoie de un „imperiu” unificat. Din contră.
6. Scrieţi:
Deci vreţi să se reducă libertatea oamenilor – de a-şi vinde marfa sau de a-şi oferi serviciile peste graniţă, de a cumpăra marfă de acolo unde este mai bună şi/sau mai ieftină. Dar, pe de altă parte, în articolul „Lumina într-o epocă întunecată”, eraţi nemulţumit de lipsa cafelei şi ţigărilor, a unor mărfuri simple, etc.
7. Scrieţi:
A intrat demult în umbră…
8. Scrieţi:
Inteligenţă nu înseamnă volum uriaş de cunoştinţe, iar speranţele puse în „inteligenţa artificială” s-au risipit.
9. Scrieţi:
Lucrurile sunt mult mai complicate şi nu sunt încă ferm stabilite.
10. Scrieţi:
– O guvernare mondială este de nedorit măcar pentru faptul că dacă lucrurile merg prost, nu mai avem unde să fugim.
– unificarea religiilor este posibilă numai în cadrul unei dictaturi totalitare; chiar şi atunci va fi doar nominală. Oamenii ţin la convingerile lor şi nu renunţă la ele decât sub o formidabilă violenţă, şi atunci tot numai formal.
11. Scrieţi:
Nu este vorba de puterea calculatorului. Nici măcar pronosticul vremii pe 7 zile nu este corect, cu atât mai puţin proiecţiile climatice pe decenii, deşi este vorba de sisteme pur fizice. Darămite când e vorba de sisteme biologice cu indivizi dotaţi cu capacitatea de iniţiativă şi deci imprevizibili.
Deci, cum vedeţi, suntem în dezacord în aproape toate…
Subiectul „gena criminală”:
Sursa „mea” şi a dv. nu sunt PRO şi CONTRA. Ambele spun acelaşi lucru: criminalitatea este multifactorială. Însă sursa „mea” formulează asta în mod succint astfel: „Everyone in the field agrees there is no ‘crime gene'”. Asta-i tot!
> CINE SĂ SCRIE ISTORIA CEA MAI ADEVĂRATĂ???
Întrebarea este formulată deja în ideea că cineva trebuie să aibă sarcina de a scrie istoria, adică să aibă un fel de monopol. Eu cred că oricine trebuie să poată încerca, iar cititorii – specialişti şi ne-specialişti – îşi vor face o părere ascultând şi cântărind argumentele. Aşa se întâmplă în realitate în toate domeniile.
> Acum e acel moment când rabinul le dă dreptate la ambii oponenţi! Şi eu consider că
> am dreptate pentru că nu puteţi să demonstraţi, in mod absolut cert, dreptatea Dvs.!!
Nu ştiu ce înseamnă la dv. „a demonstra cu absolută certitudine”. Cineva care asistă la o dezbatere va fi înclinat să dea mai mult credit aceluia care aduce aduce argumente şi ale cărui argumente îi par mai convingătoare. Afirmaţiile fără argumente (eu le numesc „arbitrare”) nici nu întră la socoteală. De asemenea şi cele de genul „ai altă explicaţie?” 😉
Oameni inteligenţi au elaborat, în ultimii peste 2.000 de ani, reguli care încearcă să preîntâmpine situaţiie în care oamenii ajung să creadă în te miri ce bazaconii!.
În afară de cele amintite mai sus, mai este şi regula că cel care face primul o afirmaţie (pozitivă) este cel care trebuie s-o demonstreze. Nu este obligaţia interlocutorului să demonstreze că afirmaţia este falsă.
În conformitate cu afirmaţia Dvs., că „Eu cred că oricine trebuie să poată încerca”, poate fi interpretat ca o afirmaţie precum că istoria nu este o ştiinţă, ci doar un subiect de discuţie,ca şi fotbalul,unde fiecare ştie, cu ce se mănâncă !!
Atunci cum să predai copiilor istoria ? Să le spui o varianta arbitrară şi să le ceri să-şi formulleze o interpretare proprie asupra istoriei?
Aveţi dreptate când spuneţi că se dă credit celor care prezintă mai multe dovezi credibile.
Dar cât trebuie aşteptat ca prezentarea istoriei să fie măcar 51% credibilă?
Credibil este procesul de la Nurnberg. Dar se poate face un manual de istorie bazat numai pe procesele internaţionale?
Şi prin ce fel de dezbateri o să stabilim istoriile naţionale adevărate,prezentate părtinitor în fiecare ţară?