Mare senior, francez, protector al poetilor (printre care Villon), Charles d´Orléans (1394-1465) a fost el însusi un poet, continuând traditia trubadurilor în spiritul poeziei de Curte. Luat prizonier de catre englezi în batalia de la Azincourt (1415) din timpul « razboiului de 100 de ani », a ramas 25 de ani în captivitate, exprimându-si în versuri de mare sensibilitate dorul de patrie.
RONDELUL PRIMAVERII
Azi Timpul si-a zvârlit cojocul
De vânt, de gheturi si de ploaie,
Învesmântându-se în straie
De soare lucitor ca focul.
Si pasari, deschizându-si ciocul,
Vestesc pe ramuri ce se-ndoaie:
“Azi Timpul si-a zvârlit cojocul
De vânt, de gheturi si de ploaie”.
Si apele slavesc sorocul
Purtând spre alte zari o droaie
De nestemate în suvoaie…
Se primeneste omul, locul:
Azi Timpul si-a zvârlit cojocul.