Si azi Lumina trecutului murmura in adierea vantului de primavara,
jalnice treceri dincolo de acest pamant a multor prieteni,
le-as scrie si recita, dar peste dar le-as da,
dar vreau sa le mai vad surasul si plansul –
in zadar – atatea dorinte neimplinite
ei doar invizibili pe veci – poate in locuri mai bune
unde adevarata pace si iubire exista
Albastra-i si iarba peste colinele lacrimate
sub talpile si gleznele mele imbratisate in flori de nu ma uita
Cerul gri din sufletul meu intepat de-atatea surprize caustice
canta doar in octave minore,
Andante ca niste pasi grei prin munti de zapada
Linistea ne vegheaza,
Picaturile ploilor repezite ca un ceasornic nerabdator
de-a ne uni cu eternitatea
aduc mugurii florilor deodinioara
asa doar ca mai zambim inainte de ultimul suflu.
Adela-Adriana Moscu, 30 Aprilie 2007, SUA