Am obosit de stele
şi nu de frumoasele
zeiţe rânduite la marginea zidului proptit de ochii tai
şi abia mai întind mâna către pomul sub care adorm,

tremură noaptea – pânza ultimă a unei hărţi înscrise doar pe pieptul ars de sare.
de valuri,
tatuaj adâncit cu dalta ce scorbureşte lemnul de tei
pentru icoane
şi cruci.