Căldura verii m-a aruncat în ungherele întunecoase ale codrului, lîngă susurul aproape secat al apei, în căutarea răcoarei. N-am găsit-o. Seara m-am acoperit cu cerul înstelat, fumul de cetină apărîndu-mă de himerele nopţii.
Cimpoiul oierului m-a trezit. M-o invitat la turtă de brînză şi ulcică de zăr. Mi s-o plîns de vara fierbinte. Am tras o doină din nai, apoi ne-am dat bineţe şi am purces în susul apei. M-a însoţit cîntul păsăretului nevăzut. Pe drum am cules cîteva plante şi rădăcini (ciuperci negăsind); pe la amiază am poposit pe un tăpşean, într-un luminiş, nu departe de creasta arsă de Soarele Lunii lui Cuptor. Am umplut ceaunul cu apă, şi la foc de vreasuri mi-am făcut o fiertură cu cele culese, îmbunătăţite din turta ciobănească. Apoi am tras un pui de somn, ca în apusul sîngeriu să-mi caut culcuşul de noapte. Refugiul l-am găsit trăsnit; pe cenuşa lui mi-am aşternut pat de cetină proaspătă, învelindu-mă cu linonţiul înstelat.
Am plecat spre Steaua Mea, detaşîndu-mă de cele Lumeşti. M-am întîlnit cu Necunoscutul Viitorului Meu. M-am întreţinut cu Yogini şi Maeştri în Energii Umane de mult nefolosite. Crîmpei din cunoştinţele lor le-am luat cu mine, dimineaţa trezindu-mă în picăturile ploii bine-venite. Am zburdat ca un iez, în natura neîntinată, bucurîndu-mă de goliciunea trupului, Soarele rîzînd uscîndu-mi mădulare reîntinerite de prospeţimea naturii.
M-am reîntors în Lumea-mi cosmopolită, îmbătrînită de modernism, dar reîntinerit de nopţile înstelate.
